Navigare

Cauta

Linkuri utile

www.patriarhia.ro

Evanghelia dupa Luca

ÎNTÎI CITESTE SI GÎNDESTE SINGUR.CÎT POTI DE ADÎNC. DUHUL SFÎNT VINE ÎNDATA, CÎND CUVINTELE LUI DUMNEZEU ÎNCEP SA TREACA PRINTR-O MINTE SI O INIMA DE OM. CACI PENTRU CUVINTELE LUI, A CREAT DUMNEZEU MINTEA SI INIMA OMULUI, PE CARE L-A FACUT DUPA CHIPUL, DUPA ASEMANAREA SA.
Apoi, citeste si ce m-a ajutat pe mine sa înteleg, cînd au trecut prin mine cuvintele Lui.

Capitolul 1.
vers.1.- 4
Luca, mînat de duhul sfînt, începe sa scrie (ca de la sine însusi), ceea ce Dumnezeu l-a calauzit sa descopere pentru fiecare om ce se va naste pe pamînt. Luca face lucrarea lui Dumnezeu. Ucenicii lui Isus înca traiau, oamenii care-L auzisera pe Isus si vazusera lucrarile puterii Lui, vorbeau despre El, si toate trebuiau sa ramîna scrise, nu doar pentru Teofil („iubitor de Dumnezeu “), ci pentru fiecare om care simte ca nu s-a nascut la întîmplare, ci are un Creator Sfînt care vegheaza asupra lui si pe care inima lui tînjeste sa-L cunoasca.

v.5
Începe marele moment al venirii lui Dumnezeu pe pamînt. Pentru ceasul acesta Dumnezeu a lucrat de la întemeierea lumii. Dupa ce in vesnicia necuprinsa a creat lumea fiintelor ceresti (lumea spirituala-,,cerurile“în Geneza) si ,,pamîntul “(materia-lumea materiala, elementele ei –fara viata- materia moarta- în Geneza), Dumnezeu, (Duhul lui Dumnezeu care se misca peste aceasta întindere fara viata) a planuit în Sine sa creeze o lume vie, prin puterea creatoare a Cuvîntului Sau. Tot ce a creat Dumnezeu în cele 6 zile ale Creatiunii, era conform cu ceea ce avea nevoie OMUL, scopul, cununa, iubirea lui Dumnezeu. Fiinta pe care o planuise dupa chipul si asemanarea Sa, cu care sa comunice prin Cuvînt, peste care sa reverse binecuvîntari, careia sa I se descopere, si cu care sa traiasca în comuniune de dragoste, iubire, bucurie, si care sa populeze pamîntul cu fii ai omului, care sa fie fii ai Tatalui. Prin Duhul Sau si puterea Cuvîntului Sau (FIUL), Dumnezeu a creat pentru fiinta Sa mult dorita, conditiile vietii sale materiale. A spart întunericul care era peste masa uriasa de materie moarta, a creat LUMINA zilei (nu lumina-Lumina-care este în Sine, ca Lumina necreata si pe care o vad doar fiintele ceresti, si pe care omul n-o poate vedea decît cu ochii închisi, si numai atunci cînd Lumina lui Dumnezeu se aprinde din Cuvîntul Sau, prin Duhul sau în inima omului ) ci lumina pe care o vedem cu ochii nostri fizici. A lasat sa curga aceasta lumina, durata unei zile, apoi seara a lasat din nou întuneric-durata unei nopti - caci El stia cum va functiona organismul omului - apoi o dimineata si începutul unei noi perioade de lumina. Prin ciclul zi-noapte Dumnezeu a creat TIMPUL – caci OMUL Lui va trai în timp, a creat apoi SPATIUL (dintre apele de sus – care au cazut la Potop pe pamînt si cele de jos – pe care le-a separat de uscat), ca sa creeze conditiile pentru viata omului pe pamînt. A umplut apele, vazduhul si uscatul de VIATA -(plantele si animalele.) pentru ca Adam sa gaseasca un pamînt plin de frumusete vie si stralucitoare. (Soarele, Luna, Stelele au fost create ca sa guverneze lumina deja creata, sa dirijeze vizibil, pentru ochii omului curgerea timpului) Dupa ce conditiile ideale au fost create prin puterea Cuvîntului, (care era Isus Hristos, Fiul din ,,sînul“ Tatalui) si tot ce vazuse în sine Dumnezeu, luase fiinta, (,,a zis si s-a facut...“), în ziua a 6-a a modelat El Însusi, din materie, pe cel conceput ca Fiu al Sau, în care el El Însusi sa poata lua fiinta, caruia sa I se faca cunoscut, cu care sa comunice si sa se bucure. I-a facut-o pe Eva, spre bucurie deplina si perpetuarea fiintei iubite care sa umple pamîntul cu oameni ,,dupa chipul si asemanarea Tatalui, Fiului, Duhului - (care sunt UNA), oameni cu puterea mintii,cu darul de a da prin cuvînt nume fiecarui element al Creatiei lui Dumnezeu, cu inima în care sa zamisleasca tot ce e iubire, bucurie, pace, comunicare, compasiune, grija recunostinta, închinare, etc.), cu vointa de a face sau nu un lucru (de a-si face ,,voia“=liberul arbitru) de a alege.
Ziua a 7-a a fost ziua de odihna a Domnului în care s-a bucurat împreuna cu fiul Sau Adam si Eva lui de toata frumusetea desavîrsita a Creatiunii.A fost sabatul ,,Sfintit si binecuvîntat“, în care omul creat a stat doar cu creatorul sau si la care va trebui sa se întoarca vesnic din 7 în 7 zile, precum ziua vine dupa noapte, pentru ca omul sa nu uite cine este, cine l-a creat, sa nu ajunga sa uite rostul trecerii lui pe pamînt si sa creada ca este urmasul unei maimute.
(,,Ca sa nu uitati ca Eu va SFINTESC !“)Dumnezeu a daruit întreaga Sa creatiune din cele 6 zile, acestei minunate fiinte create dupa Chipul si asemanarea Sa. Avea tot ca sa fie fericit si toata libertatea sa-si faca voia. Un singur lucru i s-a INTERZIS: sa manînce din pomul cunostintei binelui si RAULUI. RAUL EXISTA, dar omul trebuia sa-L ASCULTE pe Dumnezeu si sa nu MUSTE din RAU, sa NU-L CUNOASCA, spre binele lui însusi. (ca si azi, raul exista, acum omul îl cunoaste, dar nu trebuie sa ,,muste“ din rau ). (Raul s-a nascut în mijlocul ,,cerurilor create la început”, în sînul lumii Spirituale, a fiintelor ceresti, din Lucifer (devenit apoi Satan) îngerul cel mai frumos si binecuvîntat cu cele mai înalte daruri spirituale. Lucifer printr-o necunoscuta lucrare din el, a dorit sa fie mai mare decît Creatorul sau si a atras de partea razvratirii sale trufase a 3 - a parte din fiintele spirituale din lumea cereasca a lui Dumnezeu. A fost alungat din locurile ceresti si lucreaza cu armatele sale, cu puterile uriase ale raului, întunericului, mîndriei, si AZI.) Era firesc ca aceasta FIINTA iubita, creata de Dumnezeu, OMUL, sa fie tinta atacului Satanei. Doar ASCULTAREA PORUNCII data de Dumnezeu de a nu mînca din acel pom otravit al cunoasterii binelui si RAULUI, l-ar fi putut APARA pe OM de raul pe care Satana voia sa-l toarne în om ca pe o otrava, ca sa nimiceasca frumusetea creatiunii lui Dumnezeu. Si din pacate pentru omenire, omul a folosit libertatea data de creatorul Sau de a-si face voia, de a alege (liberul arbitru) a folosit-o rau. Satana, furisat în sarpe, l-a convins sa nu asculte porunca data de Dumnezeu- de a nu mînca din fructul otravit si prin ne-credere, ne-ascultare, ne-încredinta, ne-iubire, omul a ascultat glasul Satanei, al celui rau, al vrajmasului lui Dumnezeu si a mîncat din pomul cunoasterii binelui si RAULUI, a cunoscut RAUL neascultarii, ne-loialitatii, ne-credinciosiei si s-a OTRAVIT.
De acum samînta RAULUI va fi în toti oamenii care se vor naste pe pamînt, îi va atrage spre cel care a semanat-o în ei si va lupta pentru inima omului, împotriva SAMÎNTEI puse de Dumnezeu si care va lumina ,,pe orice om venind în lume“. Neascultarea a facut imposibila prezenta omului lînga Dumnezeul cel Sfînt lînga care nimic rau nu poate locui, l-a separat pe om de Tatal sau. Blestemele care vor urmari trecerea omului pe pamînt, întunericul mortii spirituale, raul care roade ca un vierme, otrava infectarii cu virusul raului, ca Sida, vor face ca pamîntul sa se umple de oameni care vor ajunge sa uite cine sunt si sa se creada doar animale inteligente.
Uitîndu-se la pamînt, lui Dumnezeu ,,I-a parut rau ca l-a facut pe om“si ca sa curete pamîntul de cei care, prin raul din ei, umpleau pamîntul cu oameni ai Satanei, care zamisleau raul din samînta rea a inimii lor, Dumnezeu a nimicit prin POTOP tot ce era infestat. Un singur om- NOE – si cei din samînta lui, samînta buna a ascultarii si iubirii si dorului de Dumnezeu a ramas în viata, ca prin el si fii lui sa se repopuleze pamîntul cu oamenii care sa-L caute pe Cel care i-a creat. De la Abel(prin Set – care l-a înlocuit), Noe, Enoh, Avram, Isac,Iacov, Dumnezeu a ales de pe pamînt, urmarind si cunoscînd pe cei atît de putini oameni care din neam, în neam, transmiteau unor urmasi o samînta de lumina care cautau Lumina lui Dumnezeu, care nu uitasera cui apartin si CE SUNT. Ei Îl cautau pe dumnezeu, Îi auzeau glasul, Îl ascultau, îsi aminteau, ÎL CHEMAU, aveau nevoie de El sa-i calauzeasca, sa-i salveze din lumea care din nou începea, ca înainte pe potop, sa se umple de rau, de oameni fara Dumnezeu, prada usoara, de buna voie, ai Satanei.(orbi)
Din samînta lui Iacov (prin Set, Enoh, Noe, Avram, Isac). Dumnezeu a creat
(prin cei 12 fii ai lui Iacov) un popor: ISRAEL. (IACOV)
Acest popor al Sau, (nascut din ce-a ales bob –samînta de Dumnezeu -)urma sa fie format, crescut, învatat, calauzit, ca macar o mîna de oameni din acest popor, macar o ramasita din acest popor sa ajunga oameni dupa voia lui Dumnezeu, care sa-L cunoasca (prin putinii Prooroci prin care a putut sa-i calauzeasca, prin Duhul Sau pe care ei Îl puteau auzi) sa-l iubeasca, sa-l doreasca în adîncul inimii, sa-l asculte din iubire,sa fie fericiti sub aripa Lui, unde RAUL n-are nici o putere. Dumnezeu dorea oameni liberi, care sa-L aleaga pentru ca Îl iubesc, Îl cunosc, Îl slavesc, si care sa-L asculte din iubire, stiind ca tot ce le porunceste El este doar ca sa-i fereasca de RAU, spre binele si fericirea lor. Puterea lui Dumnezeu ar fi putut umple pamîntul cu oamenii care sa nu poata face decît VOIA LUI, oameni –ROBOTI, programati sa-L ASCULTE, dar nu astfel de oameni dorea Dumnezeu - El dorea fiinte libere, cu putere de alegere si care sa fie în comuniune cu El, Cel care i-a creat dupa CHIPUL SI ASEMANAREA LUI, fiind cu El din iubire, prin cunoastere si alegere si pentru ca ascultarea, slujirea, slavirea si închinarea a fost ca sa fie format CUIBUL în care sa SE NASCA DUMNEZEU PRINTRE OAMENI, sa vina El Însusi pe pamînt ca un OM. Omul nu mai putea veni în sa fie doar BUCURIE si RECUNOSTINTA. Astfel de popor trebuie sa ajunga Israel. Doar un popor e o suma de inimi de oameni si lucrarea cu Israel era lucrare cu fiecare inima si nici în acest popor, ales, nu erau toti la fel. Si ei aveau în ei si samînta sarpelui care-i facea sa-l asculte pe vrajmasul lui Dumnezeu, care a venit cu toate puterile, ca la început sarpele în gradina Edenului. A fost o lucrare lunga si grea, Dumnezeu Îsi arata dragostea si puterea, ei uitau repede, i-a învatat prin proopoci, prin încercari, dar erau oameni ca si noi. Si totusi lucrarea lui Dumnezeu a fost ÎMPLINITA. Scopul ACESTEI LUCRARI, pe care noi o putem cunoaste pas cu pas citind cu atentie Vechiul Testament, prezenta lui a lasat sa înseteze dupa Cuvînt, sa se decanteze cei cu adevarat iubitori si ascultatori de Dumnezeu de cei care erau doar formalisti, trufasi, legalisti si se faceau Dumnezeu din cauza RAULUI DIN EL: dar ca sa-L poata salva din ghearele raului, întunericului, bolii, mortii, goliciunii, robiei vrajmasului, A VENIT DUMNEZEU PE PAMÎNT, CA OM, CA FIINTA MATERIALA- VIZIBILA, a venit sa ne vorbeasca El Însusi, sa ne deschida ochii, sa ne învete sa biruim raul, sa ne dea ADEVARUL, LUMINA, VIATA ADEVARATA pentru care ne-a creat. Sa ne arate CALEA, sa ne dea PUTEREA CREDINTEI ÎN EL, pe care sa-L CUNOASTEM NOI ÎNSINE SI SA-L ALEGEM PE EL, si sa urîm raul, sa nu-l lasam sa ne strecoare în inima si mintea noastra.,,Îndrazniti! Eu am biruit lumea”,(adica RAUL din lume )ne spune Isus – Dumnezeu întrupat, cînd a sfîrsit lucrarea lui Dumnezeu pe pamînt. Isus ne spune:,,V-am facut cunoscut TOT ce am auzit de le Tatal meu“, si ,,Ferice de ochii care vad ce vedeti voi si de urechile care aud ce auziti voi“.Toate lucrurile pe care le-a savîrsit Isus pe pamînt si toate cuvintele rostite de El, fiecare om le poate vedea, auzi, si cunoaste din Evanghelii care
lucreaza toate 4 împreuna, se completeaza, se adeveresc, se întaresc si transforma inima omului, care devine prin puterea lucrarii Cuvantului lui Dumnezeu, un Fiu al lui Dumnezeu, Fiu al Luminii, Fiu al Învierii. Dumnezeu a lucat pentru salvarea copiilor Sai, pîna azi, si de azi înainte, ca fiecare om nascut pe pamînt tine în mîna CARTEA DE LA DUMNEZEU – BIBLIA – si daca inima omului tînjeste dupa altceva decît mîncare, bani, placeri materiale, daca e însetata dupa Acela care l-a CREAT, Îl gaseste deplin, vorbind si facîndu-se cunoscut orcui doreste, în aceasta CARTE. Iar în Evanghelie Îl putem vedea si auzi pe Însusi Dumnezeu, vorbind El Însusi fiecarei inimi pe care o doreste sa fie a Lui.,,Cine m-a vazut pe mine, a vazut pe Tatal”.,,Cuvintele pe care vi le spun, nu le spun de la mine, ci Tatal care m-a trimis, El Însusi mi-a poruncit ce trebuie sa fac si cum trebuie sa vorbesc.”
Toata lucrarea lui Dumnezeu prezentata noua în Vechiul Testament, are ca scop formarea unui grup de oameni ai lui dumnezeu, dupa voia lui Dumnezeu, care sa-L primeasca pe pruncul Isus - Dumnezeu facut om, sa creada în nasterea Lui din Dumnezeu, sa-L creasca si sa-si aduca aminte de toate profetiile din V.T. prin care le anuntase VENIREA LUI si SALVAREA OAMENILOR DE PE TOATA ÎNTINDEREA PAMÎNTULUI PRIN NASTEREA, LUCRAREA, MOARTEA Si ÎNVIEREA SA.,,Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care
L-ai trimis Tu.“
De la ultimul prooroc din V.T.-Maleahi, pîna la nasterea lui Ioan Botezatorul- proorocul Noului Testament, cel care-L face cunoscut pe fiul lui Dumnezeu Isus Hristos, au trecut 400 de ani în care Dumnezeu n-a mai vorbit poporului Israel. I-a lasat sa adînceasca tot V.T.- Moise si proorocii, i-stapîni peste alti oameni folosindu-se de numele lui Dumnezeu pentru a se slavi pe ei însisi. În acest moment al desfasurarii PLANULUI LUI DUMNEZEU DE SALVARE A OAMENILOR de sub puterea întunericului si mortii, este ceea ce ne relateaza Luca, a carui mîna este tinuta în timp ce scrie de ÎNSASI MÎNA LUI DUMNEZEU. (În ,,Faptele Apostolilor“,scrise tot de Luca, descoperi un om care relateaza exact evenimentele petrecute dupa înaltarea la cer a ,,Celui Înviat dintre cei morti.“În Evanghelia scrisa de Luca, Îl descoperi pe Dumnezeu care se face cunoscut si care lucreaza asupra mintii si inimii noastre, prin felul în care Îl calauzeste pe Luca sa scrie fiecare cuvînt si sa organizeze desfasurarea celor relatate, în asa fel ca sub curgerea cuvintelor din Evanghelia sa, sa simtim cum curge si creste în noi, ca o apa vie, LUCRAREA LUI DUMNEZEU ÎN INIMA NOASTRA. Trecînd prin aceasta apa vie, inima noastra se schimba si niciodata nu va mai fi ca înainte.)
Vorbirea lui Luca din Evanghelie fata de cea din ,,Faptele Apostolilor“, pare ciudata, neobisnuita si aceasta din cauza ca nu Luca vorbeste, ci Dumnezeu care acum, dupa ÎNCHEIREA lucrarii pe pamînt a Fiului Sau, SCRIE pentru LUMEA ÎNTREGA, ceea ce trebuie sa RAMÎNA, sa FIE SCRIS pentru fiecare om. Iar Dumnezeu, folosind cuvintele noastre nu POATE vorbi si gîndi ca noi, caci EL ESTE DUMNEZEU. Noi însa, citind cu mare atentie urmarind continuitatea cursului apei vii de sub cuvinte, calauziti de Duhul Sfînt, Duhul Adevarului, Cel care se foloseste de CUVINTELE LUI DUMNEZEU ISUS,
noi ne putem schimba si vorbirea si gîndirea si inima, prin PUTEREA celor SCRISE Dumnezeu pentru noi prin cei ALESI cu grija si atotstiinta Lui ca sa scrie Evanghelia Sa.(una)

v.5.

-Zaharia si Elisaveta, parintii lui Ioan Botezatorul, erau din cea mai aleasa ,,samînta“.Aaron era fratele lui Moise cel mai mare Prooroc al lui Dumnezeu.

v.6.

-Un preot si o fiica de preot, care-L cunosteau pe Dumnezeu, au învatat prin toata lucrarea lui Dumnezeu cu poporul Sau Israel tot ce ramasese SCRIS prin Moise si prooroci despre Creatorul, Dumnezeul Unic, Facatorul Cerurilor si al Pamîntului, despre Puterea, Dragostea, Dreptatea, Mila, Sfintenia Sa, au învatat sa ASCULTE si STIU ca tot ce porunceste Dumnezeu este doar spre binele omului, ca sa-l apere de amagirea si puterea celui RAU. Ei traiau în PREZENTA continua a lui Dumnezeucare vede tot si cunoaste si cele mai ascunse gînduri ale omului. Neprihanirea – curatenia lor era ,,înaintea Domnului“, din toata inima, nu de ,,ochii lumii“,nu spre slava de la oameni.

v.7.

Dupa toate evidentele ei nu mai puteau avea copii. Dar ,,la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putiinta“. Si nasterea lui Ioan, ca nasterea Filului lui Dumnezeu, a fost supranaturala, prin voia lui Dumnezeu. (Si in V.T Sara – nevasta lui Avraam, a nascut pe Isac la 100 de ani – Zaharia stia V.T. si totusi îsi pune întrebari)

v.8, 9 ,10.

Zaharia era un adevarat preot al lui Dumnezeu, era dintre cei care vedeau în Legea ceremoniala din Levetic.
[În afara de cele 10 porunci (care sunt Legea cea Vesnica a lui Dumnezeu ).poporului Israel i-au fost date si alte legi, prin Moise: iar legea ceremoniala, prin simbolistica ei, Îl anunta pe Mesia, Unsul, Sfîntul lui Dumnezeu, Mîntuitorul lui Israel si al lumii] învataturile lui Dumnezeu despre lucrarea lui Isus, Mesia cel asteptat de Israel.Tot norodul se ruga în CEASUL tamîierii – puterea rugaciunii creste cu fiecare suflet care se adauga rugaciunii (Poporul format de Dumnezeu, Îl cunoaste, I se închina ).

v.11.

Dumnezeu, înaintea venirii Sale pe pamînt în trup de OM a putut vorbi oamenilor (care înca nu aveau Evanghelia tuturor cuvintelor Sale pentru oameni) prin prooroci ca Moise, prin Minuni (ca cele din Egipt), prin semne ca norul sau stîlpul de foc care i-a calauzit în pustie, sau mana cu care i-a hranit 40 de ani, prin interventii de ajutorare sau pedepsire spre îndreptare, si prin ÎNGERII SAI care se faceau VAZUTI. (Îngerii se suie si se pogoara si azi, noi le vedem si simtim interventiile, dar ei sunt nevazuti pentru ochii nostri).

v.13.

Îngerii pot folosi CUVINTELE oamenilor, pentru a le transmite exact mesajul lui Dumnezeu (,,înger“ însemneaza MESAGER, TRIMIS). Pentru Zaharia era ceva necunoscut acest fel de interventie - în V.T. pe care, ca preot, îl cunostea bine, de multe ori se vad ÎNGERII LUI DUMNEZEU lucrînd.

v.14.
Ioan - (nume hotarît de Dumnezeu) va aduce bucurie prin anuntarea venirii, în sfîrsit, a Mîntuitorului promis. [Nu numai pentru Israel, ci pentru întreaga lume, prin SAMÎNTA FEMEII (ISUS, nascut din fecioara) care va zdrobi CAPUL SARPELUI (SATAN).] În V.T. este precizat cu sute de ani înainte si locul nasterii lui Isus, si ,,semnul“ unic al nasterii Sale din fecioara si Dumnezeu.

v.15. 16. 17.

Ioan Botezatorul avea un mare rol în pregatirea poporului Israel în vederea primirii lui Isus ca Fiu al lui Dumnezeu. Dumnezeu cel Atotputernic, Cel ce stapîneste fiecare atom si fiecare proces din universul pe care El l-a conceput, El l-a creat. El il conduce în fiecare secunda, dupa legi pe care El le-a creat, vegheaza la formarea PROOROCULUI FIULUI LUI DUMNEZEU, înca din pîntecele maicii sale. Ioan va trebui sa fie cea mai înalta performanta a perfectiunii si puritatii la care poate ajunge o fiinta omeneasca pe pamînt.(Isus spune: ,,Dintre cei nascuti din femeie, nu s-a ridicat niciunul mai mare decît Ioan Botezatorul“) Dumnezeu l-a crea în pustie, l-a format asa încît fizic îl durea orice nu era drept, curat, cinstit. Ochii lui Ioan nu suprotau nici o umbra de compromis sau înselaciune. Nu se temea de nimeni si de nimic. Doar RAUL îl durea si striga. De aceea a putut sa vada LUMINA lui DUMNEZEU în trupul omenesc al lui Isus. Dupa ce L-a vestit, L-a si recunoscut si a spus: ,,el este Fiul lui Dumnezeu“. Nici un om n-a întrecut desavîrsirea lui Ioan Botezatorul. (dar ,,cel mai mic în Împaratia ceruruilor este mai mare ca Ioan“). Coarda de otel.

v .18 .

Bunul si credinciosul preot Zaharia nu avea voie sa puna o asemenea întrebare. Din V.T., el cunostea bine PUTEREA Celui care a creat si conduce TOT CE EXISTA. Zaharia stia cine este Dumnezeul lui Israel si ce poate El sa faca, din tot V.T., din istoria calauzirii poporului Sau. (V.T. este plin de minuni vazute de TOTI).
v. 19. 20.

Dumnezeu foloseste aceasta greseala pe care o face Zaharia, NOI, AZI, sa ne gîndim bine la încrederea TOTALA în CUVANTUL lui Dumnezeu, la importanta faptului ca odata cu venirea lui Isus Hristos în lume, Dumnezeu poate sa spuna tot, direct, deplin, vorbind fara TRIMISI, fara intermediari.
Zaharia însusi, în lunile de mutenie, a avut timp sa mediteze la CÎT de GREU este sa comunici, sa fii ÎNTELES , sa fii CREZUT, fara cuvînt. De aceea, azi avem cuvintele Celui ce ESTE CUVÎNTUL facut trup, prin care Dumnezeu Se descopera, Se face cunoscut, ne da putere sa facem VIOA LUI ca sa pregatim Domnului, pentru a 2-a Sa venire pe pamînt, în Slava, ,,un norod bine pregatit pentru el“, caci Isus întreaba: ,,Dar cînd va veni Fiul Omului, va gasi El oare CREDINTA pe pamînt?“. De aceea NUMAI adîncind Evangheliile, cunoscîndu-le în adevar, vom putea întelege, pretui, iubi tot ce a lucrat Dumnezeu în V. T. (ca Fiul Sau sa se nasca într-un popor care sa-L ASTEPTE) si deasemeni vom întelege si iubi pe Pavel si apostoli.
În afara Evangheliilor, în care Dumnezeu vorbeste El Însusi despre El Însusi, si ne descopera ,,lucruri ascunse de la facerea lumii, tot ce este scris în Biblie trebuie crezut si privit si prin realitatea concreta si trecatoare a timpului istoric si de asemeni prin temperamentul, personalitatea fiecarui om prin care a vorbit si a lucrat Dumnezeu. Adevarul neinfluientat de istorie sau date personale ale cuiva, ADEVARUL VESNIC, VALABIL ÎN ORICE NEAM si ORICE OM, ESTE ÎN EVANGHELII.

V.21. 22. 23. 24. 25.

Norodul acela era familiarizat cu felul de a lucra a lui Dumnezeu, ,,Vedeniile“’aratari de îngeri, semne clare apareau si ,,vorbeau“, dar ca si azi, oamenii cred ca ,,li se par”, ,,e o întîmplare“, etc. si UITA. Pentru credincioasa Elisaveta, care a îndurat cu credinta rusinea de a nu avea copii, era clar ca Dumnezeu îi raspunde abia acum la rugaciunile de- o viata si ,,lucrurile care se vor împini la vremea lor“, pe care doar Dumnezeu o stie si o dirijeaza, încep sa se împlineasca.

v.26

Dumnezeu, izvorul vietii de Lumina, al iubirii, al Binelui ca care totul este Desavîrsit,vesnic, neschimbat, care are în fiecare secunda sub control întregul univers pe care l-a creat, fiecare celula a fiintelor create, care cunoaste fiecare gînd, fiecare pornire a inimii si întregii fiinte a fiecarui om, dupa ce si-a crescut un popor, a ales cu grija din mijlocul acestui popor anumiti oamenii prin care Îsi putea împlini planul Sau de a Se întrupa ca om. Mama era fecioara lui Israel, ruda cu Elisaveta (deci din neamul marelui Preot Aaron) cunostea Puterea lui Dumnezeu, Îl iubea, stia ca Mîntuitorul lui Israel se va naste din fecioara, stia ca la Dumnezeu, care a creat totul doar prin puterea Cuvîntului, orice MINUNE este cu putiinta, este normala la el.

v.28. 29. 30. 31. 32. 33.

Acest mod de a vorbi printr-o aratare de Înger, cuvintele acestea rostite din partea lui Dumnezeu, erau familiare Mariei. Orice fecioara de pe pamînt ar fi puput înebuni de spaima, Mama stia Cine este Dumnezeul cel Adevarat si Viu, la care toate lucrurile sunt cu putiinta. Cuvintele spuse de Înger le auzise, le învatase din Prooroci, din Psalmi, din Istoria poporului ei, Israel.

v.34. 35.

Pentru cea aleasa dintre fecioarele lui Israel, explicatia data de Înger era suficienta ca sa creada ca daca Dumnezeu voieste, SE POATE si ea este fecioara aleasa sa-L nasca pe Mesia.

v. 36. 37. 38

Dumnezeu, în marea sa îndurare, are o grija plina de delicatete, sa-i ofere Mariei o întarire a credintei în PUTEREA LUI, prin minunea împlata Elisavetei, care era deja în luna 6.

v.39 – 45
Minunata întelegere si CONFIRMARE si întarire a CREDINTEI, pe care Dumnezeu le naste în Maria si Elisaveta. El le umple de Duhul Sfînt si Duhul Sfînt le face sa spuna Cuvintele care zidesc inima fiecareia dintre cele doua femei: încrederea în Dumnezeu, iubirea pentru El, curaj dinspre una spre cealalta ca un rîu viu.

v. 46-56

Cîntarea Mariei este raspunsul ei plin de iubire si recunostinta fata de Dumnezeul ei. Al 2-lea Adam prinsese viata în trupul ei. Dumnezeu a creat un nou om - nu din tarîna pamîntului, ci din Sine Însusi, într-un trup de fecioara. Isus va veni pe lume ca orice om, dar El va sti cu fiecare fibra a fiintei Sale ca Tatal Lui este Dumnezeu. Isus nu are tata pe pamînt. Si Dumnezeu, prin Duhul Sfînt, pune în inima Mariei, cuvintele acestei Cîntari, pe care Fiul Sau le aude din primele clipe alea zamislirii Sale. Lucrarea Lui va rasturna ordinea lumii, nu vizibil, ci în locul cel mai important si scump lui Dumnezeu: INIMA OMULUI. Din inima omului va fi risipita MANDRIA, care-l face sa uite de Dumnezeu si sa se creada pe sine însusi Dumnezeu si stapîn care nu asculta decît de pornirile si poftele lui mîndre si egoiste. Din INIMA OMULUI va fi rasturnata iluzia falsei PUTERI a omului independent si nepasator fata de VOIA lui Dumnezeu, si omul va sti ca ADEVARATA PUTERE ESTE SMERENIA – recunoasterea ca omul care-L cunoaste si asculta desavîrsit pe Dumnezeu care l-a creat, este cu adevarat PUTERNIC. În INIMA OMULUI flamînd de Dumnezeu, se vor revarsa bunatatile iubirii, luminii, adevarului si pacii, iar cei satisfacuti cu îmbuibarea pîntecului, vor vedea goliciunea si saracia lor. Împaratia fagaduita lui Avraam, parintele oricarui om credincios de pe pamînt, are alte VALORI, adevarate, nepieritoare, puternice, neschimbatoare – DREPTE SI VESNICE. ,,Iata ca Împaratia lui Dumnezeu este în INIMA voastra“ va spune Isus.
Timp de trei luni Elisaveta si Maria locuiesc împreuna. Aveau nevoie una de cealalta. Dar în mod tainic, Isus si Ioan Botezatorul, pregatiti pentru marele Plan al lui Dumnezeu, sunt si ei aproape unul de celalalt înca înainte de nasterea pe pamînt.
Apoi, Maria se întoarce la logodnicul ei - IOSIF - care o ia acasa la el, cum îi spusese Dumnezeu ÎN VIS; o ia ca nevasta, dar ,,n-a cunoscut-o pîna cînd ea a nascut un Fiu Caruia I-au pus numele Isus“. IOSIF, ales cu grija de Dumnezeu ca sa fie tatal Fiului Sau pe pamînt, este un minunat BARBAT AL LUI ISRAEL. Iosif distinge glasul lui Dumnezeu printre gîndurile si îngrijorarile lui, ASCULTA ca nimeni altul toate poruncile date de Dumnezeu pentru ocrotirea vietii Fiului Sau si are o grija plina de putere sî delicatete de Maria si acest COPIL AL EI. Iosif este cel care nu spune nici un cuvînt în cele 4 Evanghelii; dar face în fiecare clipa tot ce-l calauzeste Dumnezeu pentru a-I salva si creste Fiul, ca pe orice alt COPIL AL POPORULUI ISRAEL.

v. 57-59

Asa cum îi spusese Îngerul, Cuvintele lui Dumnezeu s-au împlinit ,,la venirea lor“. Dumnezeu cere ascultare de la oameni, ca planurile Lui sa se poata împlini cu exactitate, în secunda cînd ,,ascultarile“ se întîlnesc, se determina.
Minciunile, greselile, neascultarile devin piedici. De asta Dumnezeu cere poporului Sau sa respecte cu strictete toate ,,poruncile si toate rînduielile Domnului“ , ca El sa poata lucra.

v.60.

Minunata confirmare a lui Zaharia, care ramasese mut si caruia Îngerul îi spusese NUMELE ce trebuia dat pruncului.
Elisaveta primise si ea, prin lucrarile nevazute si tainice ale lui Dumnezeu, Care lucreaza mintile, gîndurile si inimile noastre, acelasi nume IOAN : cei care cred în Dumnezeu nu se mai pot mira, ci doar minuna de aceste ,,coincidente“.

v.63-66

În toate aceste versete, Dumnezeu zideste în noi, care citim, convingerea ca fiecare CUVÎNT SCRIS (deci si Evanghelia) este extrem de important, este viu, este o veriga a lucrarii continue pe care Dumnezeu o face în noi, descoperinduni-Se.
,,Numele lui ESTE Ioan“ – Dumnezeu a spus, Zaharia a scris. Pe deasupra (spre înteleptirea lui si a noastra) este ridicata“. Vom stii si noi, ca si el ca ,,nici un cuvînt a lui Dumnezeu nu este lipsit de putere“. Oamenii care erau martori la aceste întîmplari neobisnuite, SIMTEAU ca este un tremur puternic, ca pe pamînt se întîmpla ceva cu totul special.
Este important ca ,,PASTRAU ÎN INIMA LOR“ aceste cuvinte si se gîndeau, si se întrebau, nu le dadeau la o parte ca sa-si vada de treburile lor. Era puternica pregatire a venirii CUVÎNTULUI lui Dumnezeu în trup de om.Isus-Dumnezeu- ESTE ,,CUVÎNTUL“
(,,care era Dumnezeu, prin care s-au facut toate lucrurile“-vezi Ev. Dupa Ioan).
Sa citim cu atentie fiecare CUVÎNT AL CUVÎNTULUI: ESTE VIU!

v.67-79

Cîntarea lui Zaharia ne face cunoscuta o parte a tainicei lucrari a lui Dumnezeu. Asa cum Dumnezeu l-a umplut pe Zaharia cu Duhul Sfînt, ca atunci cînd scria Evanghelia sa STIE cu deplina CERTITUDINE ca exact aceste CUVINTE le-a rostit Zaharia, asa cum el, - Luca, - le scrie, fara umbra de îndoiala. Dar ca sa poata lucra atît de minunat si de puternic, Dumnezeu are nevoie de oameni care sa CUNOASCA BINE TOT CE DUMNEZEU A LASAT SCRIS. Zaharia a putut vorbi despre împlinirea prin Isus a fagaduintelor lui Dumnezeu pentru poporul cel iubit, pe care a trebuit sa-l treaca prin grele încercari, sa-l mustre, sa-l lase prada robiei, batjocurii neamurilor mari si puternice care-l urau, pentru ca sa-l învete ca are un Dumnezeu care îl iubeste si în care trebuiau sa se ÎNCREADA, caci este Atotputernic, Sfînt si plin de Bunatate, Iertare, Îndurare. Zaharia cunostea Legea, Proorocii, Psalmii, care cu sute si mii de ani înainte vestisera cu amanunte care ne uimesc, locul, data, împrejurarile în care va veni Mesia. La fel si rolul lui Ioan Botezatorul (,,glasul“ care striga în pustie: ,,Pregatiti calea Domnului“ ) toate fusesera deja SCRISE . Dar prea putini dintre preotii, învatatii, învatatorii lui Israel le cunosteau, desi le citeau zilnic. Cred ca Dumnezeu ne avertizeaza prin aceasta sa nu fim orbi si nepasatori ca ei, si astfel în a 2-a venire a Domnului Isus pe pamînt sa ne gaseasca nestiutori, nepregatiti, cum I-a gasit Mesia pe cei din poporul ales- Israel. Cuvintele cîntarii lui Zaharia arata rostul venirii lui Mesia si privesc pe orice om de pe pamînt, azi, cînd Dumnezeu este acelasi si lucreaza pentru salvarea din ,,întunericul si umbra mortii“ a fiecarui OM DE PE PAMÎNT.

v.80.

Ioan Botezatorul a fost pregatit pentru lucrarea lui cu cea mai mare grija, asprime, rigoare. Neînduplecat în fata oricarui rau, neiertator, drept, curat, intransigent si dur ca otelul. El nu mai putea fi altfel nu – TREBUIA sa fie altfel. Doar un OM ca Ioan putea trezi prin strigatul sau pe Israel din starea de decadere în care ajunsese, pe el îl credeau, caci era neprihanirea întruchipata, el îi putea mustra, certa, scutura.
Ioan nu avea nici o slabiciune, nici o îngaduinta pentru vreo slabiciune. Pentru el, cînd a apus în temnita vestea ca Isus pe care-L aratase multimilor ca Fiu al lui Dumnezeu, vestea ca Isus statea la masa, vorbea cu cei mai pacatosi, cu vamesii, cu femeile desfrînate, a fost o lovitura care i-a clatinat toata încrederea în lucrarea în toata lucrarea pentru care a fost pregatit printr-o viata plina de privatiuni, în locuri pustii cum nu mai traise nimeni.

CAPITOLUL 2

v. 1.-7.

Nasterea lui Isus fusese vestita prin prooroci ca va fi în Betleem (În mica cap. 5 v.2) Dumnezeu a vestit, tot El conduce firele istriei astfel încît din Galileea, din cetatea Nazaret, Iosif si Maria sa ajunga în Iudeea, în cetatea lui David, numita Betleem, si pruncul sa se nasca în cele mai umile conditii, dar exact unde Dumnezeu anuntase – în Betleem – unde au ajuns parintii lui datorita acestui recesamînt poruncit de Cezar August exact la venirea împlinirii Întruparii. Semnul: ,,un prunc, înfasat în scutece si culcat într-o iesle“. Semn dumnezeiesc prin discretie, gingasie, adevar – Împaratul Lumii – un PRUNC – DUMNEZEU.

8.-14.

Dar lumea Cerurilor, lumea fiintelor de Lumina din Slava lui Dumnezeu straluceste la vederea împlinirii aceste lucrari minunate a lui Dumnezeu. Acesti Îngeri au vestit pe pamînt unor suflete curate, care vegheau sub cerul noptii turmele, (mai tîrziu Isus spune ,,Eu sunt pastorul cel bun, Eu îmi dau viata pentru oile mele“) acestor pastori le-a fost împartasita vestea cea mare si ei au vazut ce primire au facut toate fiintele ceresti de Lumina, FIULUI LUI DUMNEZEU NASCUT ÎN TRUP DE PRUNC. Lucruri plapînde, mici, gingase pot declansa cîntari de SLAVA în lumile ceresti, a caror stralucire noi n-o putem vedea. O explozie de bucurie, Lumina, Slava, în ceruri.

15.

Pastorii erau oameni simpli, dar oameni formati de Dumnezeu în poporul Sau. Ei credeau si s-au dus sa VADA ce li s-a spus, nu sa vada ,,daca e adevarat“. Si L-AU VAZUT. Cel ce va mîntui fiecare inima de om de pe pamînt era un PRUNC.

19.

Din nou, ca în cap. 1 v. 66, acelasi bun obicei : ,,PASTRA TOATE CUVINTELE ACELEA SI SE GÎNDEA LA ELE ÎN INIMA EI “. Dumnezeu nu repeta inutil, ci ne descopera o CALE. Pastrate în MEMORIE, Spuse apoi cu ochii închisi, CUVINTE CE lui Dumnezeu coboara în SALASUL INIMII si acolo prind viata, si din cuvintele lui Dumnezeu (samînta) se naste un copil de Dumnezeu, un alt om în noi, un PRUNC.

20.

Luca cap. 19. v. 37,37. Isus intra în Ierusalim, pastorii sunt acum ucenicii – ei spun împreuna cu fiintele cerestine vazute, aceleasi cuvinte, plini de aceeasi bucurie si Lumina. La a 2-a venire a lui Isus va fi la fel. Cine vor fi pastorii, cine vor fi ucenicii?

v. 21. – 24.

Acesti doi oameni alesi de Dumnezeu, împlinesc în pace, cumintenie si ascultare simpla TOT ce poruncise Domnul prin Moise copiilor din poporul SAU. În sute de ani, s-au format acesti ASCULTATORI prin CREDINTA deplina în Dumnezeul lor. Împlinirea pas cu pas, exact în ziua fixata de Domnul, în locul si felul poruncite, ajuta la înfaptuirea fiecarei LUCRARI A LUI DUMNEZEU, PENTRU FIECARE OM. Ascultînd ce ne ÎNVATA Domnul, este bine pentru noi si pentru toti oamenii.

25.

Prin ascultarea de Dumnezeu, Iosif si Maria au ajutat sa se împlineasca fagaduinta facuta de Dumnezeu acestui batrîn AL LUI ISRAEL numit Simeon unul dintre cei nestiuti, marunti oameni, care sunt BUCURIA lui Dumnezeu. Duhul Sfînt l-a mînat în templu exact în ceasul cînd parintii cei cuminti au adus PRUNCUL în Templu ca sa ÎMPLINEASCA PORUNCA de a-L închina Domnului. Si minunata LUCRARE a lui Dumnezeu, ca prin acest Prunc sa MÎNTUIASCA NU DOAR ISRAELUL, CI ÎNTREAGA LUME, (caci toti oamenii de pe pamînt sunt din cei creati de Dumnezeu : ADAM si EVA, ca sa fie COPII AI SAI). BATRÎNUL ISRAEL, cu mîini tremurînde si glas soptit ridica PRUNCUL înaintea lui Dumnezeu si a LUMII. El va fi Lumina care sa lumineze neamurile si slava poporuluiTau – Israel- “LUCRAREA PREGATITA DE DUMNEZEU PENTRU TOATE POPOARELE, S-A ÎMPLINIT. Acest Prunc este salvarea oamenilor de oriunde de pe pamînt, din orice timp. Nestiutul Simeon STIA SCRIPTURILE.

v. 34.-35.

(Dar pentru a mîntui lumea va fi multa lupta cu RAUL, multa, suferinta, patima, sînge. Necunoasterea, ura, întunericul, cruzimea, brutalitatea oarba, trufia, pozitiile înalte ce se vor simti în pericol, toate se vor uni si prin multi va lucra cel rau, vrajmasul – Satan - .)

v.36. – 38.

Ana era tot din acea mîna de oameni care au iesit din Israel, asa cum dorea Dumnezeu. Îl iubea, Îl asculta si-L slujea, desi foarte batrîna. Toti acestia stiau si asteptau: VENIREA LUI MESIA. Si noi ar trebui sa stim si sa ASTEPTAM RE-VENIREA LUI despre care ne vorbeste CLAR în TOATE EVANGHELIILE. Ca si ATUNCI, Dumnezeu vorbeste în fata lor, dar oamenii AU TREABA. Acesti oameni au fost RAMASITA cea buna, care s-a ALES din poporul ALES –Israel, pentru care a lucrat Dumnezeu, ca sa aiba un salas, un cuib în care Fiul Sau sa poata veni pe lume, între niste oameni care sa-L cunoasca pe Dumnezeu, sa-i primeasca Fiul, sa-L ocroteasca, sa-L creasca dupa toate ÎNVATATURILE pe care EL ÎNSUSI LE DADUSE prin Moise si Prooroci, oameni prin care Dumnezeu a vorbit, S-a facut cunoscut si Si-a împlinit PLANUL SAU de mîntuire a lumii, pîna în acest moment. Isus trebuia sa creasca în mijlocul lui Israel, ca orice copil din Israel si sa-L cunoasca pe Dumnezeul lui Israel din Scripturi, pe Dumnezeu despre care va învata tot ce ,,ESTE SCRIS“, si spre care toata fiint Lui va striga: ,,TATA!“

v. 39 – 40

Ca sa împlineasca dorinta lui Cezar August, Iosif si Maria au venit la Betleem (unde Dumnezeu anuntase pe poporul Sau ca se va naste Hristosul = Unsul = Mesia.) Apoi s-au întors în Galileea (,,El va fi numit Galilean), în Nazaret, unde locuiau.
Mai tîrziu unul dintre ,,motivele“ pentru care nu-L credeau pe Isus a fost ca se nascuse în Galileea si nu în Iudeea, de unde era David. Nici preotii, nici învatatorii lui Israel nu cunosteau cu adevarat Cuvîntul lui Dumnezeu – SCRIPTURA - . Erau mai preocupati de datinile si ritualurile omenesti decît de ADEVARUL LUI DUMNEZEU. Isus se nascuse în Iudeea, în Betleemul lui David.

v. 40

Dumnezeu, ca un TATA IUBITOR, a dat Fiului Sau cele mai minunate daruri : ÎNTELEPCIUNE si HAR.
v.41

Asa cum la 8 zile baietii nascuti în Israel trebuia sa fie taiati împrejur, ca semn înca de la Avraam, ca apartin poporului lui Dumnezeu, la 12 ani trebuiau dusi în Templu. Isus a crescut învatînd si respectînd tot ce spusese Dumnezeu poporului Sau.
În Templu simtea toata fiinta Sa ca este ACASA. Toata SCRIPTURA o sorbise în Sine, caci o stia înainte de a se naste, o avea în El, o patrundea în tot ADEVARUL si împartasea ce STIA, învatatorilor, preotilor si tuturor celor din templu.
4 zile a stat acolo fericit si sigur ca acolo ar fi dorit sa ramîna. Baiatul Isus Simtea si stia cu toata fiinta ca aceea este Casa Tatalui Sau iubit, de Care-i era dor.
Dar era înca al familiei pamîntesti si sigur era cel mai cuminte si ascultator copil. Crestea si era placut Tatalui din cer si oamenilor.

51.

Din nou Dumnezeu prin Luca ne învata sa pastram CUVINTELE LUI ÎN INIMA. Acolo se fac vii, acolo rodesc ca o SAMÎNTA. SAMÎNTA este CUVÎNTUL LUI Dumnezeu.

CAPITOLUL 3

v. 1. - 14.

În anul fixat de Dumnezeu (Dupa calcul, din profetiile lui Daniel anul 27 e.n.) Ioan da semnalul ÎNCEPERII LUCRARII LUI ISUS HRISTOS. Pîna acum , Isus a trait în neprihanire, închinare, iubire si cunoastere de Dumnezeu, ca orice fiu al poporului lui Israel.
Ioan netezeste calea, strigînd împotriva nepasarii, lipsei de mila, lacomiei, asupririi, rautatii, hotiei, încît oamenii se trezeau si doreau sa se schimbe, sa se pocaiasca. (POCAINTA înseamna METANOIA, adica SCHIMBAREA MINTII, întoarcerea spre Dumnezeu, regretul ca ai trait rau si gresit) Unii veneau sa îndeplineasca o formalitate, ca sa-si asigure un loc lînga Dumnezeu – cum fac multi si azi. Ioan îi numeste ,,pui de napîrci “. Nimic din ce trebuia îndreptat nu scapa mustrarilor lui Ioan. El crescuse în pustie, nici o urîciune si strîmbatura a lumii nu-l atinsese, iar acum, vazînd cum ajunsese Israel, tuna : si tunetele lui pregateau ÎNCEPUTUL. O rasturnare nevazuta a LUMII.

15 – 20

Atît de puternic, intransigent si drept era Ioan, încît îi scutura pe toti. Si cum poporul lui Dumnezeu astepta de mult sa vina Mesia care-l va izbavi de toti vrajmasii lui, de întuneric, de frica, de pacate, pe care de sute de ani Îl vestisera proorocii V. T., începînd cu Moise, Ioan le spusese clar ca el boteaza cu apa, ca sa-L faca cunoscut lui Israel pe Acela care va BOTEZA CU DUHUL SFÎNT SI CU FOC. Neînfricatul Ioan l-a mustrat fara crutare pe Irod – cîrmuitorul Galileii, care l-a închis si apoi ucis.

CAPITOLUL 4

v.21.22(din cap. 3)

Botezul lui Isus – cel mai curat OM care a atins pamîntul, RUGACIUEA CATRE TATAL si pogorîrea în El a Duhului Sfînt în ,,chip trupesc “, ,,ca un porumbel“ [deci vizibil, materializat, dar un ALT FEL de materie - cum ALT FEL de materie avea TRUPUL LUI ISUS dupa Înviere: putea sa se faca nevazut într-o clipa, sa ajunga orice distanta într-o clipa, sa se arate sub orice alt chip, etc. (cum se întampla în drumul spre Emaus din finalul acestei Evanghelii)]: Glasul Tatalui care-I spune ,,Tu esti Fiul meu prea iubit; in Tine Îmi gasesc toata placerea mea“. (Este aici o mare iubire marturisita). Toate aceste lucruri care se întîmpla în acest CEAS de început al activitatii de Mesia pe pamînt, în acest CEAS în care Duhul Sfînt umple pruncul nascut din fecioara, ajuns om matur, sunt imposibil de înteles pentru o minte omeneasca. Putem doar sa ne minunam de PUTEREA si felul minunat în care LUCREAZA Dumnezeu.

v.1, 2.

Eu am înteles ca pîna la botez, Cel nascut din fecioara Maria si Duhul Sfînt cu puterea lui Dumnezeu, din Dumnezeu, era în asteptarea acestui CEAS în care Duhul Sfînt ,,în chip trupesc“(!) sa vina în El; în acest CEAS ESTE MESIA SI ÎNCEPE LUCRAREA LUI DUMNEZEU. Dar înainte va trebui ca cel mai curat, mai sfînt OM în care era DUHUL LUI DUMNEZEU, SA FIE DAT TIMP DE 40 de zile CA SA FIE ISPITIT DE SATANA. Dar din ce ne spune clar Dumnezeu, încercînd sa stau cît mai aproape de CUVINTELE LUI, cred ca Isus nu doar a postit si S-a rugat în cele 40 de zile, ci în tot acest timp a fost si ISPITIT DE SATANA. (si toate ,,fiarele lui salbatice“ cum spune Ev. Marcu) Dumnezeul Creator, înainte ca Isus Hristos sa ,,înceapa sa învete pe norod“ (vers.23), deci sa NE învete, (caci TOT ce a învatat si a savîrsit în cei 3 ani si jumatate, noi cunoastem din Evanghelii, ca si cum am fi fost ACOLO, în fiecare clipa), ISUS HRISTOS, DUMNEZEU ÎNSUSI trebuia sa VADA cum ispiteste Satana pe om, cum reuseste sa însele, sa amageasca, sa piarda pe cel pe care Dumnezeu l-a creat atît de minunat si cu atîta dragoste. Si Isus a fost ispitit nu de un diavol care-I sta în fata si se lupta cu El, ci asa cum NOI suntem ISPITITI: Prin MINTE (gînduri), INIMA(stari, sentimente), TRUP (instincte vitale). Si Satana ia pe Cine are în fata: 40 de zile în care foamea a fost cu siguranta cel mai mic rau fata de îndoieli, descurajari, teama, revolta, neputinta, pofte, judecati strîmbe, ura, zadarnicie si toate murdariile si urîciunile si întunecimile cu care a fost muscat, cu ura si cruzime, în gînduri, în inima, în trup, cît toata omenirea într-un OM. Ce legatura cu Dumnezeu, ce iubire,ce credinta, ce cunoastere L-au facut pe Fiul Cel IUBIT sa ramîna BUCURIA TATALUI !
Totusi trupul a FLAMÎNZIT. Nu ,,I s-a facut FOAME “, ci A FLAMÎNZIT. ERA SFÎRSIT. Si cele mai subtile si periculoase ISPITIRI sunt scoase ,,din mîneca“ de cel rau, de vrajmas, de Satan.
,,Pîinea noastra cea de toate zilele“ - ,,Omul nu va trai doar cu PÎINE...“

v.3 – 4

Îndoiala era strecurata prin ,,Daca...“(asa cum în Geneza, acelasi Satan întreba: ,,oare, cu adevarat v-a poruncit Dumnezeu sa mîncati din toti pomii?“): iar DACA totusi stii ca esti Fiul lui Dumnezeu, fa piatra pîine, ca sa nu mai mori de foame. Isus ar fi putut usor sa faca aceasta minune, dar venise pe pamînt ca sa fie OM, sa ne învete pe noi, ca fiind oameni, avem PUTEREA sa facem doar VOIA lui Dumnezeu care spune sa cautam mai întîi Împaratia Lui, prin cuvîntul Lui, si sa nu ne îngrjoram ce vom mînca, ce vom bea, sau cu ce ne vom îmbraca, pentru ca toate acestea ni se vor da pe deasupra. Si asa cum era Isus raspunde: ,,Este scris...“ Cuvîntul Tatalui, care ERA în EL, pe care îl cunostea, si-l ,,pastrase în adîncul inimii, si se gîndise la el“, acest CUVÎNT SCRIS Îl ajuta sa dea raspunsul care este SCRIS pentru noi, ca sa stim ca ,,omul nu va trai numai cu pîine, ci cu orice cuvînt care iese din gura lui Dumnezeu. (În rugaciunea Tatal nostru, aceasta PÎINE o cerem).

v.5 – 8

Satan foloseste marea lui putere, mai mare decît puterea omului, (DAR nu mai mare decît puterea lui Dumnezeu). Îl ispiteste pe Isus, care era stors de orice putere, (de chinurile pustiei si înfometarii timp de 40 zile), si-L ispiteste cu toate bunatatile, stralucirea, puterea si slava desarta a acestei lumi, pe care însa nu le poate avea decît închinîndu-se lui, Satanei (Mamona – stapînitorul lumii acesteia). Isus crescuse în ÎNVATATURA data poporului Israel de Dumnezeu. Israel stia ca trebuie ,, sa te închini DOAR Domnului Dumnezeului tau“.
Este o porunca din cele zece porunci VESNICE si Isus îl respinge cu putere, tot prin ,,ESTE SCRIS“. El ne va aminti mereu ca ,,nimeni nu poate sluji la 2 stapîni“, si ne arata ca prin cunoasterea CUVÎNTULUI, putem avea taria sa nu ne lasam amagiti, rapiti, tulburati nici cînd aproape nu mai avem viata în noi. Puterea lui Dumnezeu ne va da viata din nou daca RAMÎNEM, fara sa ne clatinam, cu EL. Oricît de încercati, nenorociti, disperati am fi într-un moment al vietii, orice tentatii sau ispitiri ar veni din partea Satanei, daca STIM ce ,,ESTE SCRIS“, Dumnezeu ne ajuta prin puterea si ADEVARUL Cuvintelor Sale sa iesim din nou în LUMINA SA, ÎN ADEVAR, PACE, BUCURIE. Este singura CALE. (,,Ce ar folosi unui OM sa castige toata lumea, daca si-ar pierde SUFLETUL, daca s-ar pierde pe Sine însusi?“).

v. 9 – 12

Ultima ispita este dublata de încercarea disperata de a-L UCIDE pe Isus. Este o lupta pe viata si pe moarte, pe care Dumnezeu în OM (Isus) o duce direct, pe pamînt cu Satan, care daca (Îl va putea ucide sau atrage în pacat (neascultare de Dumnezeu) va ramîne stapîn pe veci asupra omului creat de Dumnezeu, si-l va nimici facîndu-l un fiu al Satanei. Pentru noi lupta Isus, ca sa ne poata apoi învata cum poate omul, cu învatatura si PUTEREA lui Dumnezeu, sa fie biruitor pe pamînt în lupta cu raul, ca sa nu ajunga o unealta a Satanei, un fiu nenorocit al întunericului si pierzarii. Satan Îl ,,aseaza“pe Isus în streasina acoperisului Templului (Evreii credeau ca asa se va arata Mesia). Nu i-a fost greu, caci Isus era o umbra aproape fara viata. Satan Îl putea împinge jos si cu GÎNDUL. Îi cere aproape direct sa se sinucida, apelînd la zagaduintele minunatului PSALM 91.
Îi cere si ,,pentru sine“ o dovada a credintei lui Isus (în încrederea) în ce ,,ESTE SCRIS“. Dar Isus nu-L ispiteste pe Dumnezeu, folosindu-I CUVÎNTUL, ca sa-i arate Satanei CREDINTA ÎN DUMNEZEU. (În vers.29-30 - Dumnezeu Îl salveaza pe Isus prin ÎNGERII care-L scot pe ISUS din mîna celor din Nazaret cînd vor sa-L ,,arunce jos“ în prapastie).

v.13

Dupa 40 de zile de chinuri prin care a încercat sa-L faca pe ISUS sa treaca (prin vreo greseala) de partea Lui, Satana Îl lasa pe streasina Templului si pleaca ,,pîna la o vreme“. (Poate va cadea jos din neputinta si ameteala si toti vor spune ca s-a sinucis.) Dar în Marcu este scris: ,,Deodata au venit niste îngeri si-au început sa-I slujeasca“. Iar în Matei este scris ca în cele 40 de zile de chinuri, de multe ori au intervenit ,,sa-I slujeasca Îngerii“. Dumnezeu a urmarit clipa de clipa aceasta lupta a lui Isus dat în mîna Satanei si a ,,fiarelor salbatice“ ce-i slujeau puterii întunericului si mortii.
Tatal si toate fiintele ceresti au urmarit aceasta lupta din pustie. Au vazut ce poate face Satana si toti îngerii lui celui mai desavîrsit OM, atît de placut ,,înaintea lui Dumnezeu si înaintea oamenilor“. El, cel fara pacat, a fost împins spre toate pacatele lumii de pîna atunci si de atunci pîna la sfîrsitul acestei lumi. Tot raul si întunericul s-au varsat în El. Dar a BIRUIT prin ,,ESTE SCRIS“. (Desi trupul exterior a fost marcat : În Isaia scrie: ,,atît de schimonosita Îi era fata ca îti întorceai privirea de la El“, iar în Ioan iudeii Îi spun: ,,n-ai nici 50 de ani si l-ai vazut pe Avraam?“- cînd Isus n-avea nici 30 de ani).

v.14.

Acum Isus poate ,,începe sa ÎNVETE pe norod“. În versetul 1 Isus este ,,plin de Duhul Sfînt. Dupa trecerea prin PUSTIE, în verstul 14, Isus este ,,plin de puterea Duhului“.A aflat În Sine Însusi ce face Satana oamenilor, si STIE tot ce trebuie sa-i învete ca sa fie aparati de viclenia si puterea Satanei.
Iata Evanghelia pe care noi o avem azi pentru vietile noastre a fost ,,scrisa atunci, în pustie, în INIMA OMULUI ISUS.
Prin fiecare CUVÎNTal Evangheliei în noi este pusa O INIMA NOUA, o inima de fiu de Dumnezeu, ca INIMA LUI. Atît de mult ne-a iubit Dumnezeu. Prin Israel, Dumnezeu L-a dat LUMII pe Fiul Sau. Neascultarea primului sau fiu –ADAM- a adus otrava raului în fiecare OM (samînta raului). BIRUINTA LUI ISUS ÎN PUSTIE (si apoi pe cruce) aduce SALVAREA oricui CREDE ÎN EL. (,,Credinta vine în urma auzirii CUVÎNTULUI LUI HRISTOS“ –Romani 10 v.17) Fiecare CUVÎNT si fiecare lucrare prezentata în Evanghelie sunt deja STIUTE de Dumnezeu, iar Fiul Sau face ,,lucrarile Tatalui Sau“ca sa ne salveze pe fiecare în parte. Cînd începe plin de puterea Duhului sa-i învete pe oameni în Galileea, oamenii simt îndata puterea si adevarul din învatatura Lui- caci ,,niciodata n-a vorbit vreun om ca omul acesta“(Ioan). Fiecare CUVÎNT AL SAU este adevar ABSOLUT SI VESNIC, caci El este Dumnezeu, nu un om determinat de conjunctura istorica sau propriul temperament sau stare de moment. Prin oameni a vorbit Dumnezeu, prin Isus vorbeste însusi Dumnezeu. Cuvintele lui ne calauzesc sa întelegem CORECT tot ce a fost spus prin oameni în Scriptura, altfel ne ratacim. (si ,,daca un orb calauzeste pe un alt orb, vor cadea amîndoi în groapa“)

16.

Isus respecta SABATUL – ziua Domnului, cea sfintita si binecuvîntata înca de la Creatiune si care este a 4-a din cele 10 PORUNCI VESNICE, date nu doar Israelului – ci LUMII. (În Sabat S-a odihnit si Isus în mormînt, dupa ce Si-a ISPRAVIT LUCRAREA si a ÎNVIAT în ziua ÎNTÎI a saptamînii)

v.17 -20, 21.

Cea mai frumoasa descoperire a UNITATII si continuitatii lucrarii lui Dumnezeu în V.T si în N.T. Este un plan continuu si desavîrsit.
Isus citeste în Isaia cuvintele scrise cu aproape 1000 de ani în urma si care PROCLAMA pas cu pas tot SCOPUL VENIRII PE PAMÎNT a LUI DUMNEZEU. ,,ASTAZI S-AU ÎMPLINIT cuvintele acestea din Scriptura“pe care le stiti de 1000 de ani.

22.

Oamenii aud pe Dumnezeu zicînd : ,,IARTA-MA, AM VENIT, SUNT AICI“ si în loc sa vina la picioarele Lui în tacere, coplesiti de fericire, se dezlantuie în vorbire superficiala, bucurie marunta, nu înteleg deloc ca Dumnezeu este acolo, în mijlocul lor. ÎL VAD !

23 – 28

Dar si aceste atitudini si reactiiau fost prevestite, Dumnezeu le-a cunoscut, si Isus citeaza din Scripturi adevarul care se întîmpla sub ochii lor.
28.
Ei nu suporta adevarul, sunt jigniti, indignati, unul ca si ei, crescut în mijlocul lor îndrazneste sa le vorbeasca astfel. Satana foloseste orbirea, orgoliul, turma, mînia oamenilor lipsiti de LUMINA ADEVARATEI CUNOASTERI A LUI DUMNEZEU, si încearca sa-L omoare pe Isus, prin mînia concetatenilor Lui, acum, la începutul lucrarii Sale. (L-a lasat doar ,,pentru o vreme“ pe streasina acoperisului Templului, dar Îl va urmari tot timpul, intrînd în oameni, facîndu-i sa se poarte cu Isus, asa cum urmareste el – Satana) Si azi lucreaza la fel.

30.

În PSALMUL 19 Dumnezeu spune prin gura lui David ca pe cei care-L iubesc îi va ocroti, va porunci Îngerilor Sai sa îi poarte pe mîini, ,,ca nu cumva sa se loveasca cu piciorul de vreo piatra“. Si Isus a TRECUT prin mijlocul lor, usor, purtat de îngeri si ,,nu si-a lovit piciorul“în prapastia în care voiau sa-L arunce : Dumnezeu a FACUT acum, cînd a fost nevoie, ce spusese în cuvintele psalmului – nu cînd Satana I-a cerut lui Isus sa-L ispiteasca pe Dumnezeusi sa se ,,arunce jos“ de pe acoperisul Templului. (Mai tîrziu Isus va spune ,,judecati si voi singuri ce este drept!“ Dar ca sa poti judeca singur, trebuie sa cunosti BINE CUVÎNTUL – ca sa judeci DREPT)

31.

Multe din lucrari Le-a facut Isus în aceasta cetate. Izgonit din Nazaret, unde fusese crescut Îsi începe LUCRAREA în Capernaum. Ziua sfintita si Binecuvîntata de Dumnezeu revarsa ca si azi Puterea Tatalui peste cei ce-L iubesc si stau doar cu El în ziua Sabatului, departe de preocuparile lumii acesteia. (Isus spune :,,Tatal meu lucreaza pîna acum, si Eu de asemenea lucrez“. –Ioan.) În Sabat Tatal, Fiul, Duhul Sfînt LUCREAZACU PUTERE pentru OM (,,Sabatul a fost facut pentru OM“)

32.

Orice om, din orice timp si loc recunoaste adevaratul ,,GLAS“al Creatorului Sau (caci toti venim din Adam – primul FIU)
Doar cuvintele lui Dumnezeu, spuse întocmai cum La-a spus El pot atinge si cuceri inima omului (,,Oile nu cunosc glasul STRAIN“) Isus este singurul PASTOR adevarat. Multi vorbisera în Sinagoga, dar ÎNVATATURA LUI ISUS AVEA PUTERE. AZI E LA FEL.

v.33.

Sub PUTEREA învataturii adevarate, RAUL din om tipa, caci simte ca peste el vine PUTEREA cea adevarata si atotbiruitoare a lui Dumnezeu, care-l va dezradacina, îl va scoate din omul cu viata caruia se hranea, si-l va nimici.

34.

Raul este un duh rau, un drac. Si acesta fiind duh, poate vedea DUHUL DIN ISUS SI-L RECUNOASTE cu spaima.

35.

Orice duh asculta caci stie bine CINE este Cel ce-i porunceste. Aceeasi putere a duhurilor rele, vii si reale din om, lucreaza si azi prin puterea CUVÎNTULUI si DUHULUI DFÎNT.

36. 37.

Niciodata pe pamînt oamenii n-au vazut manifestîndu-se o PUTERE care sa porunceasca duhurilor necurate din om si RAUL sa dispara în acea clipa. (În Marcu oamenii ziceau:,,Ce este aceasta? O ÎNVATATURA NOUA!“ Da, si ferice de omul acela care o învata, o crede, o foloseste).
38. 39
Era aceeasi zi de Sabat si lucrarile lui Dumnezeu pentru oameni continua. El, Creatorul, Cel ce vede si stie si a creat fiecare celula a trupului SE PLEACA peste trupul bolnav si face totul SANATOS: REGLEAZA, CURATA, REGENEREAZA.
40. 41

Puterea se REVARSA peste multimea bolnava care vine la asfintit, caci ziua de Sabat nu umblau, nu duceau poveri.
Bolile fizice si cele provocate de tulbuirarile mintii si sufletului de catre duhurile raului, sunt instantaneu facute sa dispara. În loc de boala - sanatate, în loc de chin - pace.
Nu-i lasa pe draci sa vorbeasca, pentru ca nu de marturisirea lor avea nevoie Isus. El Însusi, prin lucrarile puterii Lui si prin schimbarea mintii lor, a celor bolnavi si întunecati, îi va face (cu timpul) pe tot mai multi OAMENI sa-L cunoasca, sa-L marturiseasca, sa stie, ca EL ESTE HRISTOSUL. De marturia oamenilor are nevoie Isus.

42.43.44.

Isus se retragea mereu în locuri pustii si se RUGA. Avea nevoie sa fie singur cu Tatal. Îndrumare, putere, liniste si toata TAINA Sfînta, de nepatruns, prin care, (aceasta legatura cu Tatal), ISUS A PUTUT ÎMPLINI TOATA VOIA LUI DUMNEZEU.
Sigur ca toata comunitatea din Capernaum ar fi dorit ca Isus sa fie mereu cu ei, doar al lor, caci I-au vazut binefacerile. Dar Isus a fost trimis pentru toata omenirea. Lucrarea Lui trebuia sa se extinda, Evanghelia sa-si înceapa drumul spre ,,orice faptura“ (,,mergeti în toata lumea si propavaduiti Evanghelia la orice faptura“ va spune Isus ucenicilor, dupa Înviere) Si propavaduia în sinagogile Galileii. Acolo a început.

CAPITOLUL 3

1.

Cuvîntul lui Dumnezeu este viu si lucrator. Inima oricarui om (creat de Dumnezeu, dupa chipul si asemanarea Lui) tresare ca la auzul unui GLAS pe care Îl recunoaste în strafundurile ei. Isus vorbeste DOAR CUVINTELE lui Dumnezeu si orice om SIMTE PUTEREA LOR.

2 – 11.

Oamenii care sunt arsi de sete, uscati si se sting fara Dumnezeu se aduna cu miile. Este nevoie de oameni care sa LUCREZE împreuna cu Isus. Ei trebuie sa fie convinsi ca Isus este Dumnezeu si sa doreasca sa-L urmeze. Isus, cu PUTEREA lui Dumnezeu, face ca într-o secunda, navoadele sa se umple cu sute de kg. de pesti (mînati sau creati într-o clipa de PUTEREA CELUI CARE A CREAT TOTUL DOAR PRIN CUVÎNT (cuvînt înseamna LOGOS, gîndire, logica, ratiune) Pentru pescari aceasta pescuire minunata, pe care doar Dumnezeu ar fi avut puterea s-o faca cu putinta, a fost dovada de netagaduit ca Isus este Dumnezeu. Si cu toata spaima unui om pus în fata cu Dumnezeu (desi în trup ca al lor, cu puterea faptelor si a cuvintelor pe care numai Dumnezeu o poate avea), ucenicii au lasat totul (viata lor de pescari si comoara de pesti din corabii) si au mers dupa El.

12.

Urmîndu-L pas cu pas, ei Îi vad puterea oricarui rau, (duh rau) asupra bolii, neputintei, etc. Si simt în puterea cuvintelor învataturii Lui care-i calauzeste spre ADEVAR. Lepra este boala care UCIDE omul fara ca omul sa simta. Îl roade, cad bucati moarte din el, cu încetul, nu mai ramîne nimic. Asa este RAUL. Pacatul neascultarii, departarii, despartirii de Dumnezeu care are efectul LEPREI.
Omul acela care se arunca cu fata la pamînt este întreaga lume ajunsa o lume bolnava dupa ce parintii nostri comuni Adam si Eva au muscat din RAU, l-au înghitit, s-au otravit.

14.

În toate Evangheliile, Isus porunceste leprosilor vindecati sa nu spuna (ca Isus ca sa-i vindece Se atingea de ei, iar Legea data de Moise, interzicea unui om care se atinsese de un lepros sa intre în vreo cetate sau sa stea cu ceilalti oameni) Tot odata era o atentionare asupra ASCULTARII DE DUMNEZEU, Care nu porunceste niciodata nimic decît spre BINELE OMULUI. Adam n-a stiut exact ce înseamna ASCULTARE si ce RAU aduce NEASCULTAREA. Acum oamenii trebuie sa VADA, SA STIE, SA TINA MINTE si SA ASCULTE.

15.

În aceasta Evanghelie nu se spune clar ca, leprosul cel vindecat de lepra, nu s-a vindecat de fapt de lepra neascultarii (ca în Ev. dupa Matei, Marcu) dar acest lucru este sugerat prin ,,raspîndirea vestii despre El“)

15.

Multimile au început sa înteleaga, (la fel si pescrii ajunsi ucenici) ca pe lînga vindecarile prin atingere, EXISTA O VINDECARE prin CUVINTELE LUI care scot RAUL din minte si inima.(vindecarea era de boli, duhuri rele, chinuri psihice).

16.

La un ocean de rau Fiul lui Dumnezeu primea TOATA PUTEREA TATALUI, în rugaciune, ascultare si .... minune, taina.

17.

La o extindere atît de navalnica a ÎMPARATIEI LUI DUMNEZEU, care se naste în inima OMULUI (,,Iata ca Împaratia lui Dumnezeu este înlauntrul vostru“- spune Isus în cap. 17 v. 21) reactia vrajmasului, a stapînitorului lumii acesteia este pe masura celui numit ,,ucigas, mincinos si tatal minciunii“
Si primii oamenii care-i foloseste ca sa se împotriveasca lui Isus si lucrarii Lui, sunt cei care trebuiau sa învete poporul Ales al lui Dumnezeu cum este Dumnezeul lor si ce îi învata El : ÎNVATATORII LEGII SI FARISEII.
Dar în fata puterilor întunericului care-L înconjoara ca niste pasari negre ce stau la pînda, ca o povara ,,Puterea Domnului era cu El“. Tatal Îi dadea PUTEREA SA.
18.- 19.- 20

În toate Evangheliile apare (la fel cum apare leprosul) un altfel de ,,bolnav“ : SLABANOGUL. Si cum în orice ni se spune de catre Dumnezeu, exista, (pe langa cazul concret, real de vindecare a omului respectiv), straturi multe de adîncimi si înaltimi prin care Dumnezeu ne învata multe si importante lucruri, si în aceasta situatie sunt multe de spus pe lînga vindecare.(Lepra era cea vizibila, a mortii carnii, si cea invizibila a mortii spirituale- ,,lepra neascultarii, lepra sufletului“). SLABANOGUL este un fel de grav BOLNAV (În Ioan este bolnav de 38 de ani) dar nu de o boala anume (desi, fiecare gen de ,,boala“ are si întelesuri mai înalte, simbolice, spirituale). Nu este ,,paralitic“, ,,gîrbov“, ,,orb“ etc. Este lipsit doar de putere, lipsit de viata, stors. Si, cu toata atentia si sensibilitatea concentrate, vom ,,simti“ oriunde apare, ca este vorba de un om ,,ros“ ca de molii, de pacate, de vicii, de rele pe care el le-a facut, de remuscari, de parca propria lui constiinta îl apasa atît de puternic încît ,,zace“ nu se mai poate ridica, este adus ,,purtat“ pe un ,,pat“ (o rogojina) de niste oameni. Acestor oameni, care mai pot avea mila de un astfel de slabanogit, Isus LE VEDE CREDINTA. Credinta în El, credinta
În Dumnezeul milei si ,,care nu oboseste iertînd“ cum este cunoscut în Vechiul Testament(Tatal Domnului Isus nu putea fi altfel). Doar CREDINTA îi putea face pe acesti oameni sa-l care pe cel care nu mai avea putere sa vina singur LA DUMNEZEU, în fata Fiului lui Dumnezeu. Si Isus striga cu bucurie, cînd LE VEDE CREDINTA: ,,OMULE, pacatele îti sunt iertate!“ Isus a venit pe pamînt sa ierte pacatele LUMII întregi, a tuturor oamenilor. Dar nu pot fi vindecati decît cei care STIU si CRED lucrul acesta. Ei sunt vindecati. Ceilalti ,,mor în pacatele lor“ (,,Daca nu CREDETI ca EU SUNT, veti muri în pacatele voastre“ spune Isus în Ev. lui Ioan). Acesti morti sunt ,,mortii vii“. Doar necredinta face rau nu doar celui care nu crede. Necredinta duce la neiertare. Si un om neiertat de altii, poate fi îngropat de VIU. Doar daca are mare credinta, conoastere, încredere în DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU, poate supravietui ,,pietrelor aruncate“ în el de asemeni cei lipsiti de CREDINTA.
Un om credincios iarta, stie PORUNCA IERTARII, nu face rau, nu raspunde cu rau la rau, nu se razbuna (vezi predicile de pe ,,munte“ ,,podis“ în Luca), nu batjocoreste, nu umileste, nu înjoseste alt OM.
21.

Învatatura data lui Israel de carturarii si Fariseii, care-i învatau pe oameni Legea în formele ei exterioare, uitînd ,,dreptatea, mila si cedinciosia“ pe care ei n-o cunosteau, ÎNCEP ÎNVINUIRILE (prin Satan) la adresa ÎNVATATURII LUI ISUS. Le fuge pamîntul si stapînirea asupra oamenilor de sub picioare si-L învinuiesc de hula. Ei nu vor accepta niciodata ca Dumnezeu a iertat odata pentru totdeauna; prin Isus Hristos a facut cunoscut lumii aceasta iertare, a platit pretul de sînge pentru fiecare om. Daca însa oamenii NU CRED (ca sa creada trebuie sa STIE CINE SI CUM ESTE DUMNEZEUL ÎN CARE CRED!) vor ,,muri în pacatele lor, ca si cum Isus n-ar fi venit la noi, pe pamînt.
Si prin neierterea din necredinta, îi vor ucide si pe semenii lor pe care nu-i iarta. Îi vor lasa sa zaca neputinciosi în slanogeala lor, sau îi vor ucide cu pietre la propriu sau la figurat. (,,Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi iertam oricui ne este ,,dator“).
Un om, vindecat de Dumnezeu, poate fi aruncat în temnita de OM.

22. 23. 24. 25. 26

Isus ÎNVATA IMPORTATA IERTARII PE CARE OAMENII (FIECARE OM) TREBUIE SA O MANIFESTE FATA DE ORICE OM.(ALTFEL BATJOCORESTE IERTAREA PA CARE O DA DUMNEZEU, PE CARE A ADUS-O ISUS, SI ASTA NU VA IERTA DUMNEZEU.)(Isus spune în Matei si Mrcu ,,dar daca nu iertati, nici Tatal vostru Cel Ceresc nu va va ierta pacatele voastre“). Omul are datoria si PUTEREA sa IERTE. Dumnezeu A IERTAT SI ARE PUTEREA SA SPUNA: ,,Scoala-te, ridica-ti patul si umbla“ si toate se fac sanatoase si cu viata, ca la început, (asa cum mii de pesti au venit în navod, si cum s-a oprit furtuna).
În Ev. lui Ioan, Isus spune celui vindecat: ,,Iata ca te-ai facut sanatos. Ai grija sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu ti se întîmple ceva mai rau“ (caci): ,,Duhul necurat cînd a iesit dintr-un om..... se duce si ia cu el alte sapte duhuri, mai rele decît el, intra împreuna în ,,casa“
si starea din urma a omului aceluia, ajunge mai rea decît cea dintîi“.

v.27. 28.

Este important de urmarit cum Isus îmbina crearea PUTERII SALE, (care întoarce gîndul oamenilor spre PUTEREA LUI DUMNEZEU CARE A GÎNDIT SI A CREAT TOT CE EXISTA), cu cuvintele ÎNVATATURII SALE. Oamenii Îi vad puterea si cred cuvintele pe care le aud din gura Lui.
Efectele sunt ca un val urias, nevazut care inunda lumea cu ADEVAR, SPERANTA, CUNOASTERE, VIATA. Vamesul (cel care va scrie minunata Evanghelie dupa Matei), care zacea în rusinea si dispretul cu care priveau Evreii pe acesti slujbasi ai Romanilor care îi stapîneau, merge dupa Isus, lasa pozitia materiala privilegiata si îsi urmeaza setea lui de a nu mai fi ceea ce este, pentru ca Isus emana încredera prin puterea Lui, omul poate DEVENI altfel.

29. 30.

Levi era un om bogat. Bucuria pe care o simte pentru faptul ca Isus nu l-a dispretuit, ci l-a chemat si a intrat în casa lui, îl face sa dea o masa mare. Obiceiul evreilor era ca oricine sa poata intra în asemena ocazii în acea casa. Toti vamesii si pacatosii au venit la Cel care iarta, care învata, care schimba.

30. 31. 32.

Trebuie urmarit de oameni, cum odata cu cresterea si RASPÎNDIREA LUCRARII LUI DUMNEZEU, CRESTE si LUCRAREA SATANEI, care prin vamesii lui Isus mo-
bilizeaza ca un stol întunecat ce creste, toate puterile raului, ca sa-I împiedice Lucrarea lui Isus.
Regulile si poruncile formale, exterioare, prin care Preotii, Carturarii, Fariseii îi controlau pe oameni si-i tineau sub stapînirea puterii lor pamîntesti, si pretinzînd ca-L slujesc pe Dumnezeu, de fapt îi opreau pe oameni sa-L cunoasca si sa ajunga la Dumnezeul cel Adevarat. Dumnezeu îi cauta din iubire si doreste sa-i scoata din rautate si întuneric, (de sub stapînirea Satanei) pe toti oamenii. Lumea în care a venit Isus era o lume bolnava. Cei neprihaniti nu erau cu adevarat plini de Lumina si de Credinta. Erau formalisti si fa-
tarnici , pastrînd doar aparentele, fara sa-L iubeasca si sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Si chiar daca unii ar fi fost cu adevarat neprihaniti si iubitori de Dumnezeu, tot ar fi fost fericiti sa-L cunoasca si sa-L vada pe Cel pe Care Isus facea a cum pe deplin CUNOS-
CUT , PRIN SINE ÎNSUSI, ÎNTRUPAT ÎN TRUP OMENESC, vorbind cuvintele Sale direct si explicînd totul, raspunzînd la orice întrebare. Si cei pacatosi si cei curati nu puteau decît sa cîstige venind la Isus, caci Dumnezeu revarsa bogatie adevarata, nepre-
tuita peste oricine VINE LA EL.

v.33

Pe lînga puterile Satanei care urmareau pe Isus ca un nor negru, nevazut, în tot ce El facea, existau puterile traditiilor, datinilor, poruncilor omenesti care desfiintasera de mult
CUVÎNTUL lui Dumnezeu cel drept si adevarat. Pe lînga puterea acestor porunci ome-nesti existau Legile lui Moise. În afara de cele 10 PORUNCI (care sunt LEGEA LUI DUMNEZEU, nu a lui Moise, si sunt date pentru vesnicie, pentru orice om din orice timp
si din orice loc de pe pamînt), toate Legile(ceremoniala, de sanatate, de organizare sociala,
etc.) au fost date de Moise, prin calauzirea lui Dumnezeu, pentru a forma un popor al Sau
-Israel -, în care sa se nasca Fiul Sau, care va aduce Evanghelia, prin care de acum încolo,
Dumnezeu Însusi vorbeste, se descopera, calauzeste pe orice om, prin CUVÎNTsi DUHUL SFÎNT, DUHUL ADEVARULUI. Sigur ca multe din regulile de viata date po-
Porului Israel în conditiile istorice concrete, în faza în care ajunsese formarea lui în ascultare si încredere, în cunoastere si dependenta de Dumnezeul care-l ocrotea, îl calau-
zea, îl forma, multe din acele reguli si principii sunt validate si astazi pentru om. Altele au fost de folos si indisponibile pentru lui Dumnezeu, doar în acel timp. (Iar azi, pentru noi sunt un prilej de a ne minuna de întelepciunea, puterea, frumusetea cu care a lucrat Dumnezeul care este ACELASI, NESCHIMBAT, SFÎNT SI ÎNTELEPT SI PLIN DE IUBIRE.)
În acest popor, Israel, pe care a luptat îndelung si greu Dumnezeu, ca sa-l aduca la nivelul de credinta care sa faca posibila ÎNTRUPAREA SA, nasterea Sa în sînul acestui popor, a
VENIT MESIA, HRISTOSUL DUMNEZEULUI CELUI VIU, ISUS – MÎNTUITORUL
LUMII ÎNTREGI. Prin Isus Dumnezeu ,,ne face cunoscut TOT ADEVARUL“ ,,lucruri ascunse de la facerea lumii“ si TOT CE SPUNE ISUS ESTE VESNIC. NIMIC NU ESTE MODIFICAT DE NICI O CONJUNCTURA. Oricum se schimba lumea, societatile, istoria, cuvintele Evangheliilor sunt în întregime, la modul absolut si vesnic: ADEVARUL. Isus este Dumnezeu. Nici un cuvînt al Lui nu este CAVÎNT DE OM, ci de Dumnezeu. Dumnezeu cel Atotputernic si prezent,vegheaza asupra fiecarui CUVÎNT al EVANGHELIEI. El a organizat materialul, faptele, cuvîntarile, ordinea, curgerea, lega-
turile subterane, tacerile. El ne face sa-ajungem sa-I simtim PREZENTA, RESPIRATIA,
VIATA, LUMINA, nascîndu-Se în adîncurile neatinse ale inimii noastre, ca Fiul Sau într-un salas pamîntesc. Toata Scriptura, cu siguranta, este insuflata de Duhul Sfînt si de folos si ne arata cum a lucrat Dumnezeu pentru ca Fiul Sau sa vina în trup de om si sa ne dea Evanghelia VESNICA A ÎMPARATIEI LUI Dumnezeu.

34. 35.

Isus nu desfiinteaza postul. În toate Ev., Isus arata ca POSTUL este o arma puternica prin care, împreuna cu RUGACIUNEA, relatia cu Dumnezeu se întareste, credinta la fel,
iar noi ne eliberam de sub stapînirea pornirilor, placerilor, slabiciunilor care de multe ori ne bareaza calea si legatura cu Dumnezeu, iar prin POST ne tinem sub control. Isus este împrtiva unui post formal, fara alt scop adevarat decît ,,asa se face“, un obicei oarecare, nu o arma constienta în cresterea spirituala.

36. 37. 38. 39.

Prin Isus, Dumnezeu împlineste aceeasi lucrare a SA cu omul si PENTRU SALVAREA OMULUI din ghiarele Satanei, de raul, orbirii, întunericului. Totul este unitar si are continuitate. Nici o schimbare a ESENTEI, doar crestere, împlinire, explicitare.
VINUL VECHI SI VINUL NOU, HAINA VECHE si HAINA NOUA sunt ale aceluiasi Dumnezeu, iar noi le vedem asa pentru ca NOI, oamenii traim limitat în TIMP si PATIU.
Fiecare ,,HAINA“ si fiecare ,,VIN“ si-au avut vremea lor, si au fost EXACT CE TREBUIAU SA FIE PENTRU vremea lor. Gresit este sa nu pretuiesti pe fiecare în locul,
Timpul, rostul pe care le-au avut. Gresit este sa umbli azi în haina care si-a avut timpul, peticind-o cu învataturi noi, care tin de o etapa noua care s-a nascut din întelepciunea celei vechi. Gresit este sa pui învatatura noua, care nu desfiinteaza pe cea veche,ci este o adîncire a celei vechi pentru o etapa noua, a raspîndirii cunostintei lui Dumnezeu în întreaga LUME, nu doar în Israel, o lume care este cu totul alta în esenta ei nevazuta, o lume în care lucreaza Duhul Sfînt, Mîngîietorul, o lume în care Isus care S-a dus la Tatal, a RAMAS ,,cu noi, este în noi“ în acelasi timp; sa pui toate aceste lucruri, ABSOLUT NOI, în formele de manifestare, ritualurile, regulile, modalitatile de împlinire si închinare a religiei de dinainte de venirea Domnului Isus, sunt o greseala care poate pune în pericol si esenta (VINUL) si formele (BURDUFURILE). Isus uimeste prin simplitatea si claritatea cu care EXPLICA, fara sa lase loc nici unei îndoieli, ADEVARURI atît
de complexe si VITALE. Neîntelegerea cuvintelor Lui va duce la dezbinari, prigoane, ura, multe religii, confesiuni, care se lupta între ele, desi toate spun ca Isus este Domnul si Dumnezeul lor. (,,Si totusi nu-L cunosc“- Ioan).

CAPITOLUL 6

v. 1. 2. 3. 4. 5.

În multe privinte Domnul Isus trebuia sa se lupte sa dezradacineze din mintea evreilor felul lor vechi sau gresit de gîndire IERTAREA (principiu de baza în Învatatura Sa, nu era acceptata de ei, care pîna atunci ucideau cu pietre pe cei vinovati dintre ai lor. Sau cu sabia, pe orice om care nu era din poporul Israel. Ceea ce folosise Dumnezeu, ca sa fereasca, sa nimiceasca samînta RAULUI si contaminarea cu credinta în dumnezei falsi
si sa-si formeze un popor al SAU, în care sa vina Isus si toti sa-L faca întregii lumi cunoscut pe CREATORUL întregii lumi, aceste metode au ramas în ei ducîndu-i la dispret si izolare fata restul omenirii. Isus aduce învatatura bazata pe iubire, mila, IERTARE, pentru FIECARE OM, nu doar pentru ISRAEL.
În afara de IERTARE, trebuia sa se lupte cu 2. ,,DATINA BATRÎNILOR“, care pastra obligatii, obiceiuri, ritualuri si mai GRAV – INVENTASE multe altele, care ,,DESFIN-
TAU PORUNCILE LUI DUMNEZEU“ si ,,ÎNLOCUIAU CUVÎNTUL LUI DUMNE-
ZEU PRIN DATINA“. (Vezi Marcu).
Pe lînga IERTARE si DATINA, era problema 3.SABATULUI. În jurul SABATULUI, Preotii, Fariseii, învatatorii Legii creasera sute de reguli absurde, a caror încalcare era pedepsita cu moartea, si care nu veneau de la Dumnezeu.Ajunsese o zi de teroare, spaima.
Sabaul este una din cele 10 PORUNCI VESNICE. Dupa cele 6 zile ale Creatiunii, dupa ce l-a creat pe OM spre comuniune cu Tatal în iubire, pace, bucurie si slava, în ZIUA
A 7-A, Dumnezeu S-a odihnit de toata lucrarea SA. A BINECUVÎNTAT SI A SFINTIT
ACEASTA ZI. SABAT înseamna ODIHNA, SARBATOARE. Este ZIUA pe care O-MUL a petrecut-o, într-o lume desavîrsita, de frumusete cum doar Dumnezeu putea gîndi,
împreuna cu TATAL SAU. Si asa va trebui sa faca mereu, VESNIC: 6 ZILE SA LU-
CREZE, IAR ZIUA A 7 –A SA LASE TREBURILE, GIJILE, PROBLEMELE, PREO-
CUPARILE, etc. si sa fie cu toata fiinta, gînduri, suflet, inima, lînga Dumnezeul Sau. O
zi de legatura cu Domnul, de ODIHNA, PACE, BUCURIE, DESFATARE, ca sa nu uite
ca este al lui Dumnezeu cu tot ce-i apartine, ca tot ce are primeste de la Tatal. (vezi Isaia
cap. 58.v. 13, 14). Sabat în ebraica înseamna ODIHNA, SARBATOARE, si o zi ca A-
CEASTA ESTE VITALA ca omul sa ramîna în legatura cu CREATORUL SAU, SA nu-L UITE. În toate Evangheliile (si nu întîmplator), Isus se ODIHNESTE de LUCRAREA SA PE PAMÎNT, (CA si TATAL dupa CREATIUNE) si ÎN ZIUA SABATULUI STA ÎN MORMÎNT. În ZIUA ÎNTÎI A SAPTAMÎNII ÎNVIAZA. (Pe atunci, zilele saptamînii nu aveau nume, ci numere: ziua întîia, ziua a 2 –a,...ziua a 7-a, apoi din nou, ziua întîi, etc.)
Orice om poate sti care este ZIUA DE ODIHNA, ÎNCHINATA DOMNULUI. În Ioan, cînd Fariseii vor sa-L ucida, pentru ca dezlega ziua Sabatului (o dezlega de sutele de restrictii absurde, omenesti, si-i reda sensul vital, dat de Dumnezeu) Isus le spune: ,,Tatal meu lucreaza pîna acum, si eu de asemenea lucrez“. ,,Fiul nu poate face nimic de la Sine. El nu face decît ce vede pe Tatal facînd“.
Dumnezeu, Fiul, si Duhul Sfînt, LUCREAZA SI ACUM LA fel. Si urmarind TOT ce face ISUS în ziua SABATULUI, VOM STI CE FACE TATAL ÎN ZIUA SABATULUI AZI,
PENTRU NOI, daca nu UITAM ca este ziua închinata Domnului, doar LUI.
Importanta este vitala pentru om, si Isus spune: ,,Sabatul a fost facut PENTRU OM“. (Si
nu OMUL pentru SABAT“ – caci Dumnezeu a avut acel PRIM SABAT AL SAU, în amintirea caruia a înstituit spre binele omului, ca PORUNCA, SABATUL.). De la începutul lucrarii Sale, Isus ne arata cum se revarsa BINECUVÎNTARILE lui Dumnezeu în SABAT peste cei care se aseaza fericiti, în pace, si se odihnesc la umbra aripilor Sale, sub roua CUVINTELOR SALE, care îndeparteaza orice rau, orice boala, vindeca sufletul,
îi dau lumina, întelepciune, cunoastere, putere. (cap.4 v. 31-41). Dar, ca Dumnezeu sa poata lucra pentru OM, omul trebuie sa se ODIHNEASCA cu DUMNEZEU.

v. 6 – 11

În aceasta vindecare, prin care Isus ne arata ce FACE TATAL pentru om, ÎN SABAT, este, în afara de însanatosirea mîinii uscate, un simbol al VINDECARII NOASTRE DE ,,USCACIUNE“. Mîna vindecata, întinsa spre Domnul, este sufletul nostru vindecat, care se îndreapta spre Dumnezeu, caci a fost facut VIU, îsi întinde mîna spre mîna puternica si salvatoare a lui Dumnezeu, care ne iubeste si ne cauta ca sa ne vindece.
Desigur, Carturarii, Fariseii, preotii turbau de mînie, li se fura Sabatul LOR“, prin care îi terorizau si îi tineau pe oameni sub puterea lor distrugatoare. Ei sunt, fara sa stie, unelte tari ale Satanei, care stie ca fara ADEVARATUL SABAT, omenirea va UITA DE DUMNEZEU.
Cu fiecare ETAPA a cresterii LUCRARII SALE, ISUS NE DESCOPERA SABATUL.

v.12. – 16.

Isus, Fiul lui Dumnezeu, vede LUPTA pe care noi n-o vedem cu ochii fizici, dintre BINE si RAU, dintre puterea lui Dumnezeu si puterea întunericului. Si Îsi întarese pas cu pas
,,ARMATA“ Sa pe pamînt, care va lupta împreuna cu El, ca în aceasta LUME a raului, sa
VINA ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU în INIMILE OAMENILOR care doresc sa alunge stapînirea împaratiei raului din ei.
Dupa ce o noapte întreaga a primit LUMINA de la Tatal, si S-au sfatuit cu privire la cei ce vor fi alesi sa fie APOSTOLI, (în greaca înseamna ,,trimesi“) Isus alege 12 dintre ucenicii Sai. Si El si Tatal cunosteau bine pe acesti oameni alesi. Dintre ei, Dumnezeu va alege pe unii dintre cei care vor scrie EVANGHELIA SA pentru LUME. Ei au auzit fiecare CUVÎNT al lui Isus, au vazut fiecare LUCRARE si fiecare MINUNE, si erau convinsi ca El este Fiul lui Dumnezeu, una cu Tatal (,,Eu si Tatal, una suntem“).
17. – 19.
Înainte de a-Si începe marea PREDICA, esenta ÎNVATATURII Sale, cea care, prin fiecare CUVÎNT al ei, - ascultat, înteles, primit în inima – ca o SAMÎNTA VIE – si aplicat în gîndurisi fapte – poate sa ,,nasca din nou“, (prin PUTEREA DUHULUI
care LUCREAZA PRIN CUVINTELE EI), Isus Îsi revarsa PUTEREA SA VINDECATOARE de orice rau, chin, boala, pentru a întari în ucenicii Sai CREDIN-
TA cu care urmau sa primeasca aceste CUVINTE, sa le tina în ei, si apoi, dupa moartea lui Isus sa le spuna mai departe oamenilor, si sa le lase SCRISE pentru noi, cei de azi
si pentru cei ce vor veni dupa noi. În toate Evangheliile PUTEREA ARATATA însoteste
CUVÎNTUL, pregateste INIMA Sa-L PRIMEASCA SI SA-L CREADA.

20.

Ca si în Matei, în aceasta Evanghelie, Isus începe cu atît de importantul cuvînt: FERI-
CIRE. Orice om cauta fericirea. Dumnezeu cînd l-a creat pe fiul Sau Adam a prevazut
TOT ce era necesar, din prima zi a Creatiunii, ca OMUL sa fie DEPLIN FERICIT, sa
fie, inundat, coplesit, iradiind FERICIRE. Dar prin amagirea Satanei si neascultarea lui Adam, (Evei) primul om si toti cei ce sa vor naste din el si vor umple pamîntul, nu vor mai cunoaste fericirea. Vor înseta dupa ea, o vor cauta, vor fi vesnic dezamagiti, (mai devreme sau mai tîrziu), se vor însela si vor lua drept fericre lucruri pe care orice vînt si orice val, le vor dovadi de nimic. ISUS NE ÎNVATA SA FIM FERICITI, împlineste dorinta Tatalui, ca fiinta Creata de El sa cunoasca FERICIREA ÎN ACEASTA VIATA,
pe ACEST PAMÎNT, ÎN ACEASTA LUME. Pentru acest lucru, omul trebuie sa VADA
CE ÎNSEAMNA cu ADEVARAT FERICIREA, si cînd va fi vindecat de ORBIRE, cînd
i se vor deschide ochii si i se va SCHIMBA MINTEA, cînd va gîndi stînd în ADEVAR,
VA STI SA CAUTE FERICIREA SI O VA CUNOASTE.
(,,Va spun aceste lucruri pentru ca Bucuria mea sa ramîna în voi, si bucuria voastra sa fie deplina“ si: ,,Nimeni nu va putea rapi BUCURIA VOASTRA“spune Isus în Ioan).
Dupa cum un ORB din nastere nu stie ce este LUMINA, tot asa un ORB SPIRITUAL NU STIE CE ESTE FERICIREA. Isus ne deschide OCHII MINTII:

20.

1. Nu bogatiile lumii acesteia (Isus a refuzat în pustie ,,toata
stralucirea si slava împaratiilor lumii“) aduc fericire. Fara
ADEVARUL LUI DUMNEZEU si TRAIREA cu EL, fie
ca esti bogat, fie ca esti sarac, tot de ÎNTUNERIC AI parte.
Bogatiile le poti pierde într-o clipa, sau nu te mai poti bucura de
ele din cauza unei boli sau a altei nenorociri; iar saracia te înra-
ieste sau te haituieste.
Cei SARACI ÎN DUH (cum spune Isus în Matei), cei care nu se
cred dumnezei atotstapînitori, nu devin siguri pe ei, nu ajung sa nu
mai aiba NEVOIE DE DUMNEZEU, SA UITE DE EL si sa se simta stapîni pe viata si BOGATIILE lor, (ca si cum nu Dumnezeu le-a dat viata si viata si bogatiile), ei, acesti SARACI ÎN DUH, care nu sunt plini de ei însusi (de ,,duhul“ lor), ci stiu ca, în INIMA LOR, DOAR DUHUL SFÎNT, DE LA DUMNEZEU trebuie sa-Si aiba lacas, acesti SARACI sunt CEI MAI BOGATI, CACI AU ÎN EI ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU, pe care nimeni nu le-o poate lua, si împotriva EI, nimeni nu poate face nimic. Fie bogati, fie saraci, ei sunt cei mai fericiti de pe pamînt, (caci: ,,Împaratia lui Dumnezeu ESTE a voastra“) ei cunosc LUMINA si ADEVARUL felului de A GÎNDI a lui DUMNEZEU, si nimic nu-i poate doborî, rataci, caci: ,,Tatal este mai mare decît toti si nimeni nu-i poate smulge din mîinile Lui“.

21.

2. În Matei Domnul Isus spune ,,flamînzi si însetati dupa nepriha-
nire“. (adica dupa puritate, dupa dreptate). Cei deplin multumiti,
satisfacuti de un pîntec îmbuibat, si care nu mai simt nici o nevoie
în afara de asta, cu atît vor ramîne, si vor avea satisfactia oricarui
animal satul. Doar cei ce simt FOAMEA, (chiar daca au avut ce
sa manînce), pentru care EXISTA si CAUTA o altfel de HRANA
-cea SPIRITUALA, pentru minte si inima, doar acestia vor fi SA-
TURATI (,,Cine vine LA MINE, nu va FLAMÎNZI NICIODA-
TA, si cine CREDE în Mine, nu va înseta niciodata“ spune Dom-
nul Isus în Ioan).
,,Nu va îngrijorati ce veti mînca, sau ce veti bea“.
3. Plînsul este raspunsul la rautate, ca sa nu raspunzi cu rautate,
preferi sa plîngi, si sufletul tau îndurerat, în loc sa se împietrea-
sca, se topeste în lacrimi calde, care spala raul, durerea.
22. 23.

Tot ce, pentru oamenii care înca sunt ORBI, este prilej de mare durere, suferinta, disperare, cadere, (pentru ca nu vad decît limitat, gandesc), pentru oamenii care au OCHII SANATOSI SI CUNOSC, PRIN ISUS, FELUL DE A GÎNDI AL LUI DUMNEZEU, (care este atît de diferit si departe de felul de a gîndi al oamenilor, cum este cerul fata de pamînt), pentru acesti oameni, cei care le fac rau îi izgonesc, îi urasc, etc. le provoaca doar mila, caci îsi dau seama ca acesti oameni sunt doar unelte folosite de Satana, ca acesti oameni însisi, pot fi vindecati de ORBIRE, de felul lor gresit de a gîndi (omeneste, marunt, egoist, cu rautate, etc.). Fiecare dintre noi, înainte de a primi CUVÎNTUL, era mai mult sau mai putin nedrepti, egoisti, nepasatori, învinuiam si judecam pe altii ca si cum eram dumnezei.
24. 25. 26.
Proorocii au fost de multe ori batjocoriti, dispretuiti, urîti, ucisi, dar ei STIAU ca Dumnezeu le-a vorbit, li S-a descoperit, ÎL CUNOSTEAU, si acesta FERICRE nu le-o putea lua nimeni, si ei n-ar fi dat-o pentru toate comorile lumii. Erau PUTERNICI în orice umilinta sau batjocura, desi îi durea orbirea si neascultarea si rautatea oamenilor.
Orice vine din lumea aceasta poate fi pierdut într-o clipa sau în timp (,,ros de molii si rugina“) si cei ce sunt ,,lipsiti“ de bogatii, satisfactii, placeri, slava desarta, data de oameni, se vor trezi goi, singuri, pierduti, lepadati, SARACI.

27. 28. 29. 30.

Cînd inima unui om primeste cuvintele lui Isus în adîncul ei, le întelege, le aprofundeaza, ea, INIMA, îsi RECUNOASTE TATAL, printre VIATA din EL, SIMTE ADEVARUL LUI, e coplesita de BUCURIA LUMINII, de felul LUI DREPT DE A FÎNDI. Si INIMA
se schimba, nu mai ramîne cea dinainte. Toti acesti ,,bogati“, ,,satui“, ,,dispretuitori“,
,,batjocoritori“, ÎN CARE ÎNCA, FARA CA EI SA STIE, LUCREAZA SATANA, si SATANA îi face, din ura lui fata de Dumnezeu, în încercarea lui de a distruge pe om, rapindu-l de lînga Dumnezeu, îi face pe oameni în care el stapîneste, vrajmasii celor care Îl tin, cu iubire, pe Isus în inima lor. Oamenii împotriva oamenilor. Cei creati de Dumnezeu, împotriva semenilor lor creati de Dumnezeu. Cine CUNOASTE ce ne ÎN-
VATA ISUS, ajunge sa fie constient de acesta LUPTA, care este mai mare si mai importanta decît luptele între oameni, prin care se manifesta de fapt RAZBOIUL ÎNTRE DUMNEZEU SI RAU-SATANA.

31 – 38.

Sa ne amintim ca am fost ca ei, ca cei ce înca sunt ORBI.
Sa ne amintim de cei care, atunci cînd din orbire eram RAI, nu sporeau rautatea din noi prin rautatea lor, ci ne ajutau sa ne vedem rautatea prin reactia lor, care era pornita din inima lor în care era Isus, Duhul Adevarului, Mîngîietorul, Duhul Sfînt. Asa ca raspundem si noi, acum cînd Isus ne învata astfel de BUNATATE decît cea normala, omeneasca, o astfel de IUBIRE decît cea omeneasca, o altfel de REACTIE decît cea omeneasca. Este BINELE care se naste în noi din Cuvîntul Învataturii lui Isus, se naste din Dumnezeu, caci niciodata un om, oricît de bun, n-ar putea raspunde astfel urii si nedreptatii. Acest BINE din INIMA te face linistit, puternic, fericit, blînd, milos, iertator.
Rasplata lui Dumnezeu este masura lui Dumnezeu. O avem în plinatatea inimii noastre care se topeste de RECUNOSTINTA. Iar pe de-asupra, din exterior, încep sa vina ,,în-
tîmplator“, ,,inexplicabil“, semne concrete, materiale, în fata carora taci uimit, fericit, binecuvîntat.

39. 40.

Aceste nepretuite descoperiri pe care ni le face Dumnezeu, prin care GASIM FERICIREA, fericirea care nu trece nici cu anii, nici cu împrejurarile, nici cu ce ni se întîmpla în viata, le putem primi, sunt ale noastre, în clipa în care tinem în mîna CARTEA DE LA DUMNEZEU – BIBLIA si în special EVANGHELIA LUI DUMNEZEU, EVANGHELIA LUI ISUS HRISTOS- FIUL LUI DUMNEZEU- TATAL NOSTRU. Dumnezeu vorbeste fiecarui OM, mintii lui, inimii lui. (Sunt oameni care ajung sa-L cunoasca pe Dumnezeu prin alti oameni. Dar – VAI!-daca vor fi calauziti de un ORB care striga ca VEDE!) sau un ucenic de-al lui Isus poate calauzi, si numai daca va fi ca Învatatorul lui.

41.- 45.
Nu poti si nu ai voie sa încerci sa îndrepti si sa te încumeti sa ,,calauzesti“ nici macar pe un singur ,,frate“ de-al tau (prin Adam toti suntem frati, si buni si rai), înainte de a deveni tu un om cu ,,ochiul sanatos“, prin lucrarea cuvîntului lui Dumnezeu în adîncurile inimii tale. Daca schimbarea este totala si adînca, si din ,,radacina“, vei fi un ,,pom bun“, crescut din ,,samînta“ semanatorului Isus, cu roade bune, de lumina, cu ,,pasarile cerului“
locuind în ramurile tale. Atunci, orice vei face, orice vei spune, orice va iesi din tine, va fi roada BUNA, nu vei mai putea face ,,roade rele“, si vei vindeca, vei lumina, vei ajuta, vei învata, orice vei face va fi BINE, din DUMNEZEU.
Acum stii ceea ce pare pentru oameni slabiciune, înfrîngere, este la Dumnezeu o victorie.

46.-49.

Înca odata, în concluzia acestor cuvinte ale PREDICII SALE, Isus subliniaza importanta schimbarii noastre, a radacinii fintei noastre. Trebuie sa ,,sapam adînc“ în noi, si fiecare CUVÎNT învatat sa-L facem VIU în noi, sa schimbam TOT ce nu este asa cum ne spune Dumnezeu. Atunci vom fi de neclintit, orice încercare, lovitura, nu va putea sa ne faca rai, si vom avea putere sa ne ridicam din nou si sa-i ajutam pe altii.
Este nevoie sa stam mereu cu Dumnezeu, sa adîncim ce ne învata, sa VEGHEM la felul în care gîndim si ne purtam si actionam, ca sa fie dupa acesta NOUA ÎNVATATURA pe care Isus ne-a facut-o CUNOSCUTA, si inima noastra a recunoscut-o. Sa nu uitam de LUPTA ce ne duce, nevazuta, si ca CEL RAU este mai puternic decît noi, dar cade la pamînt acolo unde este Dumnezeu. Sa stam cu grija, constient, lînga Dumnezeu si cel rau nu se va apropia, iar daca s-ar apropia, cuvintele lui ISUS îl vor alunga. ,,FERICE DE CEI “ ce cunosc aceste lucruri, ,,sapa adînc în ei“, le urmeaza cu grija. Ei sunt FERICITI
SI BIRUITORI cu adevarat.
Dumnezeu gîndeste ALTFEL decît oamenii, si TREBUIE sa gîndim CA EL.

CAPITOLUL 7

Dupa ce, prin PREDICA Sa puternica, Dumnezeu ne smulge RADACINILE fiintei noastre din tarîna în care zaceau, se afundau, putrezeau, mureau, si ne îndreapta OCHII SPRE LUMINA PENTRU CARE SUNTEM FACUTI, ca sa întareasca aceasta lucrare, ne ARATA practic, prin 4 istorisiri REALE, DIN VIATA, cum se MANIFESTA felul LUI de a GÎNDI, ca sa-L cunoastem pe EL, în dragostea, mila, puterea, dreptatea, credinciosia LUI.
Astfel SCHIMBAREA începuta în noi, prin CUVINTELE PREDICII SALE, se ÎNTARESTE prin CUNOASTEREA PERSOANEI SALE MINUNATE.
v.1. 2.

1. Dumnezeu foloseste sensibilitatea inteligenta si inteligenta sensibila a lui Luca, pentru ca sa ni se descopere prin DETALII INSESIZABILE.
Deci o mare atentie minte si inima TREAZA, ca sa nu calcam cu piciorul nestematele ascunse în ,,tarîna“.
Israelul era sub stapînire romana. Romanii erau urîti de toti, sutasul era comandantul unei formatiuni de 100 de ostasi romani. Orice om din Israel îl ura de 100 de ori mai mult din aceasta cauza, a pozitiei lui. Dar Dumnezeu ne învata ca EL NU SE UITA LA CE UITA OMUL. Pentru Dumnezeu, SUTASUL ESTE UN OM, - ASTA VEDE MAI ÎNTÎI. Apoi vede ca acest sutas ÎSI IUBESTE ROBUL (în care, vede deci – UN OM).
v.3
A AUZIT DE ISUS, si nu se împiedica în propria mîndrie, ci, ca sa-si salveze robul, roaga pe batrînii Iudeilor, sa-L roage pe IUDEUL ISUS sa vina sa-l vindece.
v. 4 .5.
Batrînii vin la Isus si-L roaga, cu argumente ce tin de NEAMUL lor, sa-L vindece pe omul bolnav pe moarte. ,,Face sa-i faci acest bine“.

v.6

Isus raspunde îndata rugamintii, dar noi deja cunoastem, ca nu raspunde pentru ca: ,,Face sa-i faca acest bine“, ci pentru ca raspunde celor ce striga catre EL ca sa-i ajute în sufe-
ritele lor, si iubeste pe cei care striga catre EL, DIN MILA SI IUBIRE pentru un alt OM, - UN ROB NEÎNSEMNAT. SI SUTASUL, asta a facut.
v.6. 7.
SI acest SUTAS (pe care evreii l-ar fi numit ,,cîine“: - era din alt neam, nu din poporul ales, si un pagîn, dintre cuceritorii Israelului simte, din cele ce auzise vorbindu-se despre Isus, ca el nu merita sa-L vada, sa-L aiba în casa lui, ca a fost prea mare rugamintea de a-L chema la el. Si trimite la Isus a doua oara, dar nu BATRÎNI AI IUDEILOR, cu argumente OMENESTI, MATERIALE, ci niste PRIETENI. Acesti prieteni vorbesc lui Isus, ca niste adevarati PRIETENI, din însasi INIMA SUTASULUI, cu framîntarile si starile si gîndurile cele mai adînci, de NESPUS, si ei vorbesc la persoana I – ca si cum ei însisi ar fi PRIETENUL LOR – SUTASUL.

v.8.

Acest SUTAS, (ce tainic si frumos lucreaza Duhul în ascuns) avea, în timp ce Isus SE APROPIA de casa lui si emotiile îl copleseau, avea descoperiri, revelatii despre Isus. SIMTE PE LOC, STIE ca Isus n-are nevoie de interventii, prin cei de un neam cu El, ca se poarta la fel cu ORICE OM, din ORICE NEAM. SIMTE ca poti si trebuie sa-I vorbesti din inima – si trimite pe PRIETENII SAI.
8. Si cea mai înalta DESCOPERIRE este ca ISUS nu este doar OM, ci ESTE DUMNEZEU. Este TRIMIS de STAPÎNUL UNIVERSULUI, ÎL REPREZINTA SI LUCREAZA ÎN NUMELE LUI, (asa cum el, SUTASUL este reprezentantul Cezarului Romei, si toti îl asculta în numele puterii Cezarului). Sutasul STIE ca ,,O VORBA“a lui ISUS are puterea lui Dumnezeu, sa vindece instantaneu orice BOALA, la orice DISTANTA. SI-I marturiseste aceasta prietenii trimisi la El.

9. 10.

ISUS SE MINUNEAZA! Dumnezeu Însusi pare surprins de ce reactie minunata pot avea unele INIMI la apropierea SA, la o adiere, fara cuvînt, fara atingere, fara dovezi: ÎL SIMT. Iar ISUS de bucurie îi ofera SUTASULUI, ca raspuns, O DESCOPERIRE ,,PE DEASUPRA“, asa cum da Dumnezeu: i-a vindecat ROBUL FARA SA SPUNA NICI MACAR ,,O VORBA“ !: ,,l-au gasit sanatos“ ! Prin sensibilul si inteligentul Luca, Dumnezeu a lasat SCRIS pentru noi acest episod, ca sa-L cunoastem; (caci EL ESTE ACELASI SI AZI, SI ÎN VECI).

v. 11. 12.

2. Urmeaza a 2-a întîmplare, prin care PREDICA tinuta de ISUS este aratata prin alta situatie din viata. Si ca în orice ne spune si ne arata Dumnezeu, sunt, pe lînga faptele concrete, întelesuri din ce în ce mai PROFUNDE, pîna la punctul în care nici nu mai exista vorbe pentru a fi exprimate. LE VEZI DOAR.
Isus era acum în fata unei prapastii a DURERII UNEI INIMI. O mama, deja ramasa vaduva pierde tot ce avea pe lume: singurul ei FIU. Inima Lui nu suporta sa vada atîta sfîsiere.
13.
Mila lui Isus în fata lacrimilor ei, este masura MILEI lui Dumnezeu si a durerii LUI, pentru fiecare OM pe care DUMNEZEU ÎL VEDE ,,MORT“. Pierdut si mort, prada întunericului si raului, chiar daca înca are viata în el. ESTE MORT.
14. 15.
Durerea PARINTELUI CARE SI-A PIERDUT SINGURUL COPIL este DUREREA lui Dumnezeu pentru fiecare OM PIERDUT, CA SI CUM acel OM ,,MORT“ ar fi fost singurul LUI FIU. Puterea cu care ISUS LUCREAZA PENTRU NOI, este PUTEREA cu care A ADUS LA VIATA pe fiul vaduvei. Asa ne lumineaza si ne DA VIATA fiecaruia dintre noi. Ne DA ÎNAPOI TATAL NOSTRU, asa cum l-a ,,dat înapoi maicii lui“pe singurul ei fiu, înviat.

v. 16. 17.

Asa cum iudeii, cutremurati, si-au adus AMINTE de PUTEREA DUMNEZEULUI LOR, vazînd aceasta minune, noi CITIND, sa ne aducem aminte de DUMNEZEUL NOSTRU, de PUTEREA LUI, iar prin EVANGHELIE, Dumnezeului creator al cerurilor si al pamîntului sa ajunga sa I se închine, cu bucurie si încredere, nu doar cei ,,din împrejurimile Iudeii“, ci din întreaga LUME. Caci ISUS a venit pentru ORICE OM DE PE PAMÎNT. Dar oamenii nu-L CUNOSC. Fiecare dintre noi este un copil pierdut, bolnav, rapit, mort, al lui Dumnezeu. Isus, pe fiecare ne vindeca, ne smulge din ghearele Satanei, ne da viata si unul cîte unul, ne DA ÎNAPOI TATALUI NOSTRU, ca pe ,,singurul fiu al maicii lui, care era vaduva“.
Ca ATUNCI, cînd s-a petrecut aceasta întîmplare relatata de Luca, Isus lucreaza si AZI, este PREZENT, VIU, CU NOI, si lucreaza pentru noi, prin CUVINTELE EVANGHELIEI SI DUHUL SFÎNT – MÎNGHIETORUL venit prin moartea lui Isus. (,,Daca nu Ma duc EU, MÎNGÎIETORUL nu va veni la voi, dar daca MA DUC, vi-L voi TRIMITE“ –Ev. Ioan).

v. 18.

3. A 3 –a istorisire, prin care Dumnezeu ni se face CUNOSCUT, dupa PREDICA LUI ISUS, este legata de iubitul Prooroc al Celui prea Înalt; Ioan Botezatorul, nascut miraculos si pregatit în conditii de austeritate cum nici un om n-a trait. Menirea lui era sa pregateasca CALEA DOMNULUI ISUS. Sa strige si sa arate Israelului conditia de decadere, împietrire, departare de Dumnezeu în care traia. Pentru asta a fost format de o INTRANSIGENTA DESAVÎRSITA. Orice slabiciune, nedreptate, nepasare, îl durea, îl facea sa STRIGE. Nu suporta fizic, murdariile, vicleniile, lacomiile, nedreptatile în care toti traiau si le era bine. Strigatele lui erau atît de adevarate si drepte, încît oamenii se trezeau ca fulgerati: si atunci Ioan le spunea ca dupa el ,,VINE CEL CE ESTE MAI PUTERNIC DECÎT EL, si CARE ÎI VA BOTEZA NU CU APA, ci cu DUHUL SFÎNT si cu FOC“ (viata VESNICA, DE LUMINA VIE). Nimic nu-l putea opri sa strige împrtriva a orice si a oricui era RAU. Asa a ajuns în temnita, el care nu putea sti ce este concesia, compromisul, îngaduinta. Si în temnita AUDE, PRIN UCENICII SAI, ca Isus, pe care Dumnezeu l-a facut SA-L RECUNOASCA si sa spuna lui Israel ca ,,El este Fiul lui Dumnezeu“, Mesia, Hristosul, AUDE CA ISUS ,,manînca si bea cu vamesii si cu pacatosii“, vorbeste cu femei stricate care ,,îi spala picioarele cu lacrimi si le sterg cu parul capului lor“, oameni care lui Ioan îi faceau rau fizic, si pe care Isus îi cauta, îi primea, statea cu ei, vorbea cu ei.
Ioan întemnitat, (urma sa fie ucis în curînd), din cauza acestor VORBE ADUSE DIN AFARA, ajunge sa ne CLATINE, este rapus de durere la gîndul ca s-a ÎNSELAT, ca CEL PE CARE ÎL VESTISE SI-L RECUNOSCUSE CA MESIA, nu ESTE MESIA.
Dar Dumnezeu nu-i UITA, nu-i LEAPADA pe prea iubitii Lui, pe care i-a folosit si care I-au slujit. Dumnezeu este ALTFEL. Si Isus continua sa ni-L descopere pe ADEVARATUL TATA.
Cunoastem încontinuare, GRIJA LUI pentru furtuna din INIMA lui Ioan Botezatorul, doborîta de îndoiala si dezamagire, ca acest incomparabil Slujitor al SAU, sa moara cu LINISITE si ÎMPLINIRE ÎN INIMA LUI NECRUTATOARE si DEVOTATA. Ioan AFLA de minunea savîrsita de Isus si în inima lui RENASTE SPERANTA.
v.19.
SPERANTA ca nu s-a înselat si ca poate Isus este MESIA CEL VESTIT si RECUNOSCUT DE EL. Doar Dumnezeu putea face o minune ca cea a ÎNVIERII fiului vaduvei din Main. Doreste sa-si întareasca speranta si trimite la Isus, cu sufletul tremurînd, 2 ucenici de-ai sai ca sa-L întrebe daca El este cel asteptat.

20. 21. 22. 23.

Ucenicii vin la Isus (din comparatia cu felul în care vorbesc PRIETENII SUTASULUI vedem ca sunt reci, nu aduc toata framîntarea si nelinistea din SUFLETUL lui Ioan, si au chiar un ton obraznic fata de Isus). Dar Isus nu se ia dupa APARENTE. El simte ÎNDOIALA si DUREREA iubitului Sau Prooroc, dincolo de cuvintele ucenicilor lui. Si Domnul REVARSA din preaplinul IUBIRII si MILEI LUI, o avalansa de vindecari (care sunt SCRISE ÎN ISAIA ca vor fi facute de Fiul lui Dumnezeu: cap.35). Vindeca ORBIREA LUI IOAN, daruind ,,de dragul ochilor lui Ioan“, ,,vederea multor orbi“, ca PRIETENUL SAU sa aiba inima împacata (caci în curînd va fi ucis.) astfel bîrfele, zvonurile, vorbele rele, pe care ei le aduceau din lume la urechile lui Ioan, nu vor mai fi un ,,prilej de poticnire“, de îndoiala, caci Ioan va sti acum ce LUCRARI MINUNATE face Isus, întocmai ca cele scrise în ISAIA, pe care Ioan îl cunostea foarte bine (caci o viata în pustie, fiul preotului Zaharia a fost crescut de Însusi Dumnezeu si pregatit pentru MISIUNEA lui de ,,prooroc al CELUI PREA ÎNALT“. Ioan, care ,,din pîntecele maicii sale a saltat de BUCURIE“ la apropierea lui Isus – (care era si El, în pîntecele Mariei înca), era plin de bucuria si constienta misiunii sale: ,,Trebuie ca El sa CREASCA, iar eu sa ma MICSOREZ“) (Ev. lui Ioan).

24.

În fata multimilor Isus Îsi apara PROOROCUL. Nu ,,obraznicia“, ci intransigenta l-a împins pe Ioan sa-si trimita ucenicii la Isus. El nu putea fi ,,o trestie clatinata de vînt“. Daca Isus ar fi fost ,,un om mîncacios si bautor de vin, prieten cu vamesii si pacatosii“ asa cum Îl acuzau preotii, fariseii si batrînii, Ioan nu L-ar fi crutat nici pe El. Ioan nu putea fi decît OTEL. Nu se mai putea SCHIMBA. Pentru asta se nascuse. (dar ,,prietenul Mirelui se bucura foarte mult cînd auzea GLASUL Mirelui”-ev.Ioan)

v. 25.

Si pentru ca era atît de drept, adevarat, necrutator au iesit multimile sa-l asculte în PUSTIE. Daca ar fi fost un om lingusitor cu unii si acuzator cu altii, oamenii ar fi simtit. Iar Ioan n-ar fi fost acum în temnita asteptînd sa fie ucis, ci ar fi fost în casele împaratilor, ,,îmbracat în haine moi“ si traind confortabil.

v. 26.

Pentru ca era drept si necrutator au iesit sa-l vada în pustie, ca pe un mare PROOROC care striga ADEVARUL, si-i trezeste pe oameni.
v. 27.
Isus naste în cei ce-L asculta pretuirea si respectul fata de Ioan, aratîndu-le ca despre el ,,ESTE SCRIS“, si va ramîne vesnic scris, ca este ,,SOLUL“ care vesteste si pregateste calea Fiului lui Dumnezeu.
v. 28.
Ca desavîrsire, curatenie, cunoastere, curaj, dreptate, nici un om de pe pamînt nu s-a RIDICAT la înaltimea MORALA A LUI IOAN BOTEZATORUL. Tot ce poate un om sa faca pentru ca sa fie desavîrsit, sa înfaptuiasca, s-a împlinit în IOAN. Peste acest nivel, doar PUTEREA LUI DUMNEZEU poate ÎNALTA UN OM.
Si cel mai mic în Împaratia lui Dumnezeu (care prin CUVÎNT si DUH SFÎNT, poarta în el pe Isus) este mai MARE decît MARELE IOAN. Dar asta a devenit cu putinta prin cel care acum zace în temnita, care nu are bucuria sa-L auda pe CEL VESTIT, învatînd pe oameni, si sa ÎNVETE si EL ce înseamna IERTARE, MILA, IUBIRE, ÎNTELEGERE, RABDARE, pentru rascumpararea, schimbarea, salvarea oricarui PACATOS.

29. 30.

Oricare pacatos si vames, trezit de strigatele lui Ioan, poate veni la Isus, spre care i-a îndreptat Ioan, dar Ioan nu mai poate veni. Va muri OTEL. Cei care nu l-au ascultat, în care nu s-a miscat nimic la auzul STRIGATELOR PROOROCULUI IOAN, Învatatorii Legii si Fariseii, care plini de ei însisi, (mai mult decît de ce-i învatase Dumnezeu în vechime, prin Moise si prooroci), nu mai voiau sa auda nimic, sa învete nimic, sa schimbe nimic, NICI EI nu pot cunoaste Împaratia lui Dumnezeu si nici nu vor putea împlini PLANUL lui Dumnezeu, ca prin poporul sau, sa aduca Evanghelia în toata lumea, spre mîntuirea ORICARUI OM. Dar Dumnezeu va rasplati pe slujitorii Sai care L-au ascultat si si-au împlinit LUCRAREA DATA.

31. 32. 33. 34. 35.

Cînd vorbeste de ,,neamul acesta“, Isus nu se refera doar la evrei, ci la toti oamenii. Aparentele conteaza, exteriorul, oricînd au ceva de criticat, de osîndit, de dispretuit. Dar Isus stie ca întotdeauna vor fi oameni care, din orice categorie sociala ar fi, oricum ar fi priviti de ceilalti oameni, vor avea ÎNTELEPCIUNEA sa VADA ce este ADEVARAT, DREPT, si sa CREADA cuvintele întelepte, indiferent de ce ,,pare“, sau spun oamenii despre cel care le rosteste. Pe acestia, Isus îi numeste ,,copii ai ÎNTELEPCIUNII“, caci O RECUNOSC.

36.

4. Isus nu refuza pe nimeni. Fariseii Îl pîndeau, ca stolurile de corbi, oriunde se afla, caci Învatatura Lui era vie, adevarata, neformalista si oamenii Îl urmau pe El. Însa Isus dorea ca oricare Fariseu, vazînd BINELE pe care-l face, AUZIND cuvintele Lui, sa se schimbe, sa iasa din formalism, rigiditate si restrictii ale unor datorii care n-aveau NIMIC DIN DUMNEZEU. Si au fost Farisei care au fost (cam pe ascuns însa) ucenici si adepti ai Lui Isus (vezi Nicodim din Ev. Ioan).

37.

La aceste mese erau multi invitati, dar putea intra oricine, caci portile erau lasate deschise. De aceea, aceasta femeie a putut intra cu vasul ei de alabastru, cu mir mirositor, tot ce avea mai de pret pe lume, în toata viata ei. Si tot ce avea mai scump Îi da Domnului Isus, Salvatorul ei.

38.

Aceasta femeie era, (desi ajunsese sa fie o pacatoasa) dintre acei oameni, care au în ei ,,samînta“ pusa de la început în OM, care sa-l faca sa-L caute pe Dumnezeu, sa tînjeasca dupa Lumina, dupa Bine, dupa ce, aceasta lume murdara, rea si oarba, nu putea avea. Isus emana Iertare, Blîndete, Bunatate, facea, pe unde trecea, sa se nasca în oameni sentimentul ca golul din inima lor poate fi umplut, ca tot ce au facut rau pîna acum, poate fi uitat, iertat, ca exista CINEVA care-i iubeste, pe fiecare dintre ei, ca pe un copil scump, de neînlocuit, ca ei însisi sunt fii pretuiti de un Tata, ca toti se trag din CREATURA (ADAM) creata cu atîta dragoste la început. Doreau sa se schimbe, si El îi învata ca se pot ,,naste din nou“, îi schimba. Femeia aceasta a simtit ca Isus o iubeste, vede în ea un om, n-o dispretuieste. Recunostinta si iubirea ei pentru El se revarsa în lacrimi, în prinosul de mir scump, în fericirea de ,,a sta înapoi, lînga picioarele Lui“ sfinte.

39.

Sila si dispret si convingerea ca cel pe care L-a invitat la masa nu este un PROOROC, este tot ce simte Fariseul Simon.

40.

Isus îi arata ca este mai mult decît un Prooroc; îi ghiceste gîndurile (,,Daca ar fi prooroc ar STI, iar daca ar sti ar alunga-o“).

41. 42. 43. 44. 45. 46.

Îl învata ca si el, Fariseul, si femeia, sunt pacatosi. În fata lui Dumnezeu ei n-au cu ce sa-si plateasca pacatele lor pe care le-au savîrsit (si RAMÎN). Doar Dumnezeu le poate STERGE, ca si cum n-ar fi fost. Si le iarta pacatele si ale lui, si ale ei. Ea a avut multe pacate si inima ei se topeste de iubire si recunostinta pentru Cel care a IERTAT-O. Fariseul a avut putine pacate, si, daca ar fi întelept, ar fi la fel de iubitor si recunoscator, si CA EA s-ar apropia de Dumnezeu ca sa-L cunoasca, sa-L slujeasca, sa creasca în credinta, sa-L iubeasca tot mai mult. Dar Fariseul îsi arata putina lui iubire si saracia inimii lui, si mintea superficiala, neînteleapta, prin felul lipsit de respect, în care Îl primeste pe Isus în casa lui, ca pe orice om obisnuit, si prin dispretul cu care o priveste, judeca si condamna pe femeia, care pentru el nu poate fi niciodata decît o pacatoasa, (asa cum în Isus nu putea VEDEA decît un om sau prooroc, NU DUMNEZEU).
47. 48. 49. 50.
Dumnezeu da iertare (sterge datoriile) tuturor oamenilor. Dar mîntuiti, sunt cei care sunt constienti de IERTAREA LUI, se schimba dupa VOIA LUI si ADUC ROADA de iubire fata de Dumnezeul lor si fata de semenii lor -(iertati ca si ei), pe care n-au voie sa-i judece, sa-i condamne, sa-i dispretuiasca. Si Domnul Isus ne învata CLAR tot ce trebuie sa FACEM.

50.

Fariseul a fost iertat. Dar femeia, iertata si ea, a SIMTIT ca Isus este Dumnezeu. (Fariseul nu credea ca si el ar avea nevoie sa i se ierte ceva si în Isus n-a vazut nici macar un Prooroc, nu pe Dumnezeu). Credinta ei deci a MÎNTUIT-O, si a raspuns cu IUBIRE. Fariseul care nu CREDEA a fost iertat degeaba - a ramas un ,,mort viu“. (Vezi cap. 17 v.11-21-Din 10 leprosi curatiti, doar UNUL -cel care ,,A VAZUT“ ca Isus este Dumnezeu, s-a întors la El si a fost recunoscator, A FOST MÎNTUIT).

CAPITOLUL 8

1. 2. 3. 4.

Isus propavaduieste Evanghelia. Împaratia nevazuta a lui Dumnezeu se întinde pas cu pas (pîna va cuprinde LUMEA). Ucenicii VAD si AUD TOT ce face si spune Domnul Lor. În ei creste Împaratia lui Dumnezeu pe care o vor duce în lume prin Evanghelie. Femei devotate Îi slujesc Lui si ucenicilor, si îi ajuta cu lucrurile necesare vietii de zi cu zi. Cu cît strabate mai multe sate si cetati, lumea Îl cauta ca sa-L ,,asculte si sa fie vindecata“. Din toate partile veneau la El, si vestea despre El crestea ca apele unui fluviu pe care nimic nu-l mai poate opri.

5.

Dupa Marea PREDICA, în care a expus limpede toate PRINCIPIILE, ÎNVATATURILE, ÎMPARATIEI LUI DUMNEZEU ÎN INIMA OMULUI, dupa cele 4 istorisiri, în care ne învata cum sa VEDEM, SA ÎNTELEGEM si SA GÎNDIM, într-un fel nou, care nu este ,,ca oamenii“, ci ,,ca oamenii care Îl poarta în ei pe Fiul lui Dumnezeu“ (Isus spune în Ioan ,,Ramîneti ÎN MINE, si EU VOI RAMÎNEA ÎN VOI“), Isus tine o noua CUVÎNTARE. Care este o explicatie pe care ne-o da ca sa fim atenti, sa nu uitam nici o clipa macar, ca fiecare CUVÎNT al Sau este CUVÎNT DE DUMNEZEU, NU DE OM; ca ce ne transmite este ALTCEVA decît orice STIM si GÎNDIM NOI, chiar daca foloseste CUVINTE pe care le folosim noi; pentru ca sa poata sa LUCREZE ASUPRA FIINTEI NOASTRE, CUVINTELE LUI TREBUIE SA FIE PRIMITE ÎNTR-UN ALT MOD decît suntem noi obisnuiti sa ne primim cuvintele altora.

5. 6. 7. 8.

,,Semanatorul a iesit SA ÎSI samene samînta“. Îsi SAMANA SAMÎNTA LUI. Din ea vor iesi FII DE DUMNEZEU.
(Isus este ,,CUVÎNTUL“, ,,facut trup“ de om). El ÎNSUSI este SAMÎNTA. ÎSI SAMANA SAMÎNTA! Aceasta samînta semanata de Isus poate întînli 4 locuri diferite pe care CADE :
1. LÎNGA DRUM; aglomeratia, vacarmul o spulbera- este calcata în picioare, ca orice
gunoi si mîncata de pasari .
2. Loc STÎNCOS; în pulberea de pe stînca, apuca sa rasara, dar se usuca îndata, caci în
piatra tare, moarta, rece, nu pot patrunde radacinile.
3. ÎNTRE SPINI; prinde radacina, creste, dar buruienile o sufoca, samînta a încoltit
degeaba - nu va putea sa ajunga sa rodeasca.
4. PAMÎNT BUN; pamîntul îngrijit, lucrat, pazit, curatit în care samînta prinde radacini
puternice, creste în liniste si aduce roada bogata (,,însutit“).

8.
NOUA NE STRIGA ISUS: ,,Cine are urechi de auzit, SA AUDA“! Si acest strigat este o PORUNCA: nici un om nu se naste fara urechi, (iar cei surzi fizic sunt putini.) Au urechi, AUD, dar NU ÎNTELEG.
9. 10.
Si ucenicilor, si NOUA, care citim acum, Isus ne spune ca exista oameni carora le ,,ESTE DAT“ si exista oameni carora li se da ÎN PILDE. (învatatura despre tainele Împaratiei).
11.
Prin înaltarea gîndului nostru cu o treapta în sus, pe spirala, Isus ne descopera ca si cei carora le este DAT au nevoie de explicarea ,,ÎNTELESULUI“ pildelor de catre Isus. Si nu exista pilda care sa nu ne fie explicata –fie DIRECT, cum face Domnul în acest caz, fie prin detalii pretioase si extrem de marunte, greu de observat, dar care sunt SEMNELE ce ne dau COMOARA DE ÎNTELESURI CARE ne DESCOPERA ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU.

11. ,,Samînta este Cuvîntul lui Dumnezeu“
(vezi si bucura-te de Isaia cap. 55 v. 10. 11. 12. 13.)
Si fiecare CUVÎNT al lui Isus Hristos -Fiul lui Dumnezeu este SAMÎNTA. ,,Nu samînta de vorba“, ci SAMÎNTA DE DUMNEZEU. (Ce semeni, aceea încolteste, rasare, creste si rodeste !). ISUS SE SEAMANA PE SINE ! Si Domnul Isus ne învata sa gîndim PILDELE SALE DIN EVANGHELII. Reia cele 4 situatii în care a aratat înainte ca poate ajunge SAMÎNTA LUI. (El seamana aceeasi SAMÎNTA pentru orice ureche, si TOTI AUD ACELEASI CUVINTE, dar sunt 4 ATITUDINI ALE oamenilor fata de ce SPUNE ISUS. (,,Luati seama dar la felul CUM ASCULTATI“).

12.

1. În prima categorie (samînta cazuta lînga drum) sunt cei care AUD, dar pentru ei n-are nici o importanta CE AUD. (Cuvîntul este pentru ei ca praful sau frunzele uscate de pe drum). În Ev. Matei, Domnul spune ,,Cei ce aud Cuvîntul, dar NU-L ÎNTELEG“. (ca sa-L întelegi trebuie sa-I acorzi ATENTIE, sa-L pastrezi, sa te gîndesti ,,la El în inima ta“). În Luca, Domnul nici nu-i numeste OAMENI, ci ,,CEI ÎNCHIPUITI în samînta cazuta lînga drum“. Ei ar fi putut deveni OAMENI NASCUTI DIN ACEA SAMÎNTA, dar ramîn ,, O ÎNCHIPUIRE“ doar, nu EXISTA. SATANA - CARE ÎN TOT ACEST TIMP este PREZENT (desi nevazut) si foarte activ, face orice, ca oamenii sa fie neatenti, preocupati de lucruri de nimic, ca sa nu RAMÎNA ÎN EI CUVÎNTUL care NASTE CREDINTA. (si CREDINTA ADUCE MÎNTUIREA).

13.

2. A 2 -a categorie sunt cei superficiali. (noi, fiecare putem sa cadem din necunoastere în aceste categorii, de aceea Isus ne avertizeaza). Ei au un strat subtire de interes, primesc cu bucurie CUVÎNTUL, dar inima lor este ca piatra ,,un loc stîncos“, tare, închis, egoist. Nu aprofundeaza, nu primesc, nu se lasa clintiti decît de ispite, care le cuprind INIMA, iar CUVÎNTUL este DAT LA O PARTE, UITAT. Si acestia ,,ar fi putut FI “ dar nu sunt decît ,,O ÎNCHIPUIRE“.

14.

3. A 3 -a categorie sunt aceia care AUD, PRIMESC, dar nu VEGHEAZA. Si buruienile care au radacini tari, (si sunt ,,udate“ de Satana) trag din viata CARE S-A NASCUT, zilnic, cîte un strop de SEVA VIE, ca sa hraneasca mici sau mari griji, bogatii, placeri, orice, în afara de gîndul la Dumnezeu si Cuvîntul pe care L-au primit în INIMA prin ISUS. Acesti oameni merg pe drumul lor, nu al lui Dumnezeu, si nu pot aduce ROADA, desi primisera chip ,,în SAMÎNTA“.

15.

4. A 4 -a categorie SUNT ,,SAMÎNTA“! Ei stiu ca, ce li s-a spus, este SFÎNT, ESTE DIN DUMNEZEU; pretuiesc, pastreaza în INIMA, vegheaza sa fie buni si curati, fericiti si coplesiti de acest ,,DAR“ ADUS DE FIUL LUI DUMNEZEU. În ei creste o fiinta noua, SAMÎNTA CRESTE, ,,se face copac mare“ cuprinde trup, inima, minte, si aduce ROADA DE LUMINA - ,,O SLAVA PENTRU DOMNUL“ (Isaia 55). (,,În locul spinului se va înalta chiparosul“......)
În Matei, Domnul spune despre ei ca: ,,sunt cei ce AUD CUVÎNTUL SI-L ÎNTELEG“. (Deci omul trebuie sa-si faca partea lui, tot ce trebuie pentru ,,a întelege“. Iar Duhul Sfînt, Duhul Adevarului - ,,Mîngîietorul“, vine îndata în AJUTORUL lui).

16.

Isus Hristos aduce LUMINA (este Lumina). El da LUMINA DIN CUVÎNTUL SAU TUTUROR OAMENILOR, n-o tine ascunsa; pentru ca sa ne lumineze a venit pe pamînt. Cei care o primesc trebuie s-o puna în SFESNIC, S-O ÎNALTE ca pe un lucru de mare pret, pentru ei si pentru toti oamenii, ca toti S-O VADA.

17.
Aceasta LUMINA ne lumineaza mintea si inima, ca sa cunoastem TAINA ÎMPARATIEI LUI DUMNEZEU. Prin Isus, Dumnezeu se face cunoscut, Se descopera. (,,Cine m-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal“ spune Domnul Isus în Ioan). Aceasta Lumina face sa prinda VIATA ÎN NOI ÎMPARATIA, SA DEVENIM FII AI ÎMPARATIEI (,,Iata ca Împaratia lui Dumnezeu este ÎNLAUNTRUL VOSTRU“) ,,Ramîneti în Mine si Eu voi ramînea în voi“.

18.

Cuvintele Domnului Isus sunt ale lui Dumnezeu. Dumnezeu NE VORBESTE! NU PRIN PROOROCI, ÎNVATATI, APOSTOLI, ci ÎNSUSI DUMNEZEU. Nici pîna la Isus Hristos, nici dupa El, nimeni dintre cei prin care Dumnezeu a lucrat, n-a fost ÎNSUSI DUMNEZEU. (,,Multi prooroci si învatati au dorit sa auda lucrurile pe care le AUZITI VOI, si NU LE-AU AUZIT“). De aceea, înca si înca odata Marele nostru Învatator si DOMN ne PORUNCESTE: ,,Luati seama la felul cum ascultati !“ ,,Cine are urechi de auzit sa AUDA!“ Cui AUDE si PRETUIESTE CE AUDE, (caci CREDE ca este SPUS DE DUMNEZEUL CREATOR), I SE VA DA. Iar ceea ce i se va da este dar dumnezeiesc, întrece orice asteptare si închipuire omeneasca, si nu poate fi SPUS în cuvinte. ,,Nimeni nu va va rapi BUCURIA voastra!“

19. 20. 21.

Dupa aceasta LUCRARE de SCHIMBARE A MINTII NOASTRE, (METANOIA), a felului de a gîndi OMENESC, pe care a început-o cu ,,Predica“ de pe ,,munte“, si a încheiat-o cu pilda SEMANATORULUI, Isus, trage o CONCLUZIE prin care mai exerseaza odata ADÎNCIREA GÎNDIRII noastre: Mama si fratii îl cauta, cineva Îl anunta si Isus da un RASPUNS care ne CLATINA lenea si conformismul felului nostru de a gîndi: ,,Mama si fratii Mei sunt cei ce ASCULTA CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU
si-L ÎMPLINESC“. Isus, (care Îsi iubea mama si fratii, ca un Fiu desavîrsit în familia Sa pamînteasca, în care S-a nascut), CONCLUZIONEAZA ca cei ce ASCULTA si ÎMPLINESC CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU, (,,SAMÎNTA ESTE CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU“). Ei sunt, (oamenii nascuti din ACEASTA SAMÎNTA ,,A LUI“), Ei sunt rudele Lui, dar nu pamîntesti, ci CERESTI, din ALTA ÎMPARATIE, ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU. Ei SUNT FRATII LUI si AI TATALUI LUI. (,,Vor fi Fii lui Dumnezeu, fiind fii ai ÎNVIERII“ - ai învierii din oceanul de ,,morti vii“, care manînca, beau, se însoara, zidesc, cumpara, dar sunt de fapt MORTI - ISUS ÎI FACE VII prin SAMÎNTA LUI). ,,Cel ce traieste si crede în Mine, nu va muri niciodata“. ,,Dumnezeu este un Dumnezeu al celor VII, (nu al celor MORTI) caci pentru EL, toti sunt VII“. Cei morti nu SUNT, nu EXISTA pentru Dumnezeu. Dar ,,cine CREDE în Mine, chiar daca ar fi murit, VA TRAI“. Iar pentru Dumnezeu nu moartea fizica, a trupului, are importanta, ci daca suntem VII, adusi la VIATA, ÎNVIATI prin CUVÎNTUL LUI ISUS. (,,Vine ceasul, si ACUM a si VENIT, cînd cei MORTI vor auzi GLASUL FIULUI LUI DUMNEZEU, si cei ce-L vor ASCULTA, VOR ÎNVIA“ – Ioan).
Dumnezeu exista ÎN AFARA TIMPULUI; (pe care El l-a creat, pentru viata pe pamînt a oamenilor). Omul care a devenit un copil al lui Dumnezeu, prin CREDINTA în Isus Hristos, cînd moare trupul, sufletul, duhul lui (în somnul de pîna la REVENIREA ÎN SLAVA a Fiului lui Dumnezeu) este ca un copilas care doarme, pentru parintii lui. Copilasul nu stie nimic, doarme, dar pentru parintii lui copilasul doarme – n-a murit. (Isus spune: ,,Nu plîngeti, fetita n-a murit, ci doarme numai“- ei rîdeau de El, caci stiau ca fetita murise. Da, trupul murise, dar DUHUL dormea: Isus a zis ,, Fetito, scoala-te, îti spun!“ ,,Si DUHUL ei S-A ÎNTORS ÎN EA“). De aceea Isus spune ca ,,Pentru Dumnezeu toti SUNT VII“. Pentru El, cei care DEVIN COPII AI LUI, SUNT VII, chiar daca DORM SOMNUL LOR (de o clipa, pentru Dumnezeu) pîna VINE IAR FIUL SAU.

v. 22.

Principiile Împaratiei lui Dumnezeu au fost spuse, exemplificate, ca sa le întelegem si sa începem sa le primim în noi însine si sa le împlinim. Prin pilda semanatorului am învatat cît de mare atentie, pretuire si importanta trebuie sa dam Cuvîntului Evangheliei, care este Cuvîntul lui Dumnezeu. Prin puterea lui, cuvîntul acesta primit, pastrat cu grija în inima voastra, va naste în noi o fiinta noua, din LUMINA SI ADEVARUL LUI. (,,Sfinteste-i prin ADEVARUL TAU. CUVÎNTUL TAU este ADEVARUL“ - se roaga Isus Tatalui, pentru noi în Ev. lui Ioan).
Dar Isus mai are multe sa le arate si sa-i învete pe ucenici - si prin ucenici, pe noi, azi. Exista lucruri care nu au putut fi exprimate în CUVINTE. Lucruri care nu pot fi ÎNTELESE de mintea noastra, ele nu tin de ratiune. Sunt puteri nevazute, forte oarbe, pe care omul înspaimîntat, nu le poate cunoaste, nici stapîni. Dar Isus este Fiul lui Dumnezeu, are PUTEREA lui Dumnezeu, care este ATOTPUTERNIC si în fata LUI, am vazut ca demonii cad la pamînt. Si ISUS începe sa ne demonstreze ca atunci cînd EL ESTE cu noi, (si El este cu noi tot timpul, chiar daca noi nu-L vedem, asa cum nu vedem nici acele PUTERI care ne înfricoseaza) NU EXISTA NIMIC PE LUME DE CARE UN OM, LÎNGA CARE STA ISUS, CU PUTEREA LUI DUMNEZEU, SA AIBA MOTIV SA SE TEAMA. NU ESTE PUTERE MAI MARE DECÎT A LUI.
,,NUI TE TEME. CREDE NUMAI“ ar putea fi titlul celor pe care ne învata Isus, dincolo de CUVINTE, începînd de la: ,,Sa trecem DINCOLO de lac. Fara FRICA, suntem cu El! El ne va arata ca nu avem MOTIVE sa ne temem nici de FORTELE OARBE ALE NATURII, nici de PUTERILE ÎNTUNERICULUI.

23.

Isus a adormit (OMUL ISUS). ISUS- DUMNEZEU ESTE LA CÎRMA. (În Ev. lui Marcu se spune : ,,Isus dormea la cîrma“, pe capatîi).
Ucenicii, si NOI, trebuie sa STIM ca niciodata nu trebuie sa ne fie FRICA. Dumnezeu este totdeauna, în orice CLIPA, LA CÎRMA.

24.

Si ca sa ne faca sa avem ÎNCREDERE , SA CREDEM CA NICIODATA NU TREBUIE SA NE FIE FRICA, Isus Se scoala si CEARTA vîntul si valurile uriase. Si ,,s-a facut o LINISTE MARE“ (asa scrie în Marcu). ,,CINE ESTE ACESTA?“

25.
Doar cine nu CREDE si UITA în clipele de mare furtuna si primejdie ca toate sunt, în fiecare clipa, în mîna lui DUMNEZEU, se crede în primejdie. Încredeti-va în Mine, ati vazut PUTEREA CREATORULUI, nici vîntul, nici valurile, NIMIC NU I SE ÎMPOTRIVESTE. Tot Universul Îl ASCULTA. (Doar OMUL are libertatea de a NU-L ASCULTA - spre RAUL LUI ÎNSUSI ). Fiecare ATOM din COSMOS este CREAT si CUNOSCUT DE DUMNEZEU. Nu exista lucu pe care sa nu-l POATA FACE. ORICE PORUNCESTE, SE FACE INSTANTANEU, CA LA CREATIUNE. (Doar OMULUI I-a pus în fata BINELE si RAUL si aproape l-a RUGAT cu IUBIRE: ,,Alege BINELE, CA SA TRAIESTI, si sa fii fericit“. Omul are LIBERTATEA DE A ALEGE ). Deci, FRICA nu poti SIMTI, decît daca UITI aceste lucruri. Daca le tii minte, chiar daca ,,SE UMPLE CORABIA CU APA“, tine-te de Dumnezeu. Roaga-L sa te salveze, fa în liniste si stapînire de sine tot ce tine de tine, dar lasa-te cu încredere în mîna Lui. Nimic nu ti se poate întîmpla, în nici o primejdie de moarte. Decît daca a sosit clipa hotarîta pentru moarte. Si aceasta trebuie acceptata în PACE, cu ,,O LINISTE MARE“- caci primul lucru pe care trebuie sa-l stim, sa-l întelegem, este ca SUNTEM MURITORI, ca suntem ,,STRAINI SI CALATORI PE PAMÎNT“. A te agata tipînd de viata, a te zbate cu groaza, în MÎNA CELUI CARE TI-A DAT VIATA, A TATALUI TAU, este un lucru trist si jalnic, o dovada de necunoastere, neîntelegere, necredinta. ALEGE SA TE ÎNCREZI ÎN EL, CREATORUL TAU, CARE STIE în fiecare clipa TOT ce este în fiecare celula a ta.

26. 27. 28. 29. 30. 31. 32. 33.

Spre aceasta ÎNCREDERE, NE CONDUCE ISUS în continuare, ARATÎNDU-NE (caci sunt deja lucruri care nu pot fi EXPLICATE prin CUVINTE). Si ne arata ce poate AJUNGE un om STAPÎNIT DE FRICA DE MOARTE. Aceasta frica a nascut în mintea lui o multime de monstrii, de duhuri ale mortii, ucigase (În Marcu se urca pe stînci, se taia cu pietre). Aceste duhuri ucigase l-au înnebunit, alerga dezbracat, dormea în morminte, îsi cauta moartea. Sub stapînirea acestor puteri ale întunericului, nascute din frica de moarte, avea el însusi o putere pe care nimeni n-o putea opri - nici catuse, nici lanturi nu-l puteau tine, nici linisti. Doar prezenta LUI ISUS ÎL FACE SA TIPE, CAZÎND LA PAMÎNT, (dar NU SA IASA AFARA DIN OMUL ACELA). Este prima data cînd Isus PORUNCISE duhului necurat sa IASA, iar acesta NU IESEA, ci tipa ,,NU MA CHINUI !“. Isus stia ca doar un duh al mortii nu poate iesi din om, decît odata cu VIATA LUI, de aceea îl întreaba: ,,Cum îti este numele?“ Iar duhul raspunde ,,Legiune“ pentru ca groaza de moarte a acelui om, pe care n-a tinut-o sub stapînire, (prin adevarata întelegere, acceptare, întelepciune si CREDINTA), NASCUSE ÎN EL si ATRASESE mii de OBSESII VII, necurate, chinuitoare. Isus a stiut ca pentru acel OM nu venise ceasul mortii, dar porcii au fost vietile, ,,vehicolele“ vii, prin care multimea de duhuri, care traiau în el datorita mintii obsedate de spaima mortii, au putut sa se duca în ADÎNC - tarîmul MORTII (odata cu moartea unor fiinte - porcii).

34. 35. 36. 37.

Dar acea multime uriasa de duhuri de moarte, îmbolnavisera tot tinutul Gherghesenilor. Si acel nebun chinuit, dezbracat, desantat, atîtase o stare de BOALA, DE NERUSINARE MORBIDA, DE VICII. Doar asa se explica DE CE, cînd îl vad pe nenorocitul posedat ca sta în pace, îmbracat, linistit, în toate MINTILE, la picioarele lui Isus, în loc sa-I multumeasca, sa I se închine, sa-L roage sa ramîna la ei, Gherghesenii Îl ROAGA SA PLECE DE LA EI. De ce? De TEAMA sa nu fie ELIBERATI si EI de duhurile necurate care intrasera si în Ei, prin contactul cu nebunul care alerga gol prin CETATE (versetul 27). Ei nu ajunsesera NEBUNI, POSEDATI, doar STAPÎNITI - si asta le facea PLACERE. Sunt atîtea duhuri care ucid lent, caci vin de la cel care ,,de la început a fost UCIGAS“ (În Ioan asa este numit Satana - ,,UCIGAS si TATAL MINCIUNII“). El de multe ori ucide, prin ceea ce produce PLACERE.

38. 39.

Cel vindecat se TEMEA sa ramîna printre ei, îi cunostea.
Dar Isus, (care ar fi dorit sa-i vindece pe toti), nu vindeca pe cel care-i CERE SA PLECE DE LA EL, (,,sa-l lase în pace“). În schimb, spre binele lor, cel ce fusese el însusi stapînit de draci, putea, pe unii care ar fi dorit sa se vindece sa-i ajute, si Isus îi porunceste sa povesteasca ce I-a facut Dumnezeu, (Marcu: ,,Si cum a avut MILA de tine“) si poate multi se vor trezi, caci si BINELE se ,,transmite“, nu doar RAUL. Dumnezeu nu forteaza pe cei ce fac raul, dar continua sa se lupte pentru salvarea lor, (gasind cai prin care sa se convinga).
40.
Dar aceasta calatorie în care Isus ne poarta, nu se sfîrseste cu tinutul Gherghesenilor (În Marcu si Matei: ,,Godarenilor“). Lumea de DINCOLO, (nu doar dincolo de LAC, ci si dincolo de RATIONAL) este nevazuta, dar nebanuit de mare, tainica si puternica. ( Puternica fata de OM, nu DE DUMNEZEU). Puterea lui Isus este puterea lui Dumnezeu. Si Isus ne-o arata, ca vazîndu-I PUTEREA, sa NE ÎNCREDEM, SA CREDEM, SA STIM CA PUTEREA LUI NE APARA DE ORICE PUTERE A ÎNTUNERICULUI si MORTII. CACI: toate aceste puteri pot pune stapînire pe noi printr-o singura putere doar: FRICA DE MOARTE.

41. 42.

Frica de moarte (nu a lui, ci a fetitei lui) îl aduce pe un fruntas al sinagogii, (care era sub privirile unei mari multimi), sa cada la picioarele lui Isus, (Care era urmarit pas cu pas de preoti, carturari, Farisei - oamenii puterii religioase în Israel). Orice durere striga catre Isus, este auzita, si Isus pleaca sa ajute pe orice OM. (Iarasi ne aducem aminte de ,,singurul fiu al maicii sale“, caci fetita de 12 ANI este ,,singura copila“ a parintilor ei - durerea lui Iair, este durerea cea mai BINE SIMTITA DE ISUS: DUREREA TATALUI PENTRU ,,SINGURUL FIU“) - Pentru fiecare OM!

43.

Apare în multime aceasta femeie, care de 12 ANI avea o scurgere de sînge, care nu putea fi vindecata de nimeni, si viata ei se scurgea cîte putin, continuu, din ea. Coincidenta vîrstei fetitei lui Iair 12 ANI, si a aparitiei bolii femeii - cu 12 ANI în urma, trebuie sa ne faca ATENTI. (Isus deja ne-a învatat ca nici un cuvînt, nici o repetare a unei expresii, nici o ,,coincidenta“ din ce auzim si vedem în Evanghelii, nu este ,,întîmplatoare“. Prin aceste amanunte aproape invizibile, de o discretie si gingasie neîntînlite decît la Dumnezeul cel care este IUBIRE, El ne modeleaza mintea si inima cu o sensibilitate plina de PUTERE).

44. - 50.

Aceasta femeie auzise de Isus si în disperarea ei, care nu stia ce i se întîmpla, desi pierde viata cu încetul, îi era rusine de ,,necuratia“ ei (la Evrei asa se considera ,,scurgerea femeii“), de lume, vine în ascuns si se atinge de HAINA LUI. Puterea lui Dumnezeu, raspunde într-o clipa femeii care, prin puterea CREDINTEI ei, ÎSI TRAGE VIATA din PUTEREA LUI DUMNEZEU. Instantaneu, scurgerea de sînge înceteaza si ,,a simtit în TOT TRUPUL EI CA S-A VINDECAT DE BOALA“ (Marcu). Isus a simtit puterea de vindecare si viata parca ,,SMULSA“ de dorinta ei de vindecare. (Dar în clipa vindecarii ei, un RAU a fost nimicit). Era duhul care îi sugea sîngele ca sa traiasca, hranindu-se cu sîngele ei. Cineva îl anunta pe Iair ca fetita lui TOCMAI A MURIT. Isus a stiut ÎNDATA ca, de 12 ani, asta se întîmpla, nestiut de nimeni între duhul fetitei ,,bolnav“ si femeia care de 12 ani, (de cînd se nascuse fetita), era ,,supta“ de viata. De asta Isus spune despre fetita ca va fi ,,tamaduita“, adica VINDECATA, nu ÎNVIATA doar.

51.

Isus stia ca este o lucrare tainica, despre care oamenii nu au cum sa cunoasca NIMIC. Este o alta lume, în care duhurile, fara ca oamenii sa STIE, îsi pot face mult rau, prin influente negative, uneori ucigatoare. Un lucru doar putem face, cînd SIMTIM ca facem, sau ni se face rau, prin puteri NEÎNTELESE: SA CREDEM! ,,Nu te TEME, CREDE NUMAI“. Chiar daca nu stim ce sa-I cerem lui Isus, pentru ca nu întelegem ce se întîmpla, sa LUAM PUTERE DIN PUTEREA LUI, care este mai mare decît orice putere rea, ucigasa, tulburatoare. ,,ÎNDRAZNITI“, luati, tamaduiti-va! Tot ce este dereglat în voi, va deveni sanatos, normal, prin PUTEREA CELUI CARE NE-A DAT VIATA.
52. - 56.
Isus ne ÎNVATA ca, dupa moartea trupului, DUHUL PLEACA din trup. Nu stiu unde DOARME, în ce LOC, din ce loc ,,DUHUL ei S-A ÎNTORS ÎN EA“. Sunt ,,morminte“ ale duhurilor celor morti (În Ioan spune: ,,Vine ceasul cînd TOTI CEI MORTI DIN MORMINTE (deci nu mortii ,,vii“, care aud, traiesc dar sunt morti ,,spiritual“, ci cei ,,din morminte“ ) vor ,,auzi glasul Fiului LUI DUMNEZEU si vor IESI AFARA DIN ELE“, VOR ÎNVIA).

Isus porunceste parintilor fetei, în care s-a întors DUHUL EI, si a ÎNVIAT, sa-i dea de mîncare. În Marcu fetita a început îndata ,,sa umble, caci era de 12 ani“. Aceste exprimari, ciudate, daca nu le consideram, în mod superficial ,,stîngacii“ de exprimare ale autorului, (caci AUTORUL este Dumnezeu, nu Luca, Marcu etc.) ne sugereaza, prin vibratiile extrem de subtile ale cuvintelor, ca ceva INEXPRIMABIL SE ÎNTÎMPLA. Duhul fetitei fusese tamaduit de ,,naravul“ lui de a se hrani din viata acelei femei, si cauta mîncare sanatoasa, iar Isus porunceste parintilor mirati sa-i dea mîncare. De asemeni le porunceste sa nu spuna nimanui ,,cele întîmplate“. (deci nu despre ÎNVIEREA ei, caci toti o vazusera moarta). ,,Cele ÎNTÎMPLATE“ sunt aceste lucruri ciudate, de neînteles.
Fara sa observam, cu extrema atentie, toate detaliile care fac din aceste ultime relatari, DESCOPERIRI foarte importante despre multe lucruri ASCUNSE, pe care le SIMTIM fara sa le putem ÎNTELEGE si EXPLICA, care ne pot tulbura, obseda, dezechilibra, si nu putem face nimic împotriva lor, DECÎT SA NE ATINGEM CU CREDINTA DE PUTEREA LUI ISUS; fara sa observam ce ne descopera prin aceste detalii Dumnezeu, ACESTE ÎNTÎMPLARI sunt doar ,,CIUDATENII“, DIN CARE NU ÎNVATAM NIMIC. Dar Dumnezeu, niciodata nu ne povesteste ceva degeaba, ci cu un ROST VITAL pentru NOI.
Cred ca lumea a ajuns sa fie înecata în rau, dezorientare, risipire, disperare, lipsa de sens real al existentei; din cauza ca Evanghelia nu a fost cunoscuta, nu a fost primita ca un dar trimis de Dumnezeu prin Isus, ca sa ne Lumineze, sa ne învete. Isus spune ,,V-AM FACUT CUNOSCUT TOT CE AM AUZIT DE LA TATAL MEU“. ,,El Însusi Mi-a poruncit CE TREBUIE SA SPUN si CUM trebuie sa VORBESC“ (În Ioan). Creatorul Universului, vorbeste si Îsi învata copii pe care I-A CREAT, TOT CE au nevoie sa STIE pentru FERICIREA lor, pentru BUCURIA, PACEA, TARIA lor, iar TOATA ÎNVATATURA LUI, care este în Evanghelii, este tratata superficial, ca o însiruire de minuni, povestiri, ciudatenii si cuvinte de neînteles, scrise într-un limbaj ,,de mult depasit“. EVANGHELIA este cel mai PRETIOS lucru de pe pamînt, pentru ca ne descopera CERUL, în Evanghelie, Dumnezeu Se face cunoscut fiecarui OM, si îl calauzeste, prin PUTEREA DIN CUVINTELE EI, sa ne schimbe într-o fiinta plina de lumina, de certitudini, de bucurie. De aceea pentru noi, la început, limbajul ei este atît de neobisnuit si nu gasim sensul adînc al celor ce ni se spun, decît cu foarte mare greutate, cu multa gîndire si efort. Si este normal sa fie asa. Noi încercam sa întelegem, NU GÎNDURILE UNUI OM, CI GÎNDURILE LUI DUMNEZEU. Este foarte greu si doar Duhul Sfînt, DUHUL ADEVARULUI ne poate ajuta la aceasta. Dar Duhul ca sa ne VORBEASCA ARE NEVOIE DE CUVINTELE EVANGHELIEI, cuvintele Fiului lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 9

1. 2.

În ucenici, (ca si în fiecare dintre noi), în acest stadiu al cunoasterii GÎNDIRII LUI, PUTERII LUI, (dupa tot ce au AUZIT si AU VAZUT), Isus stie ca a pregatit ,,pamîntul BUN“, în care SAMÎNTA LUI poate rodi, si ROADA sa fie DATA si ALTORA, ca EVANGHELIA SA INUNDE PAMÎNTUL, trecînd din INIMA ÎN INIMA. El Îsi da puterea Sa asupra duhurilor rele, ucenicilor, ca EI, CA si EL, sa porunceasca cu stapînire ,,ÎN NUMELE LUI“, si duhurile, ca si bolile, sa plece de la cei chinuiti si stapîniti de ele. El îi trimite sa PROPAVADUIASCA EVANGHELIA, pe care au AUZIT-O pîna acum propavaduita de El, din sat în sat, pretutindeni. Oamenii sa AUDA CUVÎNTUL si SA VADA PUTEREA LUI DUMNEZEU si SA CREADA.

3.
Singurul lucru care trebuie sa-i preocupe pe ucenici este CUVÎNTUL si LUCRAREA data de Isus. Ei stiu deja ca Dumnezeu da ,,pe de-asupra“ tot ce este necesar vietii pamîntesti, si se încred în aceasta. Nici o îngrijorare, nici o preocupare lumeasca nu trebuie sa-i împrastie, sa-i împovareze, sa-i rapeasca.
4. 5. 6.
Sa nu fie ca niste cersetori, ci sa cîstige inima celor care îi primesc. Iar cei ce nu-i primesc, Îl resping pe Isus, pe Dumnezeu care i-a trimis, si prin aceasta vor fi pierduti. Praful scuturat ar putea fi îndemnul de a se scutura de resentimente si gînduri rele la adresa lor, sau trebuie scuturat, ca raul din acel sat sau cetate sa nu fie purtat mai departe de etc.
7.
Împaratul Irod poruncise sa-i fie taiat capul lui Ioan Botezatorul - cel mai puternic om, care nu se temea de nimic si arata starea de decadere, coruptie, degradare si departare de Dumnezeu care cuprinsese tara. Dar Ioan spusese ca: ,,dupa el vine Cel Ce este mai PUTERNIC decît el. Irod nu stia ce sa creada, caci multimea lucrurilor minunate, savîrsite ACUM în multe locuri, si nu de un singur OM, ci de MULTI, îl deruta. Toti vorbeau de ÎNMULTIREA minunilor, vindecarilor, alungarea duhurilor necurate, întoarcerea oamenilor spre Dumnezeu. Ioan, Ilie si toti prooroci nu puteau face o lucrare atît de mare si care care se tot raspîndea. Noi stim însa, ca Isus, crescuse si pusese în UCENICII SAI aceasta PUTERE din PUTEREA LUI. Ucenicii aveau PUTERE sa FACA CE FACEA EL, si sa propavaduiasca CUVINTELE LUI, (care erau ale lui Dumnezeu). În Ioan, Isus spune: ,,Cine crede în Mine, va face si el lucrarile pe care le fac Eu”.

10.

Si prin desfasurarea, prin minunata ORGANIZARE si curgere a ,,EVANGHELIEI“
SALE, Dumnezeu ne ARATA, prin marea MINUNE PE CARE O VA FACE ACUM ISUS, ce ÎNSEMNEAZA ca un OM, sa-L ,,IA ÎN EL “ PE ISUS, sa vorbeasca si sa faca CE FACE ISUS. Cum prin ISUS, DUMNEZEU DA VIATA LUMII, HRANIND-O, caci Isus este ,,PÎINEA VIETII“, iar oamenii trebuie sa MANÎNCE aceasta PÎINE, sa se hraneasca cu EA, S-O AIBA ÎN EI.

10.
Ca sa ,,ÎMPARTA“ ce le daduse Isus, ucenicii si-au pus sufletul, mintea, toate energiile lor, ca sa împlineasca aceasta MISIUNE. Se întorc plini de bucurie, dar Isus doreste ca ei sa se odihneasca. În Marcu le spune: ,,Veniti singuri, la o parte, si odihniti-va putin“. (Asa se ducea si El mereu, singur, într-un LOC PUSTIU, unde era doar EL si TATAL).

11.

Dar lumea are atîta nevoie sa fie ,,vindecata“ de tot felul de boli fizice, psihice, de golul si întunericul din inima; (au toti, atîta nevoie de Cuvîntul Lui, care îi umple de lumina, încredere, liniste. Isus le VORBESTE, ÎI VINDECA, ÎI SALVEAZA, îi învata
,,FERICIRILE“, îi face dintre cei ,,ferice“de..).
12.
Sigur, hrana pentru trup este necesara. Ucenicii stiu asta. Dar Isus le spusese în PREDICA SA: ,,CAUTATI mai întîi Împaratia lui Dumnezeu si toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra (mîncare, îmbracaminte, etc.)“. ,,Tatal vostru Cel ceresc STIE CA AVETI TREBUINTA DE ELE“. (Ca în toate lucrurile pe care noi le facem, Isus si aici RASTOARNA PRIORITATILE). Ce este pretuit de Dumnezeu este pus pe ultimul loc de oameni.
13. - 17.
Isus îi învata ACUM pe ucenici, si pe noi ce înseamna adevarata hrana. O multime de cinci mii de barbati, (afara de femei si copii) este asezata în liniste, pe iarba, în grupuri de 50 si 100 (ca sa se vada ce multi erau). Si în liniste, sub privirile lor, în acea seara, Isus ridica spre cer si binecuvînteaza cele 5 pîini si cei 2 pesti ai ucenicilor. Le împarte ucenicilor si ei împart, om cu om, (din fiecare pîine, o bucata, pentru mai mult de 1000 de oameni). Se da pe SINE. SE FRÎNGE si SE DA LUMII, CA EA SA FIE VIE, SA AIBA VIATA ADEVARATA, CARE NU SE STINGE, NU MOARE: ,,EU SUNT PÎINEA VIE CARE S-A POGORÎT DIN CER“ (Ioan). Prin acesta ,,împartire a pîinilor“ Isus prezinta simbolic CE SE ÎNTÎMPLA ÎN LUME PRIN ÎNTRUPAREA SA, ne arata ,,concret“ LUCRAREA DE MÎNTUIRE A LUMII, pe care Dumnezeu o face PRIN EL. EL s-a frînt, S-A DAT, S-A ÎMPARTIT. Oamenii ,,L-au mîncat“, L-au luat în ei. Este în ei, precum pîinea pe care au înghitit-o. Dar este o ALTFEL de PÎINE. (nu cea materiala, asa cum nu trupul Lui fizic, material este LUAT ÎN NOI, ,,mîncat“). Este o ,,pîine“ care nu se sfîrseste împartindu-Se, si care se da, se împarte pe Sine, RAMÎNÎND ÎNTREAGA, VIE în fata lor. (Chiar daca va veni vremea cînd ,,nu-L vor mai vedea“). Vezi în Ev. lui Matei, cum în clipa în care ISUS SI-A DAT DUHUL, PAMÎNTUL S-A CUTREMURAT (De varsarea de putere vie a Duhului Sau, care a ÎNVIAT pîna si ,,mortii din morminte“). Acest Duh al Sau, nevarsat peste LUME, nevazut, A SCHIMBAT LUMEA. (vezi în finalul Ev. lui Luca - LINISTEA care este adusa de LUMINA (zorii), care VINE dupa cele 3 ore de ÎNTUNERIC, îndata dupa ce Isus ,,SI-A DAT DUHUL“; cum multimea care urlase salbatica - ,, se întoarce, batîndu-se în piept“, ca trezita dintr-un COSMAR AL ÎNTUNERICULUI. - Prin toate aceste DETALII, Dumnezeu ne face CUNOSCUT, - atît cît un om poate cunoaste, LUCRAREA SA - la fel de mare ca si CREATIUNEA de la început. Iar în finalul Ev. lui Luca, Isus, dupa înviere, arata fiecare aspect al LUCRARII pe care Dumnezeu o planuise pentru LUME, prin ÎNTRUPARE, MOARTE SI ÎNVIERE. Fiecare amanunt de acolo este O DESCOPERIRE esentiala facuta prin SIMBOLUL cuprins în CONCRETUL care ni se ARATA.
Dupa aceasta mare ,,înmultire a pîinilor“, cu care se încheie PREZENTAREA ÎNVATATURII, ARATAREA PUTERII, STAPÎNIREA ASUPRA CELOR DE NEÎNTELES, ucenicii, (si noi împreuna cu ei) sunt purtati tot mai sus, în descoperiri minunate si puternice, ca sa cunoasca CE FACE DUMNEZEU. Caci, doar cel care cunoaste se poate bucura de aceste lucruri minunate. Altfel omul este ca un orb pentru care, lumina soarelui, desi prezenta, NU EXISTA PENTRU EL, CACI NU O VEDE.
(În Geneza - în ,,începutul“ vesniciei - Duhul lui Dumnezeu ,,SE MISCA“ între Ceruri (lumea de lumina necreata, lumea SPIRITULUI) si ,,pamînt“ (o condensare de elemente ale MATERIEI, lipsita de viata - MOARTA) si Dumnezeu a început CREATIUNEA). Din elementele componente ale materiei moarte, a creat lumina, uscatul, apa, viata vegetala si animala, etc. si din toate a facut un PARADIS pentru cel ÎNCHIPUIT sa fie OM - din MATERIE - dupa CHIPUL CREATORULUI SAU - CARE ESTE SPIRIT.
(Acum, prin Evanghelie, Dumnezeu ne lasa sa întrezarim o ALTFEL de LUCRARE prin care SPIRITUL este încorporat în materie, iar materia este ,,absorbita“ de SPIRIT: - Isus, dupa Înviere MANÎNCA. Trupul lui Isus este un altfel de materie - apare, dispare, ia alte înfatisari, trece prin zid, strabate distante într-o clipa - în afara deci de timp si spatiu, desi ,,PREZENT“, concret).
Nu sunt lucrari pentru mintea omeneasca, dar ATÎT cît ne DESCOPERA DUMNEZEU, suntem datori sa PRIVIM cu TOATA ATENTIA, CREDINTA si RECUNOSTINTA. Si pentru ASTA a murit Isus.

18.

Dupa episodul, greu de semnificatii, al ,,înmultirii pîinilor“, încep descoperiri tot mai adînci, despre Împaratia lui Dumnezeu. (În care vom ajunge, daca acum, pe pamînt, EA SE NASTE înlauntrul nostru). Fiecare CUVÎNT este atît de important si purtator de descoperiri, încît aproape ca se ,,materializeaza“ sub ochii nostri continutul lui. Atentia mintii si inimii trebuie sa fie TOTALA, altfel nu vom întelege NIMIC. Sau nu vom întelege ADEVARUL pe care Dumnezeu ni-l arata prin CUVÎNT. Si, fara acest ADEVAR, ramînem ORBI, fara lumina cunoasterii Lui, fara putere, usor de amagit de cel rau, (ucigasul si tatal minciunii), si niciodata nu vom sti ce este fericirea cea deplina, pe care nimeni si nimic nu ne-o poate lua.
Isus Hristos este Dumnezeu. Isus Hristos este om. O FIINTA cu totul UNICA si SPECIALA. Dintr-o fecioara, urmasa a lui Adam - Fiul lui Dumnezeu - creat din ,,tarîna pamîntului“ (materie) si Puterea lui Dumnezeu si Duhul Sfînt. Deci nu cum se nasc TOTI oamenii din BARBAT si FEMEIE - ci doar din ,,SAMÎNTA FEMEII“ (Geneza 1). Desi era Dumnezeu, Isus Hristos are cu Dumnezeu RELATIA pe care TREBUIE sa o aiba UN OM. De aceea ,,se ducea în locuri pustii si se RUGA“. Prin RUGACIUNE se pastra în LEGATURA cu Tatal. Primea si facea VOIA TATALUI. Se odihnea si se întarea prin Tatal, caci era OM. Nici o etapa noua a LUCRARII pe care DUMNEZEU TATAL, DUMNEZEU FIUL si DUMNEZEU DUHUL SFÎNT o fac, pentru salvarea omenirii din întunericul mortii, de sub stapînirea celui rau, a puterii Satanei, NU O ÎNCEPE înainte de a STA cu TATAL, prin RUGACIUNE. Apoi începe o noua lucrare de crestere a noastra prin CUNOASTEREA TAINELOR ÎMPARATIEI LUI DUMNEZEU.
,,Cine zic oamenii ca sunt Eu!“
19. 20. 21.

Toti simteau ca ,,niciodata n-a vorbit UN OM CA OMUL ACESTA“. Toti îsi dadeau seama ca minunile pe care le savîrsea EL nu puteau fi facute decît de un om puternic al lui Dumnezeu. Însa în putinii, chiar dintre Apostolii pe care îi alesese (ca ,,sa fie cu El tot timpul si sa-i trimita sa propavaduiasca“) putea sa ÎNCAPA gîndul ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, întrupat în OM (=Fiul omului). Totusi lui Petru Duhul lui Dumnezeu i-a facut cu PUTERE acesta DESCOPERIRE: ,,Tu esti HRISTOSUL LUI DUMNEZEU“ (În Matei: ,,Tu esti Fiul Dumnezeului Celui Viu“). Prin ce au AUZIT, si au VAZUT, în ucenici, (Petru raspunde nu doar în numele lui însusi) S-A NASCUT de la Dumnezeu convingerea ca ISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU, ESTE ,,UNA CU TATAL“. (În Ev. lui Ioan, Isus spune: ,,EU si TATAL UNA SUNTEM“). Isus le porunceste cu tarie sa nu spuna nimanui lucrul acesta, pentru ca aceasta REVELATIE este atît de mare, încît trebuie SA SE NASCA în INIMA OMULUI, prin DUHUL SFÎNT, nu sa fie ,,SPUSA“ de alti oameni. ISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU - UNICUL FIU AL LUI DUMNEZEU.

Înainte de a citi ce au scris alti oameni, de a asculta ce spun alti oameni, CITESTE si GÎNDESTE cu mintea TA, cu inima TA. Dumnezeu lucreaza cu FIECARE OM ÎN PARTE. Lasa-L pe EL, prin CUVÎNTUL LUI, DIRECT, din EVANGHELIE, sa lucreze cu tine. Nu te lasa ,,lucrat“ de alti oameni ca si tine. Dupa ce ai ÎNTELES TU ÎNSUTI CUVÎNTUL, citeste si asculta ce au scris si ce spun alti oameni. Doar asa poti sa te îmbogatesti si sa te feresti de CAI GRESITE, preluate de oameni, de la alti oameni, care n-au înteles, sau nu cautau ADEVARUL (singurul ADEVAR).
Chiar si VECHIUL TESTAMENT, si EPISTOLELE LUI PAVEL si ALE CELORLALTI apostoli din NOUL TESTAMENT, NU POT FI ÎNTELESE cu ADEVARAT, DECÎT prin CUNOASTEREA DESCOPERIRILOR FACUTE DE DUMNEZEU, PRIN ISUS, în EVANGHELII. DOAR prin ce ne învata Evanghelia putem întelege si deosebi ce este VESNIC DE CE ESTE CONJUNCTURAL, ce este Dumnezeiesc si ce este omenesc si trecator în întreaga SCRIPTURA. Isus SPUNE: ,,V-AM FACUT CUNOSCUT TOT CE AM AUZIT DE LA TATAL MEU“. Ce nu se regaseste în CE SPUNE ISUS, înseamna ca are doar valabilitate istorica (chiar daca foarte interesanta) sau vin din gînduri omenesti, din stari trecatoare (chiar daca foloseste sa le aflam si sa întelegem). Dar a face din aceste lucruri care apar în Scriptura, si nu sunt REGASITE în ,,TOT“ ce ne învata Evanghelia, NORME, PORUNCI, FARA nici o deosebire între CE SPUNE ISUS si CE SPUNE UN OM, însemneaza sa uitam ca Isus, desi a fost OM, A FOST DUMNEZEU, iar toti ceilalti SCRIITORI AI SCRIPTURII, desi au fost insuflati de DUHUL SFÎNT, AU fost OAMENI. Toata Scriptura este MINUNATA, demna de aprofundat si iubit, dar fiecare lucru TREBUIE PUS ÎN LOCUL DAT DE DUMNEZEU, singurul care STIE TOT si care, prin FIUL SAU, VENIT ÎN LUME, NE-A SPUS TOT CE TREBUIE SA STIM. Asa SPUNE ISUS. Si ASA spune Dumnezeu: ,,ACESTA este FIUL MEU PREA IUBIT. DE EL SA ASCULTATI“ ca sa nu fim orbi, ajunsi în groapa prin calauze OARBE, sa ASCULTAM DECI DE EL.
Cînd citesti, pastreaza continuitatea între ce s-a SPUS si ce s-a ARATAT si ce URMEAZA. Mergi pe ,,FIRUL APEI“ de sub CUVINTE. În aceasta LEGATURA CONTINUA SUNT MARILE REVELATII. Împartirea în CAPITOLE si versete s-a facut cu sute de ani mai tîrziu, pentru a usura comunicarea între cititori si NICIDECUM pentru ajutor în ÎNTELEGEREA ADEVARULUI TRANSMIS.
Vei simti cum Sfîntul Mîngîietor, Duhul Sfînt, vine ÎNDATA, acolo unde CUVINTELE LUI DUMNEZEU SUNT ,,ACTIVATE“ prin TRECEREA LOR prin MINTEA si INIMA UNUI OM. Duhul VINE si LUMINEAZA CUVINTELE LUI ISUS ca sa le ÎNTELEGEM. EL, DUHUL, LUCREAZA FOLOSIND CUVINTELE, ne deschide, ne transforma MINTEA si INIMA, NE CALAUZESTE GÎNDUL si ne da o ÎNCREDERE DEPLINA în GÎNDIREA NOASTRA CALAUZITA DE EL. Îl vei simti ca pe un FOC VIU care inunda si topeste si umple de lumina ADÎNCURILE FIINTEI TALE. Este IUBIREA si VIATA VESNICA DIN DUMNEZEUL CEL VIU, ADUSE DE ISUS CEL VIU, OAMENILOR. Dumnezeu DIN CERURI, NU ESTE la o DISTANTA IMENSA DE NOI ÎN SPATIU, NU ESTE SUS ÎN SPATIU, ci SUS ÎN DIMENSIUNEA SPIRITUALA. În aceasta DIMENSIUNE, chiar daca este AICI, LÎNGA NOI, prin CALITATEA SA SPIRITUALA este ALTCEVA DECÎT NOI. DOAR DUHUL SFÎNT prin CUVINTELE LUI ISUS ni-L aduce ÎN NOI, ne ,,DUCE“ ÎN EL, NE FACE ,,UNA“.
Dupa ce AI ,,VAZUT“ aceasta, prin orice încercare, slabiciune, poticnire, cadere vei trece VEI STI ,,UNDE“ SA TE UITI, vei sti ca EL ESTE AICI ,,SUS“ si gata sa te prinda cînd STRIGI.
CURAJUL de a GÎNDI este marea victorie a DUHULUI SFÎNT în mintea noastra. Felul de a gîndi al lui Dumnezeu, felul LUI de a ne învata este atît de DIFERIT de al oamenilor, încît atunci cînd reusim, (cu greu), sa ÎNTELEGEM, ceea ce AM ÎNTELES ESTE ATÎT DE NOU, DE NEBANUIT, DE SURPRINZATOR, incît, în timp ce INIMA PLINA DE BUCURIE STRIGA: ,,ASA ESTE!“ Mintea se teme si ne spunem: ,,Cum îti poate trece prin minte una ca asta?“ Dar, sa nu uitam, ca nu noua ne ,,trece prin cap“, ci DUHUL SFÎNT s-a luptat cu împietrirea inimii si strîmbatatea gîndirii noastre, si AM ÎNTELES lucruri care vor fi confirmate, adîncite în noi si ne vor ajuta sa întelegem prin ele alte si alte frumuseti ale lui Dumnezeu. NE VOM MINUNA DE EL.

22.

Si FIUL LUI DUMNEZEU S-A FACUT FIU AL OMULUI, pentru ca, prin CREDINTA ÎN EL, (care vine în urma CUNOASTERII LUI, PRIN EVANGHELIE în care se afla TOT CE A SPUS si A FACUT) în OM sa SE NASCA un ,,FIU AL OMULUI“, ASEMENEA LUI, CARE ESTE SINGURUL FIU AL LUI DUMNEZEU. Si ,,Fiul OMULUI“ - ISUS trebuie sa patimeasca, sa fie tagaduit, sa fie omorît si sa învieze, asa cum s-a proorocit în V.T., pentru ca trecînd prin toate acestea, DUMNEZEU SA ÎNFAPTUIASCA PLANUL SAU DE RECUPERARE A OAMENILOR (,,Fiul Omului a VENIT sa CAUTE si sa MÎNTUIASCA ce era PIERDUT“ - în Luca etc.).

23.

Isus, în acest verset, face, adresîndu-se TUTUROR, cunoscuta CALEA prin care EL - FIUL LUI DUMNEZEU, VENIT ÎN LUME CA FIU AL OMULUI, are PUTEREA sa NASCA UN FIU AL OMULUI ÎN ORICINE - ,,VOIESTE SA VINA DUPA EL“. Si ne arata CONDITIILE, ne arata ce trebuie sa FACEM noi pentru aceasta:

1. ,,SA SE LEPEDE PE SINE“. Printre altele asta însemneaza ca omul, ca sa-L poata urma, trebuie sa devina ,,SARAC“- ,,SARAC ÎN DUH“, duhul lui însusi, ,,sinele“ lui, care nu-L vede pe Dumnezeu din cauza ca e prea plin de SINE, se crede stapîn si dumnezeu al lui însusi în locul Dumnezeului care l-a CREAT, se vede ,,BOGAT“, ,,SATUL“, ,,ÎNALTAT“. Omul trebuie sa se lepede de acest ,,BOGAT“
SINE AL SAU, sa se întoarca la Dumnezeul CEL ADEVARAT, sa se ,,SMEREASCA“,
sa se FACA ,,UN COPIL“ gata sa-L primeasca si sa-L asculte pe Dumnezeu.
Fericirile rostite de Isus în Luca si Matei ne-au învatat ca acei ,,saraci“ sunt FERICITI: ei nu au ambitii desarte, nu se încred în ei însisi cu trufie, uitînd de Dumnezeu, ci în fiecare clipa SUNT CU DUMNEZEUL LOR - SINGURUL CARE ÎI FACE FERICITI, PUTERNICI, LINISTITI, si niciodata nu îi paraseste, în nici o încercare sau ispita, sau greseala, ei nu se tem.
2. ,,SA-SI IA CRUCEA ÎN FIECARE ZI“.
Un condamnat la moarte prin rastignire, era silit sa-si poarte crucea pîna la locul rastignrii. În fiecare clipa, crucea pe care o purta era CERTITUDINEA PREZENTA, MATERIALA A INEVITABILEI MORTI, ATÎT DE SIGURA, încît parca AR FI FOST DEJA. (Isus, folosindu-se de exemple reale, pe care OMUL le cunoaste, ne ajuta pe noi, care suntem oameni, sa cunoastem ceea ce pentru noi nu este concret, real dar va deveni în NOI REALITATE PREZENTA, CERTA, CUNOSCUTA. Si ca de obicei, ceea ce pentru noi are un ÎNTELES, cu care ne-am obisnuit, prin felul în care Isus rastoarna acel ÎNTELES, face din el o REVELATIE). Crucea - certitudinea mortii, într-un obiect de lemn, devine CERTITUDINE A VIETII, într-un simbol al lepadarii SINELUI, (umplut cu desertaciunile strîmbe ale vietii fara lumina lui Dumnezeu), si UMPLEREA NOASTRA CU CE NE DA ISUS. (În Matei Isus spune: ,,sa-si ia crucea“). În Luca Isus spune ,,ÎN FIECARE ZI“. Eul, sinele nostru, (daca nu VEGHEM, daca nu suntem atenti, daca UITAM ce ne-a facut cunoscut, ce ne-a ÎNVATAT DOMNUL NOSTRU), ne va umple din nou cu îngrijorarile, problemele, amagirile vietii acesteia. Si, în cazul acesta, vom purta, fie inconstienti, fie înspaimîntati, crucea sigura a mortii noastre inevitabile -atît fizica - a trupului, cît si spirituala: vom fi morti ,,vii“ sub o cruce nevazuta. CRUCEA lepadaturii de SINELE NOSTRU ORB si TRUFAS ne duce la VIATA, O VIATA DE LUMINA, PACE, ÎNCREDERE ÎN DUMNEZEUL NOSTRU, ÎN PUTEREA, DRAGOSTEA si OCROTIREA LUI, pe care Isus nu le-a facut cunoscute prin tot ce a SPUS si a ARATAT.

3. ,,SI SA MA URMEZE“.
A-L urma în tot ce ne-a învatat : (,,Cine vine la Mine, aude Cuvintele Mele si le face“), a ne aminti zilnic CUVINTELE LUI, A LE PASTRA ÎN NOI, ca pe o SAMÎNTA DE DUMNEZEU, a ne schimba felul de a fi, gîndurile, pornirile, viata, dupa ceea ce ne-a ÎNVATAT EL, A-I SIMTI PUTEREA SI PREZENTA VIE ÎN NOI, CU NOI, A NE TINE STRÎNS DE EL PRIN RUGACIUNE, ASTA ÎNSEMNEAZA ,,A-L URMA PE EL“ - a fi cu Dumnezeu!

24.

Din nou, iar si iar, Isus dezradacineaza gîndirea noastra, omeneasca, din tarîna în care este înfipta si o îndreapta spre LUMINA. Un om, fara sa-L cunoasca pe Dumnezeu, se lupta orbeste cu viata, cautînd cu puterile lui sa ,,si-o scape“, sa si-o puna la adapost prin acumulari de bunuri, de pozitii înalte, de glorie, etc. Se îndreapta gonind si istovindu-se spre mormînt, mereu prada grijilor, temerilor, apropierii de moarte. Isus ne scutura, ne trezeste, ne lumineaza. Noi suntem COPII DE DUMNEZEU. CREATORUL UNIVERSULUI ESTE TATAL NOSTRU. VIATA NOASTRA ESTE O TRECERE PRIN LUME, ÎN LUMINA, PUTEREA si CALAUZIREA LUI, SPRE EL. De aici, din aceasta viata suntem cu EL, si vom fi vesnic cu EL, în Împaratia Lui, care este acum ÎN NOI, o Împaratie a BINELUI, ADEVARULUI, IUBIRII, COMUNIUNII. Totul a fost creat PENTRU NOI, BUCURIA si PACEA trebuie sa ne umple inima. Recunostiinta si iubirea si siguranta ca DUMNEZEU ESTE CU NOI trebuie sa fie în inima noastra care sa I se închine fericita. Cel mai sarac si neînsemnat om de pe pamînt, daca are în el CREDINTA, care îi aduce acestea toate în inima, se simte copil de Dumnezeu, fiu de Împarat, nici un rau nu-l poate nimici, nici ÎNRAI. În tristete, încercari, pierderi, singuratate, boala, batrînete, nu poate fi doborît, descurajat, întunecat, pierdut. ,,Daca Dumnezeu este cu mine, cine poate fi împotriva mea, ce rau poate sa-mi faca un om?“ Asta înseamna ,,MÎNTUIRE“, a renunta, prin cunoasterea data de Isus, la o viata de ORB (Pentru care, desi SOARELE EXISTA, LUMINA, PENTRU EL, NU EXISTA, CACI N-O VEDE, NU STIE CE-AR PUTEA FI) si a TRAI cu EL, ACUM SI VESNIC ÎN LUMINA, ÎN VIATA DE LUMINA A TATALUI NOSTRU. (Învatati de la Mine, caci Eu sunt BLÎND si SMERIT CU INIMA, si veti gasi ODIHNA pentru sufletele voastre“).
25.
Un om, (chiar Împarat de-ar fi), întunecat si orb, fara cunoasterea lui Dumnezeu, oricît de bine i-ar fi pazita viata, tot va muri, tot nu-si va ,,scapa viata“, chiar daca Împaratia lui ar cuprinde tot pamîntul. Si ,,pe sine însusi“, fara cunoasterea lui Dumnezeu, tot se va fi pierdut. Caci plin de bogatia si slava SINELUI SAU, A EULUI SAU de OM, chiar Împarat al întregii lumi daca ar fi ajuns, în comparatie cu slava unui copil al ÎMPARATULUI ÎNTREGULUI UNIVERS, în comparatie cu BUCURIA si TARIA UNUI FIU AL DUMNEZEULUI CARE A CREAT TOATE CÎTE SUNT, tot un NIMIC ORB ramîne, caci ,,A SE PIERDE PE SINE ÎNSUSI“ însemneaza a pierde, din orbire, acest DAR DUMNEZEIESC, de a fi si se a sti, înca din aceasta viata, ca apartii lui Dumnezeu, ca toate comorile ADEVARATE si NEPIERITOARE (DESI NEVAZUTE) ale Împaratiei Sale, sunt ale tale, în inima ta. Sunt izvor viu de viata, frumusete, adevar, pace, bucurie, siguranta, întelepciune, nemultumire, împacare, bine, dragoste si ,,tot ce ne da Tatal pe de-asupra“ în binecuvîntarile si iubirea si ocrotirea SA; toate acestea, ne învata Isus, ca sunt adevaratele COMORI; iar INIMA NOASTRA, cunoaste, în timp ce ÎNTELEGE CUVINTELE LUI, ca ,,ASA ESTE“, si inima noastra salta de bucurie si simte fericirea cea adevarata cînd în adîncul ei ,,RECUNOASTE CA DUMNEZEU SPUNE ADEVARUL“ (Ioan). Caci INIMA NOASTRA ESTE FACUTA DE DUMNEZEU si NU ARE CUM SA FIE FERICITA CU ADEVARAT, DECÎT CÎND DUMNEZEU O LOCUIESTE, O UMPLE. Orice altceva este amagire, nu este plinatate, si este trecator si pieritor.
,,A se pierde pe sine însusi“ însemneaza a te pierde de TATAL TAU, DE DUMNEZEU.
26.
ÎN ACEST VERSET - (26) trebuie sa primim cu toate ,,canalele“ mintii si inimii noastre o DESCOPERIRE FOARTE SPECIALA, O VIBRATIE A UNEI TAINE, DIN CARE DUMNEZEU NE ARATA ATÎT CÎT PUTEM, CA OAMENI, SA VEDEM (Aceasta descoperire va fi ARATATA iar, în versetele 29 - 36).
- Mai întîi aflam ca ORICINE, ORICE OM, ,,daca se va rusina de MINE si de CUVINTELE MELE“, (deci, daca pozitia de OM, va fi pentru el mai presus, mai de pret, mai importanta decît FIUL LUI DUMNEZEU, decît CUVINTELE FIULUI LUI DUMNEZEU, deci decît DUMNEZEU) orice OM care va cauta ,,slava care vine de la oameni“ si parerea oamenilor va fi mai importanta pentru el decît Dumnezeu, Cel care i-a creat pe oameni, ORICE OM care se va LEPADA DE ISUS, va fi si el LEPADAT DE FIUL OMULUI ( ?) Pentru prima data începem sa CUNOASTEM ca Fiul omului este distinct de Isus. Ca Fiul omului ,,va veni în Slava SA, si a Tatalui si a sfintilor îngeri“. În slava SA însemneaza în SLAVA LUI ISUS. Deci vine un moment care nu mai APARTINE VIETII DE AICI, cînd FIUL OMULUI ,,va veni în SLAVA LUI ISUS - FIUL LUI DUMNEZEU“, deci în ,,Împaratia lui Dumnezeu“.

27.

Isus spune ca, în mod minunat, ,,UNII DIN CEI CE STAU AICI NU VOR GUSTA MOARTEA, (adica nu vor muri) PÎNA NU VOR VEDEA ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU“. Sa nu uitam ca Dumnezeu ARATA ÎN EVANGHELIE TOT CE AU VAZUT ACESTIA - ,,Care nu vor muri, pîna nu vor vedea Împaratia lui Dumnezeu“ – DECI sa NE ,,UITAM“ cu MARE GRIJA LA CE ,,PRIVIM“ CÎND ,,CITIM“ (În Luca, Isus spune: ,,ferice de ochii care VAD ce VEDETI VOI, si de urechile care AUD ce AUZITI VOI“ - si TOT ce au vazut si auzit ucenicii, noi auzim si vedem ACUM, CITIND: SUNTEM ACOLO, IAR ISUS E AICI). În Ev. lui Ioan, Isus spune: ,,Daca Eu marturisesc despre Mine însumi, marturia Mea nu este adevarata“ (Ioan 5 v. 31, 32). Este un Altul, care marturiseste despre mine; (scris cu ,,m“ mic!!!) si stiu ca marturisirea pe care o face El (cu ,,E“ mare) despre Mine, este ,,adevarata“. Atunci cînd spune Isus aceasta, se aseaza în pozitia ORICARUI OM (de asta este scris cu ,,m“ mic, nu cu majuscula), ca sa ne învete ca pentru ORICE OM, exista Acela, pe care Isus Îl numeste ALTUL, (cu majuscula), care, (asa cum marturiseste despre Isus), marturiseste despre fiecare dintre noi. ,,ACELA“ stie si marturisirea Lui este adevarata, caci nimic nu-I este ascuns. El este Duhul Sfînt, Mîngîietorul, Duhul Adevarului (Ioan 14 v. 16, 17). ACEST minunat MARTURISITOR a fost cu putinta sa vina LA NOI, pe pamînt doar prin Moartea si Învierea si Înaltarea la Tatal a Domnului nostru Isus Hristos (Ioan 14 v. 16, 17).
DUHUL SFÎNT Care S-a pogorît la Botez în Isus, se pogoara, dupa Înaltarea lui Isus la Tatal, pe pamînt; si asa cum Isus ne-a ,,facut CUNOSCUT TOT ce a AUZIT de la Tatal, TOT ASA ,,Mîngîietorul, adica Duhul Sfînt, adica Duhul Adevarului, va va învata toate lucrurile si va va ADUCE AMINTE TOT CE V-AM SPUS EU“ caci (precum Domnul Isus): ,,El, (Duhul Sfînt - Mîngîietorul), nu va vorbi de la El, (nici Domnul Isus n-a vorbit de la El, ci de la Tatal) ci va vorbi TOT CE VA FI AUZIT, si VA VA DESCOPERI LUCRURILE VIITOARE“. Aici, (tinînd seama de faptul ca Evangheliile se completeaza, se sustin, se confirma si se descopera între ele), putem întrezari, cît îngaduie Dumnezeu, ca în LUCRAREA SA PENTRU MÎNTUIREA NOASTRA, TATAL, FIUL SI DUHUL SFÎNT, care SUNT UNA = DUMNEZEU, au lucrat într-un fel minunat si TAINIC: În OMUL ISUS s-a pogorît DUHUL SFÎNT si ISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU. Cînd FIUL LUI DUMNEZEU ESTE DIN NOU LA TATAL, (dupa Înaltare), se pogoara din cer DUHUL SFÎNT si oamenii SUNT acum, nu fii ai oamenilor, care sunt nascuti din oameni, ci Fii ai oamenilor, care au ,,cu ei, în ei“ pe Mîngîietorul - DUHUL SFÎNT. Am înteles, cît s-a putut din CUVINTELE EVANGHE-
-LIEI, ca Mîngîietorul, însoteste pe FIECARE OM, dupa ce S-a pogorît pe pamînt. Acest Sfînt Mîngîietor lucreaza, (cum a lucrat si Domnul Isus), cu fiecare OM, o lucrare de neînteles si necuprins, ca sa calauzeasca, sa îndrepte, sa ADUCA pe FIECARE OM la Dumnezeu, (la EVANGHELIA prin care Domnul Isus L-a facut CUNOSCUT PE DUMNEZEU). Si cînd OMUL ajunge, calauzit în continuare de Duhul Sfînt al Adevarului, sa cunoasca si sa CREADA, prin CUVINTELE EVANGHELIEI, în DUMNEZEU (TATAL, FIUL si DUHUL SFÎNT), acel OM fericit este FIU AL OMULUI (cum a fost OMUL ISUS HRISTOS), un COPIL DE DUMNEZEU. ,,Tuturor celor ce L-au PRIMIT, (pe Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu si Fiu al omului) le-a dat dreptul sa se faca COPII AI LUI DUMNEZEU“ (Aceasta este NASTEREA DIN APA (CREDINTA) si DUH (CUVINTELE LUI ISUS) (Ioan 1 v.12.).
Dumnezeu este UN SINGUR DUMNEZEU, de nedespartit, TATAL, CUVÎNTUL (LOGOSUL = gîndire, logica, cuvînt) (care se ÎNTRUPEAZA, SE ,,FACE TRUP“ în Isus Hristos - FIUL LUI DUMNEZEU), si DUHUL SFÎNT. Asta ni se descopera cu claritate, (desi, pentru mintea noastra, este greu de ÎNTELES). Dar STIM , pentru ca ni se SPUNE, ca, desi distincte, ACESTE TREI PERSOANE ALE DUMNEZEIRII SUNT UNA. Si, de nedespartit: unde SE AFLA UNA, SUNT TOATE TREI. DAR, în MAREA ,,LOR“ (SAU A ,,LUI“ - A LUI DUMNEZEU), LUCRARE, uneori NI SE SPUNE ca: ,,DUHUL LUI DUMNEZEU SE MISCA PE DEASUPRA ADÎNCULUI DE APE“ (În Geneza) si , în mintea noastra, întelegem ca atunci DUMNEZEIREA ,,GÎN-
-DEA“ TOT CE VA FACE DIN ACEL AMESTEC URIAS DE MATERIE FARA VIATA, ,,FACUT“ DE DUMNEZEU ,,LA ÎNCEPUT“- cînd a creat si CERURILE
(LUMEA SPIRITUALA, de nevazut pentru noi, dar care EXISTA). Din toate ELEMENTELE ACELEI MATERII, 1.(+)DUHUL LUI DUMNEZEU, CARE ,,SE MISCA“ - (sugestia unei MARI LUCRARI AJUNGE LA Mintea noastra - PLANUITA si ea, MINTEA, DE DUMNEZEU), 2. (+) cu PUTEREA LUI DUMNEZEU, VA FACE, PRIN 3. (+) CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU (,,în care era VIATA“ si ,,VIATA ERA LUMINA OAMENILOR“ - Ev. lui Ioan), planeta plina de frumusete si VIATA, ÎN CARE VA LOCUI OMUL, cel facut din ,,tarîna“ (adica din elementele acelea moarte), dupa CHIPUL si ASEMANAREA LUI DUMNEZEU (TATAL, CUVÎNTUL, DUHUL SFÎNT), LUCRAREA ACEASTA, NECUPRINSA DE MINTE DE OM, ESTE FACUTA DECI DE: - DUHUL LUI DUMNEZEU
- PUTEREA LUI DUMNEZEU
- CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU
(ACESTEA SUNT TOT TIMPUL UNA, chiar daca APARENT, ÎNTR-O
LUCRARE, PARTICIPA DIFERIT).
Aceste ultime 3 pagini le-am scris gîndindu-ma la unele DESCOPERIRI, FACUTE,
PRIN EVANGHELII, DE CATRE DUMNEZEU DESPRE ÎMPARATIA SA, DESPRE care Domnul Isus spune ca unii ucenici o vor VEDEA ,,înainte sa guste moartea“ (v. 27).
v. 28.
Din nou, (tot mai des de acum încolo) Domnul Isus ne ,,sugereaza“ prin puterea CUVÎN-
-TULUI SAU, lucruri minunate, care nu pot fi spuse, explicate, ci doar SUGERATE.
Si doar puterea Duhului Sfînt, a Mîngîietorului, ne lumineaza aceste SUGESTII, extrem de discrete. (Gingasia, sensibilitatea, delicatetea lui Dumnezeu sunt la fel de coplesitoare ca MARETIA, PUTEREA, SLAVA SA). Frumusetea desavîrsita a felului în care NI SE DESCOPERA, nu se poate sa nu te MINUNEZE. Dar detaliile devin tot mai importante, cu cît descoperirile sunt mai adînci (si mai înalte, si mai tainice). Trebuie multa concentrare si cînd încerci sa întelegi, si cînd încerci sa spui ce ai înteles. Doar Sfîntul
Mîngîietor ne poate ajuta.
v. 28.
- ,,Cam la 8 zile dupa ce Isus a promis ca ,,unii vor vedea Împaratia lui Dumnezeu“,
Isus ia cu Sine trei ucenici (criteriile alegerii lor ne ramîn ascunse, dar Domnul STIA sta-
-rea schimbarii din mintea si inima fiecaruia si probabil cei trei erau mai pregatiti decît
ceilalti). Cu ei se suie pe munte sa se roage. Cîteva CUVINTE prind sa STRALUCEA-
-SCA: ,,DUPA 8 ZILE“: era timpul cînd se facea la evrei, ,,taierea împrejur“, prin care
erau ÎNSEMNATI, pecetluiti ca fii ai lui Israel, ai POPORULUI ALES. Acestia trei:
Petru, Ioan si Iacov vor fi facuti FII AI ÎMPARATIEI printr-o altfel de pecetluire, ÎN DUH.

v. 29.

Prin RUGACIUNE, ISUS intra în COMUNIUNE deplina cu TATAL SAU. De aceasta
data putem VEDEA pentru prima data, pentru ca NI SE ARATA, CINE ESTE ISUS, în
afara de trupul SAU pe care-L vedeau tot timpul, ca pe oricare OM. ERA EL, dar TO-
-TAL ALTFEL: ,,I s-a schimbat înfatisarea fetei“, sunt singurele cuvinte care pot DOAR SUGERA ca suntem în ALTFEL DE LUME. ,,Îmbracamintea ALBA STRALUCITOA-
-RE“ sunt SARACELE CUVINTE care SUGEREAZA O VIATA DE LUMINA NE-
-CREATA, O LUMINA VIE, CARE ESTE si EMANA VIATA, INUNDA TOTUL CU
O VIATA de o PUTERE, IUBIRE, PURITATE, în care totul este FRUMUSETE si DE-
-SAVÎRSIRE, CARE NE TOPESTE si NE CUPRINDE CU TOTUL, NE FACE UNA
ÎN EA, cu EA.

30. 31.

Moise si Ilie erau marii oameni ai lui Dumnezeu, esenta de umanitate, samînta nestricata de la facerea omului, cautatori ai VESNICULUI TATA, oameni care au STAT cu Dum-
-nezeul lor, L-au iubit, I-au slujit si sunt DEJA CU EL. (Ilie si Enoh sunt singurii oameni
care n-au murit, ci ,,au fost luati la cer vii“), iar Moise, desi a cunoscut moartea, a fost LUAT LA CER. (În Epistola apostolului Iuda aflam acest fapt, confirmat de Dumnezeu
prin APARITIA lui, aici, cu Ilie). Moise si Ilie sunt în acea VIATA DE LUMINA ALBA, VIE, STRALUCITOARE (cît de sarace sunt cuvintele pentru a descrie o lume în
care TOTUL SE STIE DEPLIN, INSTANTANEU, fara CUVINTE). Din nou ,,ni se SUGEREAZA“, MARETIA LUCRARII FACUTE PRIN ÎNTRUPARE, aceasta mîntu-
-itoare lucrare este STIINTA, URMARITA, asteptata de întreaga LUME CEREASCA.
Acesti doi barbati AI LUI ISRAEL, VORBESC CU ISUS DESPRE JERTFA SA PENTRU ÎNTREAGA LUME. Ei erau deja în SLAVA LUI DUMNEZEU, ÎN VESNI-
-CIE.

32.

Din nou, prin SUGESTIA unui CUVÎNT, (care parca SCLIPESTE VIU), cuvîntul
,,SOMN“, întelegerea noastra este trimisa la MOMENTUL ÎNVIERII (la revenirea ÎN
,,SLAVA“ a Domnului Isus), din ,,SOMNUL“ MORTII - caci în multe locuri în Evan-
-ghelie, Dumnezeu ne spune ca cei care au murit ,,DORM“. (Lazar doarme, fetita lui Iair
doarme, dar la chemarea lui Isus ,,DUHUL“ ei s-a ,,întors“ în ea). Cei trei: Petru, Ioan si
Iacov, traiesc în acest moment o trezire din SOMN care SE ASEAMANA CU ÎNVIE-
-REA DIN MORTI, cu INTRAREA ÎN ÎMPARATIA SLAVEI STRALUCITOARE DE IUBIRE si DESAVÎRSIRE A VIETII VESNICE A LUI DUMNEZEU, în care Moise si Ilie se afla deja si unde iubitii FII ai lui Dumnezeu vor FI VESNIC. Dar de acea ÎNVIE-
-RE vor avea parte, DOAR cei care ÎNVIAZA ACUM, ÎN ACEASTA VIATA. ,,Dum-
-nezeu este un Dumnezeu al celor VII, nu al celor MORTI“. Cei care, în aceasta viata de pe pamînt, RAMÎN ,,MORTI VII“, adica morti spiritual, pentru Dumnezeu nu vor ÎNVIA.
Ei vor ,,iesi din morminte“ doar pentru JUDECATA (Ioan 5 v. 28, 29).
Petru, Ioan si Iacov ÎNVIAZA ACUM, se trezesc din ,,îngreuirea“ mortii spirituale si cînd se TREZESC BINE - VAD. VAD SLAVA LUI ISUS, (pe care-L vazusera doar ca OM - desi deja STIAU ca este MESIA), VAD pe Moise si Ilie, primesc CUNOASTEREA de
DINCOLO DE CUVINTE SI SIMTURI a Împaratiei spirituale. (Petru, Ioan si Iacov, nu-i vazusera cu ochii pe Moise si Ilie, nu stiau cum ARATA FIZIC, DAR ACUM STIAU ca sunt MOISE si ILIE). STIAU ca LUMINA CARE STRALUCEA VIE, si ÎI INUNDA, TOPINDU-I DE FERICIRE, ESTE ISUS (Desi ,,I se schimbase ,,înfatisarea“ FETEI“).

33.

În aceasta VIATA DE LUMINA, (care este IZVORUL CLOCOTITOR de VIATA, de iubire, de bucuria comuniunii) TOTUL ESTE IUBIRE si PARTASIE. Niciodata Petru, Ioan si Iacov N-AU SIMTIT atîta DRAGOSTE încît sa FIE UNA, DE NEDESPARTIT, cu TOTI, O IUBIRE VESNICA ÎN CARE TOTI SUNT UNA. De aceea PETRU striga din toata inima lui coplesita de aceasta iubire, bucurie, fericire: ,,ESTE BINE SA FIM AICI!“ Sa nu plece iubitii lui - Moise si Ilie, ,,sa le facem colibe“, sa fim vesnic TOTI, ÎMPREUNA, în ACEST BINE de nespus! Da, ,,nu stia CE SPUNE“, caci nu mai era Petru cel care spunea cuvintele acestea, ci UN FIU AL ÎNVIERII, UNUL DIN FII LUI DUMNEZEU, care se vor NASTE de acum încolo pe PAMÎNT prin ÎNVIERE SPIRITUALA (Luca 20 v. 35. 36).

v. 34. 35.

Iar NORUL care i-a cuprins pe TOTI, este DUMNEZEU (în V. T. de multe ori a venit în ACEST MOD - VIZIBIL) SI ,,ASTFEL“ de VORBIRE, IZBUCNITA DIN CLOCOTUL INIMII LUI PETRU, este DOVADA VIE, de dincolo de CUVINTE, DAR CARE ARDE de iubire pentru Dumnezeu, pentru TOTI OAMENII LUI, DINTOTDEAUNA. Petru simte si vorbeste ca un FIU DE DUMNEZEU (,,înviat“, ,,vindecat“ rascumparat DIN-
-TRE cei morti, bolnavi, si ,,REDAT“ ÎNAPOI TATALUI SAU“, ca fiul vaduvei din Main). Prin ISUS, s-a facut VIU. IAR TATAL SPUNE si CONFIRMA: ,,Aceste este Fiul Meu, prea iubit: DE EL SA ASCULTATI!“ Sa ASCULTATI GLASUL LUI ISUS ÎN INIMA VOASTRA. DE EL SA ASCULTATI. Acest NOR ERA DUMNEZEUL CEL VESNIC, CARE ÎI CUPRINDE ÎN IUBIREA SA PE TOTI FII LUI, DIN VECHIME SI DE AZI; TOTI SUNT UNA ÎN FIUL SAU PREAIUBIT CARE ,,ESTE DIN VESNICII ÎN SÎNUL TATALUI“ (Ucenicii ,,S-AU SPAIMÎNTAT“, cînd i-au vazut intrînd în NOR, pentru ca FIECARE dintre ei era acoperit, cuprins în norul în care doar pe ceilalti îi vedeau acoperiti, nu-si dadeau seama ca si EI, fiecare, era în NOR).

36.

Dumnezeu îi lasa sa coboare din acea REALITATE A LUI, PE care au VAZUT-O. Ea
exista, suntem ÎN EA, dar este NEVAZUTA. Ucenicii au în fata lor PE CEL CARE O REPREZINTA, O ÎNTRUCHIPEAZA, O FACE CUNOSCUTA: - ,,ISUS“ SINGUR. Dupa o asemenea binecuvîntare, cuvintele tac. Ucenicii pastreaza în inima lor comoara cea fara asemanare, pe care Isus le-a ARATAT-O.

37.

Aceasta VIATA ÎN LUMINA VIE, ÎN IUBIRE, ÎN ,,BINELE“ desavîrsit, este pentru toti oamenii de pe pamînt, care ÎL PRIMESC PE ISUS ÎN INIMA LOR. Dumnezeu ÎSI DORESTE TOTI COPII ÎNAPOI, ,,ca sa I se umple CASA“, cum îsi dorea tatal, fiul cel risipitor. Pentru asta a venit la noi Sfîntul lui Dumnezeu, Fiul Lui prea iubit, ca sa ne DEA ÎNAPOI TATALUI, CARE NE ASTEAPTA CU atîta DOR si DRAGOSTE.
Dupa ce am VAZUT, împreuna cu cei trei ucenici CASA din care omenirea a plecat, otravita de RAU, prin amagirea SARPELUI, DIN NEASCULTARE a poruncii Tatalui de a nu mînca din pomul ,,cunostintei“ BINELUI si RAULUI (Dumnezeu nu porunceste DECÎT ce este spre BINELE NOSTRU, si EL, care ne-a CREAT, STIE mai bine decît noi, CE este spre binele nostru), revenim pe PAMÎNT. Este o COBORÎRE din CERURI, PE PAMÎNT. O multime de oameni Îl asteapta pe Isus. O LUME care are nevoie de Isus, ca sa fie salvata din ghearele RAULUI, care o chinuieste, o nimiceste.

38.

Tatal care striga din mijlocul multimii, cerînd ÎNDURARE, MILA si VIATA pentru UNICUL LUI FIU, care este SUFLETUL LUI, este parca GLASUL care CERE AJUTOR, al fiecarui om din multime, (si în numele nostru), (caci ACUM, suntem DE FATA, ACOLO, prin EVANGHELIE).

39.

Ce se întîmpla SINGURULUI LUI FIU, se întîmpla fiecaruia dintre noi. Duhul celui rau ne prinde în ghearele lui si ne chinuieste pîna ne lasa aproape fara viata. Ne ia si puterea de a striga catre Dumnezeu, ne scutura, ne împiedica sa gîndim si sa strigam la Dumne-
-zeu. (,,BOLBOROSIM“, în loc sa-I vorbim, iar de atîtea ,,scuturaturi“ dracesti, nici nu-L putem ASCULTA).
40.
Ucenicii nu pot sa ne scape de acest duh al satanei. Cu satana numai Dumnezeu are PUTERE sa se lupte. (Ucenicii ne vor învata, prin CUVINTELE LUI ISUS, catre CINE trebuie sa ne RUGAM si sa STRIGAM AJUTOR). ,,ADU AICI, (LA MINE) pe fiul tau“
spune Isus.
41.
Isus stie ca suntem ,,un neam necredincios si pornit la RAU“; caci daca n-am avea aceasta ,,pornire“, aceasta samînta otravita, luata ÎN NOI, RAUL N-AR AVEA PUTERE ASUPRA NOASTRA. Întrebarea Lui: ,,pîna CÎND VOI FI CU VOI si VA VOI SUFE-
-RI?“, aceasta întrebare, acum, cînd cunoastem CUVINTELE LUI:
1. ,,Voi fi cu voi în toate zilele, pîna la sfîrsitul veacurilor“
2. ,,Mîngîietorul, Duhul Adevarului ramîne CU VOI si VA FI ÎN VOI“, ne arata clar ca ISUS, ca Mîngîietorul (unde este UNUL, este si ALTUL - ni s-a spus), desi NEVAZUTI, cum NEVAZUT este si RAUL, va fi în aceasta LUME REA pîna la sfîrsitul ei, va suferi pentru fiecare, se va lupta în fiecare, pentru SALVAREA DIN GHEARELE TARI si UCIGASE ale celui rau.
42.
Satana lupta si el, sa nu scape din ghearele lui, nimeni care a fost prins de puterile raului; lupta mai ales cînd vede ca cineva se îndreapta catre Isus. Dar puterea lui Dumnezeu este mai mare decît ORICE putere. Din MÎNA LUI ,,NIMENI NU NE POATE SMULGE“.
Isus cearta duhul necurat, care ,,iese din el, fara sa-i faca vreun rau“ (ca în cap. 4 v. 35) si ,,ÎL DA ÎNAPOI TATALUI SAU“. (cum a dat pe unicul fiu al vaduvei din Main ,,în-
-napoi maicii sale“, pe fiica lui Iair parintilor ei). Asa ne ,,CAUTA si NE GASESTE“ pe fiecare în parte si NE DA ÎNAPOI TATALUI.

43. 44.

În fata acestei manifestari a PUTERII SALVATOARE, oamenii nu pot decît sa se minu-
-neze (dar în LINISTE ar fi mai bine, decît cu un entuziasm galagios, care ne face sa UITAM la ce PUTERE putem APELA).
De aceea Isus le atrage atentia ucenicilor: ,,ASCULTATI BINE!“ va spun ceva EX-
-TREM DE IMPORTANT: ,, FIUL OMULUI VA FI DAT ÎN MÎNILE OAMENILOR“.
Acum stim cît de IMPORTANT este fiecare CUVÎNT al lui Isus. Doar de cîteva ori spu-
-ne EL cu TARIE: ,,ASCULTATI BINE CE VA SPUN“ si cînd spune asta, însemneaza ca ÎN CE SPUNE EXISTA O DESCOPERIRE MARE A LUI DUMNEZEU pentru OAMENI. Deci aceasta afirmatie: ,,Fiul omului va fi dat în mîinile oamenilor“, este ceva cu totul nou, greu de înteles, O TAINA descoperita noua, si trebuie sa ASCULTAM BINE, SA GÎNDIM, SA ÎNTELEGEM.

45.

Ucenicii n-au priceput (ori cel rau le tulbura gîndirea, ori Dumnezeu socotea ca înca nu
venise timpul sa înteleaga; dar cred ca prima varianta este cea adevarata, caci Dumnezeu nu vorbeste cînd STIE ca omul nu este pregatit sa primeasca ce îi spune El). Oricum, au simtit ca aceasta DESCOPERIRE are în ea ceva atît de important si tulburator, ca se TE-
-MEAU SA-L ÎNTREBE. Dar prin multe alte lucruri pe care deja le stim, ne dam seama ca este vorba de acea TRANSFORMARE A LUMII prin ÎNTRUPAREA, LUCRAREA, MOARTEA si ÎNVIEREA LUI ISUS. De atunci, lumea nu mai este ACEEASI, desi totul se petrece ÎN ASCUNS, nu se vede, este ceva nou în OM, în LUME, în INIMA OMU-
-LUI. Acel ,,COPILAS“ despre care Isus spune ca ,,cine îl primeste, MA PRIMESTE PE MINE“, Mîngîietorul despre care spune ca ,,RAMÎNE cu NOI si VA FI ÎN NOI“, grauntele de grîu care ,,moare ca sa aduca ROADA“ ne SUGEREAZA (Isaia 55 v.10, 11)
(iar) (LUCA 22 v. 44) ca DUHUL SFÎNT, Mîngîietorul care este VIU, cu fiecare OM, DUHUL LUI ISUS care CUTREMURA PAMÎNTUL cînd a strigat pe cruce: ,,Tata, în Mîinile Tale Îmi încredintez duhul“, TOATE, TOATE nasc în INIMA, un tremur, o TEAMA, ca S-A PETRECUT CEVA ATÎT DE DUREROS pentru TATAL, care SI-A DAT SINGURUL SAU FIU LUMII, CA OAMENII SA-L POATA AVEA ÎN EI, SA FIE O NOUA CREATIUNE, NEVAZUTA, dar la fel de MAREATA CA GENEZA. Asta simt,
pe baza cuvintelor LUI, ca însemneaza: ,,FIUL OMULUI VA FI DAT ÎN MÎINILE OAMENILOR“. Cel nascut din trupul Mariei si din Dumnezeu, este FIUL OMULUI si prin moartea LUI, Dumnezeu a facut o noua CREATIUNE (nevazuta). FIUL LUI DUM-
-NEZEU ESTE ,,CUVÎNTUL“, ESTE DUMNEZEU si cu TOT CE STIE ACUM DESPRE OM, (PRIN TRAIREA ÎN TRUP OMENESC 33 de ANI), SE DUCE LA TATAL - (,,cu slava pe care o avea înainte de întemeierea lumii“ (Ioan) ). Dar în lume a ramas, NEVAZUTA, O PUTERE NOUA, CARE N-A EXISTAT PÎNA LA MOARTEA FIULUI OMULUI ISUS (CARE SI-A DAT duhul). Duhul Lui de OM, ÎN CARE A TRAIT FIUL LUI DUMNEZEU 33 de ANI. Fiul lui Dumnezeu a ÎNVIAT, a vorbit cu cei dragi ai LUI, si S-A DUS LA TATAL SAU. Fiul Omului, a ramas VIU, cu OAME-
-NII, si de atunci, LUMEA nu mai este ACEEASI. Duhul lui Isus Hristos deplin, sfînt si atît de discret, plin de gingasie, delicatete, sensibilitate, vulnerabil ca un copil nevinovat, duhul LUI, care a reusit, trecînd prin lumea rea, murdara, bolnava, urîta, stricata, sa ramîna SFÎNT, este cu NOI. Îl primim ca pe un copilas curat în inimile noastre. Este în-
sa ÎNTARIT CU PUTEREA, ADEVARUL SI CALAUZIREA MÎNGÎIETORULUI. Si
lupta cu armele lui Dumnezeu, asa cum ne-a ÎNVATAT SA luptam si noi, cu TOT RAUL, ÎNTUNERICUL, MOARTEA si PUTEREA VRAJMASULUI. Din nou UNI-
-TATEA DEPLINA A TATALUI, FIULUI SI DUHULUI SFÎNT SE IMPUNE SI NE OPRESTE DIN GRESEALA DE A PRIVI LUCRARILE LOR ca fiind facute de Unul sau de Altul, SEPARAT. Pretutindeni EI sunt UNA si sunt ÎMPREUNA prin FIECARE.
Iar NOI, primindu-L pe Isus în inimile noastre, suntem ALTFEL de oameni, nascuti din ,,APA (credinta) si din DUH“, suntem FII ai OMULUI, si vom fi ,,FIII LUI DUMNEZEU, FIIND FII AI ÎNVIERII“ (LUCA 20 v. 36). Sunt lucruri de-ale lui Dumnezeu, deci greu de înteles pentru mintea omeneasca, chiar daca ne-au fost descope-
-rite, atît cît a gasit cu cale EL. Dar Domnul Isus ne spune: ,,În ziua aceea (la înviere) veti cunoaste ca Eu sunt ÎN TATAL MEU, ca EU SUNT ÎN VOI, si ca voi sunteti ÎN MINE“ (Ioan). Sunt lucruri greu de înteles pentru. Mintea nu le întelege, doar INIMA le simte - amîndoua încep sa se trezeasca, sa se dezmorteasca prin LUMINA CUVÎNTU-
-LUI si ne dam seama ca: ISUS HRISTOS a fost un OM (nascut ALTFEL) care fizic, material, era EXACT CA NOI. DAR, în ACEST OM (nascut prin Dumnezeu) a LOCUIT ÎNSUSI DUMNEZEU. (,,Eu si Tatal una suntem“ (în Ioan) ). Daca Dumnezeul CEL VESNIC a venit pe pamînt, A FACUT O LUCRARE DUMNEZEIASCA, cu implicatii pentru COSMOS, pentru LUMEA SPIRITUALA, NEVAZUTA, (DAR CEA CU ADE-
-VARAT IMPORTANTA) ce s-a întîmplat prin VIATA, MOARTEA, ÎNVIEREA, ÎNALTAREA SA, nu este o ,,poveste pentru creduli sensibili“, ci o LUCRARE DE ,,DI-
-MENSIUNILE“ LUI DUMNEZEU. Iar Dumnezeu este CEL care ne-a creat ,,dupa CHIPUL si ASEMANAREA LUI“. Spunîndu-ne, de la început, cum suntem creati, ne SPUNE foarte mult despre CUM ESTE EL, CEL dupa chipul si asemanarea caruia am fost creati NOI.

În concluzie:

1. Prin ,,înmultirea pîinilor“ Domnul, cu întelepciune, putere si subtilitate de Dumnezeu, ne învata ca procesul transformarii noastre în FII AI LUI DUMNEZEU, este complex, ca procesul transformarii pîinii fizice în viata, pentru trupul nostru. La fel de complex, total si intim este procesul ,,hranirii“ noastre cu ,,PÎINEA VIETII“ - ,,cea care s-a pogorît din CER si DA lumii VIATA“, prin aceasta hranire noi traim SPIRITUAL.
(,,Cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt DUH si VIATA“ + ,,Carnea nu foloseste la nimic“).

2. Dupa înmultirea pîinilor, Domnul ne învata cum Fiul lui Dumnezeu, venit pe pamînt prin întrupare în Fiul omului, face posibila nasterea, (prin lepadare de sine, cunoastere si tarie), în orice OM care Îl PRIMESTE, (ÎL ,,MANÎNCA“), a unui FIU AL OMULUI, unui OM în care ESTE si RAMÎNE EL, ISUS. (Un copil de Dumnezeu, un om ÎNVIAT SPIRITUAL, care la ÎNVIEREA celor din morminte va fi unul dintre FII LUI DUMNEZEU).

3. Apoi, prin ,,schimbarea la fata“ de pe munte, Domnul ne arata ce ESTE comoara neasemuita, a VIETII DE LUMINA, pe care OMUL, ÎNVIAT din somnul MORTII, (SPIRITUALE) o poarta ÎN EL. (Si acest OM este cel mai fericit, bogat si linistit de pe pamînt: ,,Doamne, este BINE sa fim aici“).

4. Prin alungarea duhului necurat, vindecarea si redarea în bratele TATA-
-LUI SAU, a baiatului chinuit, si aproape omorît de puterile întunericului, ale satanei, Domnul ne învata ca DOAR EL poate face lucrul acesta, DACA VENIM LA EL, DACA STRIGAM, SI-L RUGAM: ,,Uite-te cu ÎNDURARE la sufletul Meu, caci numai pe el îl am“ - SCOPUL VENIRII LUI este sa ne salveze, OM cu OM, SA NE REDEA VII, TATALUI.

5. Prin toata aceasta LUCRARE COMPLEXA, VIE, în noi, se naste, (ase-
-meni vietii în trup, prin hranirea cu pîine) o viata NOUA - SPIRITUALA , un DUH NOU, un FIU AL OMULUI, asemeni LUI. (,,Orice ucenic desavîrsit va fi ca ÎNVATATORUL LUI“; ,,VOI SUNTETI ÎN MINE si EU SUNT ÎN VOI“).
El s-a frînt si s-a ÎMPARTIT LUMII, CA SA RAMÎNA ÎN NOI, SA NE HRANIM CU EL, SA FIM VII.

46.

Învatatura lui Dumnezeu, în Evanghelie, curge ca O APA VIE. Nu trece de la o învatatu-
-ra la alta, ci: ,,O ÎNVATATURA NASTE O ALTA, O CONTINUA PE CEA DINAIN-
-TE, O ADÎNCESTE, O DEZVOLTA, O COMPLETEAZA, O NUANTEAZA.
Astefel, începînd cu acest verset 46, Domnul arata GRESELILE MARI, ÎN CARE POT CADEA CEI CARE AU AJUNS SA SIMTA ÎN EI PUTEREA ACESTEI VIETI NOI, SPIRITUALE, NASCUTA ÎN EI, în felul aratat pîna acum, de catre lucrarile facute în ei de Domnul Isus. Pericole pe care copii lui Dumnezeu trebuie sa LE STIE:
1. Pericolul de a se ÎNALTA în proprii ochi si în ochii altora. Greseala de a fi mari în ochii lor si mai mari peste alti oameni.

47. 48.
Isus le atrage atentia SA NU UITE ca TOTI sunt ,,copilasi“ ai lui Dumnezeu, ca Dumnezeu este TATAL si SINGURUL MARE. Cu cît un om se goleste de ambitii desarte, de trufia propriului EU, care se crede stapîn pe sine si pe ceilalti, cu atît Isus va putea trai în inima lui, DEPLIN. El este cel mai mic dintre oameni, caci ÎN EL nu exista nimic AL LUI, ci TOTUL este AL LUI DUMNEZEU. Isus nu DORESTE, NU FACE, NU ARE NIMIC PENTRU SINE, ci, cu TOT CE ESTE EL, CA OM, FACE DOAR VOIA TATALUI SAU, CA UN COPILAS. EL, cel mai mic dintre oameni, este singurul MARE cu adevarat, prin ascultare din iubire, slujire în folosul oamenilor si supunere totala lui Dumnezeu si VOII SALE. Puterea celui mai mic între toti, este PUTERE de FIU DE DUMNEZEU, caci nu este PUTEREA LUI de OM, ci PUTEREA LUI ISUS, data spre SLUJIRE.
49. 50.
2. Un alt PERICOL de care Isus îi avertizeaza, este acela de a se CREDE ÎNDREPTATITI sa ALEAGA, SA ÎMPARTA, sa JUDECE pe ceilalti oameni, HOTA-
-RÎND ei cine merita sau nu sa LUCREZE ÎN NUMELE LUI ISUS. Isus îi ÎNVATA CA DUMNEZEU LUCREAZA CU ÎNTREAGA OMENIRE, NU DOAR CU GRUPUL LOR, ca singurul semn de recunoastere pentru ei a eventualilor dusmani este ÎMPOTRI-
-VIREA ACESTORA, (în ei pot fi unelte folosite de satana, care stie ca ,,cine L-a primit pe Isus, L-a primit pe Dumnezeu“, si este vorba de RAZBOIUL dintre Dumnezeu si SATANA, si doar Dumnezeu STIE PE CEI CARE SUNT AI LUI).

51.

În tot timpul, ISUS HRISTOS A STIUT SA ASCULTE SI SA FACA VOIA TATALUI. A STIUT de la început ca va suferi, va fi tagaduit, batjocorit, batut, omorît si ca a treia zi va ÎNVIA. Nici cel mai mic dintre oameni n-a îndurat, pentru binele si salvarea altor oameni, cît a îndurat Isus. El este mai mic, decît cel mai mic om, a dorit sa fie asa, a reusit sa ramîna asa, a biruit cu armele si ascultarea unui ,,copilas“ care STIE CA TATAL LUI ESTE DUMNEZEU. Si ASTA pentru NOI. Voia Tatalui era VOIA LUI Si cînd s-a apropiat VREMEA MORTII, Isus a PORNIT SPRE IERUSALIM - ,,cu hotarîre“.
52. 53. 54.
Samaritenii nu L-au primit, caci relatiile lor cu Iudeii erau foarte rele. Din dragoste pentru Domnul lor, Iacov si Ioan, se mînie pe cei care nu L-au primit si cu puterea pe care simt ca au PRIMIT-O, vor sa-i pedepseasca pe cei care s-au purtat urît cu Domnul lor, sa-i ,,mistuie“ cu ,,foc din cer“.

55.

3. Al 3-lea pericol în care pot sa CADA cei care au pe Domnul Isus în INIMA LOR si au PUTERE prin EL, este acela de a FOLOSI PUTEREA LOR pentru a pedepsi, chiar cu MOARTEA, pe cei pe care ei îi îi considera VINOVATI. Isus, care ne-a învatat deja ca nu avem dreptul sa judecam, sa osîndim, sa pedepsim, sa ne razbunam, ci doar DREPTUL SA IERTAM, NE ÎNVATA ca, atunci cînd ,,din dragoste pentru El“ avem pornirea de a pedepsi, (cu ucidere chiar, cum vor sa-i ,,mistuie în foc“ pe samariteni, Ioan si Iacov), aceasta pornire nu este din DUHUL SAU, ci din DUHUL SATANEI, care ,,ÎN-
-SUFLETESTE“ într-o clipa, cu mînie, cu ura, cu ucidere, inimile, si le amagesc cu convingerea, ca simt aceasta mînie ,,din dragoste de Dumnezeu“. Dar cunoscînd foarte bine si VEGHIND tot timpul, nu vor putea fi amagiti si strîmbati, înraiti; nu vom actiona
,,însufletiti“ de cel rau. Cîte crime au savîrsit ,,crestinii“, cîte nedreptati, cîta ura, cîte batjocuri, umilinte, asasinate, ÎN NUMELE IUBIRII DE DUMNEZEU, din cauza ca NU CUNOSC EVANGHELIA DOMNULUI NOSTRU, Evanghelia Împaratiei lui Dumnezeu care trebuie sa fie ,,înlauntrul nostru“. Daca însa NU CUNOASTEM CU ADEVARAT, PRIN CUVÎNTUL EVANGHELIEI, aceasta ÎMPARATIE A LUI DUMNEZEU, vom avea în inima o ÎMPARATIE A CELUI RAU, si strigînd ca ÎL APARAM PE DUMNE-
-ZEU, vom sluji fara sa stim, DIN NECUNOASTERE A ADEVARULUI, pe cel ce este ,,ucigas si tatal minciunii“. AVERTISMENTELE LUI ISUS TREBUIE SA FIE LUATE CU SFINTENIE în mintea si inima noastra: SUNT DE LA DUMNEZEU!

56.

Isus ,,n-a venit sa JUDECE LUMEA, CI SA MÎNTUIASCA LUMEA“. Întelepciunea, rabdarea, mila, iertarea, încrederea, sunt toate folosite pentru cei bolnavi, pacatosi, cu care are atîta rabdare. Pornirea de a osîndi, pedepsi, ucide este ÎMPOTRIVA scopului lucrarii lui Isus. Caci un om mort, cu sufletul nevindecat, ramîne un copil mort pentru Dumnezeu. Un om mort nu mai poate ÎNVIA SPIRITUAL, NU VA PUTEA FI NICIODATA VIU SI FERICIT; ucigasul i-a rapit SANSA ca, prin rabdare, prin lucrarea Fiului lui Dumnezeu, sa poata ajunge VIU, MÎNTUIT, ,,DAT ÎNAPOI TATALUI“. Isus spune: ,,Fiul omului a venit sa caute si sa mîntuiasca ce era pierdut“. Isus ne avertizeaza ca nu avem VOIE, NU NE ESTE ÎNGADUIT SA CONDAMNAM UN OM PENTRU CARE A MURIT ISUS.
57. 58.
Dupa ce a aratat ucenicilor PRIMEJDIILE, GRESELILE în care pot sa cada FII OMU-
-LUI ÎN CARE LOCUIESTE EL, (înaltarea de sine, dominatia asupra altora, exclusi-
-vismul si îndepartarea altora de la lucrarea lui Isus, condamnarea altora). Isus, pe drum le mai da unele descoperiri, ca sa le fie tot mai CLAR cum trebuie sa gîndeasca, sa se poarte si SA SE SCHIMBE. Îi învata ca EL poate fi urmat, NU NUMAI fiind în prezenta LUI fizica, ci prin cunoasterea CUVINTELOR LUI. El va putea fi urmat de oricine care ,,aude cuvintele Lui si le face“, si cînd nu va mai fi fizic pe pamînt. El este pretutin-
-deni , nu are ,,cuib“, nici ,,vizuina“, si este ,,la CÎRMA“ tot timpul. Si cînd TRUPUL LUI dormea, DUMNEZEU ERA LA CÎRMA. SI ACUM, cînd nu-L mai vedem, ne calauzeste, ne învata, ne vegheaza si ocroteste.

59. 60.

Cel chemat de Isus, (pe motive doar de EL STIUTE), trebuie sa lase toate grijile, preocuparile, îndatoririle pamîntesti: Dumnezeu stie care sunt, si va avea grija sa se gaseasca oameni care sa le împlineasca. Dar cel ales de Isus ca sa vesteasca Împaratia lui Dumnezeu, este trimis sa faca o lucrare speciala, pentru care nu oricine este gasit potrivit, nu oricine o poate face. Pe tatal lui mort, vor fi oameni sa-l poata îngropa, dar cei ,,trimisi“ de Isus sunt rari.

61. 62.

Trebuie sa învete, oricine vrea sa mearga dupa ISUS, (si azi ESTE LA FEL), ca trebuie sa lase tot, sa nu se uite înapoi, sa fie destoinic. Si Dumnezeu lucreaza atît de minunat, El nu este un Dumnezeu al despartirii, ci al adevaratei regasiri, a adevaratei legaturi dintre fiecare OM si familia, prietenii, toti ai sai. Cei care merg DOAR dupa Isus, (urmîndu-I învatatura, facînd ce spune El) se vor descoperi cu o inima NOUA ÎN EI, cu o noua înte-
-legere. Vor descoperi ca cei pe care-i ,,parasisera“ pentru Isus, sunt acum, în aceasta INIMA NOUA, cu MULT mai iubiti, pretuiti, doriti si ajutati decît înainte. Caci aceasta noua INIMA revarsa IUBIREA lui Isus.

CAPITOLUL 10

1.

În cap. 9, Domnul a trimis pe cei 12 apostoli sa propavaduiasca Evanghelia Împaratiei si sa vindece de duhuri rele si de boli!
Prin împartirea celor 5 pîini au vazut cum prin lucrarea Sa minunata Domnul poate frînge si împarti 5 pîini la 5 mii de oameni. (Pe lînga hrana pentru trup, aceasta împartire minunata a fost o hrana pentru înviere, hrana si crestere spirituala: pîinile au dat viata trupului, ,,PÎINEA VIETII“ care este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu se va frînge, se va DA, înmultindu-Se, spre VIATA VESNICA, viata spirituala, ÎNTREGII LUMI). Alti 70 de ucenici, care au crescut spiritual, sunt trimisi sa-L daruiasca oamenilor. (Domnul stie cu cît va spori împotrivirea celui rau, si-i trimite 2 cîte 2 ca sa aiba mai multa putere, sa se sfatuiasca, sa se încurajeze, sa se sustina).

2.

Rugaciunea în tacere catre Dumnezeu aduce reculegere, pace, putere. Lucratorii au de ,,adunat“ multe suflete ratacite si pierdute din întuneric,ca sa le aduca la Tatal lor. Ei vor fi ROADA VIE de credinta, bucurie, recunostinta, vor fi ,,FII dati ÎNAPOI TATALUI LOR“.

3.

Cu armele lui Isus: bunatate, blîndete, mila, adevar, ei sunt ca niste miei în mijlocul lupilor, al unei lumi în care diavolul seamana, în sufletele care nu-L cunosc pe Dumnezeu, ura, cruzime, violenta, împotrivire.

4.

Ucenicii trebuie sa renunte la tot, sa nu aiba nimic al LOR, nimic pentru EI, sa se încreada doar în PUTEREA si CALAUZIREA Celui care I-a trimis. Si nici sa nu se risipeasca în discutii si vorbe inutile. Ei însisi trebuie sa creasca.
5.
Ucenicii sunt SOLI ai lui Dumnezeu. Lucrarea lor este sa aduca în inimile oamenilor ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU, asa încît EA sa se întinda peste TOT PAMÎNTUL. Sunt aducatori ai PACII, IUBIRII, ÎNTELEGERII între toti copii lui Dumnezeu, ca ei sa afle ca sunt ai Împaratului Creator al Universului care i-a creat si îi iubeste, si prin Isus îi izbaveste din ura si moarte.
6.
Orice om care are în el o ramasita de ,,samînta buna“, va fi atras spre cei ce-L aduc pe Isus, va întelege, va simti în INIMA LUI, ca dupa aceasta PACE înseta. Iar daca nu va fi acolo un astfel de om, ucenicii trebuie sa-si pastreze PACEA în INIMILE lor, sa nu-l urasca, sa nu plece.
7.

Daca nu-i vor urî si dispretui si vor avea putere sa ramîna cu PACEA LOR în acea casa, poate, vazîndu-i, cei care la început n-au primit pacea lor, o vor primi. Iar ucenicii nu trebuie sa fie nici exclusivisti, nici pretentiosi, nici umiliti. Ei nu sunt cersetori si nici judecatori, ci Lucratori ai lui Dumnezeu.

8. 9.
Prin ce spun si ce fac, oamenii trebuie sa AFLE ca ei vin trimisi de Dumnezeu, sa se întoarca la Dumnezeu, ca prin LUCRAREA pe care Dumnezeu o va CONTINUA ÎN EI sa devina FII AI TATALUI.

10. 11.

Cei care nu-i vor primi pe SOLII Domnului, sunt cei în care SATANA s-a instalat cu putere, oamenii se simt bine cu el si nu mai doresc în inima lor altceva, nu le mai este SETE, sunt satisfacuti, le e ,,bine“ cu RAUL. Dar si lor, le este lasata ca un avertisment si o lumina, spre care, poate, vor primi, VESTEA ca ,,Împaratia lui Dumnezeu s-a apropiat“ de cei buni si de cei rai, DE TOTI OAMENII. Ea nu intra cu FORTA în inima omului, dar oricine o doreste, o poate PRIMI: ESTE APROAPE.
,,Scuturarea prafului“ de pe picioare ar putea semnifica grija ca nimic din starea bolnava a acelor care nu vor sa-L primeasca pe Dumnezeu, sa nu ramîna cumva lipit pe inimile vestitorilor, si grija ca nimic, nici un fir de praf, sa nu fie dus, din nebagare de seama, în alte cetati unde vor merge. Sa ne pazim cu atentie pîna si de cele mai mici INFLUENTE ale RAULUI. El este un DUH VIU, si va lucra, va creste, ne va invada, stapîni si pierde.

12. 13. 14. 15.

Domnul ne avertizeaza ca El a adus LUMII ultima sansa. Cei care Îl vad, Îl aud, vad binele lucrarilor Lui si cu toate acestea nu-L urmeaza, Îl resping sau chiar Îl urasc, sunt ACEI OAMENI care l-au primit pe satana ca domn în inima lor. L-au ales, le place, n-au nevoie de Isus. Acestia ,,au de tata pe diavolul“ (Ioan) si ,,vor sa împlineasca poftele tatalui lor“. Doar Dumnezeu îi CUNOASTE, caci ei arata ca noi toti. Iar în ziua judecatii, cînd duhurile lor rele se vor trezi pentru judecata, vor fi cei aruncati ,,în focul cel vesnic, pregatit Satanei si îngerilor lui“ (Ioan). Ei vor striga atunci, în sfîrsit catre Dumnezeu, dar li se va raspunde ,,NICIODATA NU V-AM CUNOSCUT“, ,,NU STIU DE UNDE SUNTETI“. Ca Dumnezeu sa te primeasca, sa te RECUNOASCA, (,,ÎN ZIUA ACEEA“ a învierii tuturor), trebuie ca în ACEASTA VIATA, tu sa-L CUNOSTI, SA DEVII CA FIUL SAU ISUS, si atunci, la înviere, te va recunoaste si te va primi în ÎMPARATIA LUI (care este deja în INIMA TA).

16.

Cei 70 sunt trimisi sa aduca oamenilor ,,ce AU AUZIT si CE AU VAZUT“, umblînd cu Isus. Prin ce au auzit si au vazut, ei Îl au în INIMILE LOR.-Prin aceasta sunt PUTERNICI – caci NIMIC si NIMENI nu se compara cu Dumnezeu. ,,El este mai mare decît toti “ (Ioan) Domnul îi întareste, spunîndu-le CLAR sa aiba CURAJ si sa se simta ÎN SIGURANTA, caci nu Ei sunt care LUCREAZA, ci DUMNEZEU. Cine îi primeste pe ei, Îl primesc pe Isus, spre binecuvîntarea lor, iar cei care îi nesocotesc pe ei, nesocotesc CUVÎNTUL si PUTEREA LUI DUMNEZEU, nesocotesc MÎNA LUI ÎNTINSA CA SA-I RIDICE ÎN LUMINA, PACE si SIGURANTA.

17.

Ucenicii sunt ei însisi uimiti de MINUNEA aceasta. Niste oameni obisnuiti ca ei, sa poata lucra cu Puterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Aceasta inima noua, plina de putere, care îndeparteaza RAUL care întuneca, pustieste, înspaimînta si ucide este pentru ei cea mai mare BUCURIE.

18.

Domnul este fericit ca PLANUL TATALUI de a veni prin Fiul în lume, ca în mijlocul ei, prin schimbarea INIMILOR OAMENILOR, sa ADUCA ÎMPARATIA LUI
DUMNEZEU PE PAMÎNT, si sa IZGONEASCA prin PUTEREA LUCRARII LUI ISUS, pe ,,stapînitorul lumii acesteia“ care nu le mai poate stapîni INIMILE si GÎNDURILE, acest minunat PLAN se împlineste si creste sub OCHII LUI, cu putere, prin ucenici.

19.

Cu adevarat, pe cel care Îl are în INIMA pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, nici moartea nu-l poate ucide. ,,Nu va temeti de cei ce ucid trupul si dupa aceea NU MAI POT FACE NIMIC“, spune Domnul. Binele, bucuria, lumina, iubirea de Dumnezeu nu vi le mai poate nimeni lua, si sunteti ai TATALUI.

20.

Din nou un avertisment dat noua, ca sa nu uitam ca cel mai important si pretios dar dar pentru noi, este ca SUNTEM cu TATAL pentru totdeauna. Sa nu fim orbiti de lumina PUTERII pe care ne-a dat-o EL asupra duhurilor rele, asupra ,,puterii vrajmasului“. Sa nu uitam ca EL este cel care spune, alunga, învinge RAUL, prin puterea pe care o aduce prezenta lui Isus în noi.

21.

Domnul Isus ne înalta, prin cuvintele Sale, în CUNOASTEREA care ne apropie tot mai mult de Dumnezeu. Nu ,,înteleptii si priceputii“ cu mintea lor în care se încred cu mîndrie, pot cunoaste cele mai minunate taine, care sunt ale lui Dumnezeu. Doar ,,pruncii“, care le primesc CU INIMA, ÎN INIMA LOR, se pot bucura de aceasta CUNOASTERE, care întrece orice RATIUNE, orice pricepere OMENEASCA. Cei carora le este rusine sa se faca asemeni unor ,,copilasi“, sa se goleasca de ei însisi, ca
sa-L primeasca pe Isus, cei prea mîndri, siguri pe ei si pe inteligenta lor, niciodata nu vor avea parte de aceste minunate descoperiri, pentru ei vor ramînea ,,ascunse“ vesnic, caci cu mintea nu pot fi cunoscute, oricît de stralucita ar fi. Doar în caldura si sensibilitatea INIMII, tot ÎNTELESUL ÎNALT, SUPRAOMENESC, al acestor gînduri Dumnezeiesti, pot fi primite si cunoscute. Acolo, în inima, ele prind viata, traiesc RODESC.
22.
Succesul lucrarii celor 70 de ucenici, este CONFIRMAREA pentru Domnul Isus, ca PLANUL LUI DUMNEZEU REUSESTE, LUCREAZA.
Fiul lui Dumnezeu traieste, nu doar în Domnul Isus, în OMUL ISUS, ci ÎN ORICE OM care CREDE, în urma CUVINTELEOR LUI DUMNEZEU si a LUCRARILOR PUTERNICE ARATATE, CREDE CA ISUS ESTE DUMNEZEU.(,,Cine M-a vazut pe Mine, a vazut pe Tatal“-Ioan)
Acesti OAMENI în care locuieste Isus, nu sunt cu adevarat STIUTI decît de TATAL. De asemeni, ei sunt singurii, care, prin Isus din inima lor, Îl stiu pe Dumnezeu. (PRIN FIUL DIN EI).

23.

Pentru noi, care, cu EVANGHELIA ÎN FATA, ,,auzim“ CUVINTELE pe care le-a ROSTIT Domnul Isus în fata ucenicilor Sai, si înaintea multimilor de oameni, si ,,vedem“ toate minunile, prin care si-a aratat PUTEREA SA DE DUMNEZEU, acest VERSET, este foarte important. Domnul ne ASIGURA ca, daca ,,AUZIM si VEDEM“ lucrurile pe care le-au ,,AUZIT si VAZUT“ UCENICII, suntem FERICITI: ,,FERICE DE EI“ – de cei care le primesc în INIMA, cu ochii si ,,urechile“ inimii, caci nu oricine le citeste ia VIATA DIN ELE, pentru cei mai multi ramîn cuvinte si povestiri, fara înteles, sau cu înteles strîmbat dupa minciuna mintii omenesti. Ferice de cei ce le primesc cu toata INIMA, cu ÎNCREDERE DEPLINA, ca niste copii, de la TATAL CARE ÎI IUBESTE.
24.
Mereu si mereu Domnul ne AMINTESTE ca, pentru PRIMA OARA, de la facerea LUMII, DUMNEZEU ESTE CU NOI, umbla si vorbeste ca UN OM, EL ÎNSUSI -,,CUVÎNTUL“ ÎNTRUPAT ÎN ISUS.
NIMENI, NICIODATA, dintre cei care au TRAIT pe pamînt n-au avut parte de aceasta NESPUSA BINECUVÎNTRE: sa-L vada si sa-L auda pe Dumnezeu. Nici cei mai sfinti si iubiti PROOROCI, nici cei mai întelepti si cautatori de Dumnezeu ÎMPARATI, care au lucrat pentru Dumnezeu, au fost ai lui Dumnezeu, si-au dorit sa-L auda si sa-L vada, n-au AVUT PARTE de acest DAR. Ei au PROOROCIT DESPRE ISUS, STIAU CA VA VENI, dar CUVINTELE LUI nu LE-AU PUTUT AUZI, desi AU DORIT. În cunostinta lor, acesti prooroci si împarati stiau ca sunt descoperiri pe care DOAR MESIA – HRISTOSUL le va putea face. Noi suntem, BINECUVÎNTATI si FERICITI. Însusi Dumnezeu ne învata, ne descopera si ne arata, TOT CE nu A PUTUT FACE si DESCOPERI prin nici un PROOROC, ci doar ACUM, PRIN CUVÎNTUL SAU, PRIN FIUL SAU. Cuvîntul lui Dumnezeu umbla prin lume, iar lumea Îl nesocoteste, Îl citeste ca pe orice cuvînt omenesc si nu întelege nimic (sau nu-L citeste deloc).

25.

La acest val de descoperiri si de putere, care se revarsa crescînd, prin CEI CARE, AVÎND ÎN EI PE ISUS ÎL ,,ÎMPART“ LUMII (ca pe o PÎINE care ,,da lumii VIATA“(Ioan), vrajmasul actioneaza si el cu toate puterile raului. Îi foloseste pe cei care ar trebui sa-L cunoasca si sa-L sustina pe Mesia, caci ei – preotii, învatatorii Legii, batrînii norodului, primisera de la Dumnezeu prin prooroci cunostinta VENIRII LUI. Ei au fost însa, prin lucrarea Satanei, cei mai mari DUSMANI AI LUI ISUS. (,,Ei nu M-au CUNOSCUT nici pe Mine, nici pe TATAL MEU“ – spune Domnul în Ev. lui Ioan).
Acest învatator al Legii din v. 25, cînd aude CUVINTELE lui Isus, prin care Domnul le spune ca va face DESCOPERIRI NOI, VA SPUNE CUVINTE NEAUZITE NICI DE PROOROCI, NICI DE ÎMPARATI, se simte jignit si încearca sa-L ispiteasca pe Domnul, sa-L faca sa spuna ceva ÎMPOTRIVA LEGII sau care nu era SPUS ÎN LEGE.
Domnul însa este FIUL LUI DUMNEZEU – este ,,CUVÎNTUL“ prin care a fost SCRISA ,,LEGEA“, este Dumnezeu, si nimic ÎMPOTRIVA LEGII NU ESTE ÎN EL.
26.
Domnul îl face pe acest învatator al Legii, prin întrebarea pe care i-o pune : ,,Ce este scris în Lege, sa dea el însusi raspunsul (pe care în celelalte Evanghelii îl da chiar Domnul Isus) din care sa reiasa ca ÎNVATATURA CEA NOUA PE CARE O ADUCE EL, este INIMA LEGII DATE DE DUMNEZEU DE LA ÎNCEPUT.

27.

Acest raspuns drept, dat de învatatorul Legii (care sintetizeaza perfect cele 10 PORUNCI- din Exod cap.20-) într-o LEGE A IUBIRII.
-în primele 4 porunci- iubirea fata de Dumnezeu.
-în urmatoarele 6 porunci- iubirea fata de semeni.
Acest raspuns adevarat îi putea aduce oricui ,,Facea ASA“ viata VESNICA.

29.

Prin aceasta ÎNTREBARE (care implica o mentalitate exclusivista: - ,,Cine este aproapele meu?“ – pentru evrei, ceilalti oameni erau ,,cîini“ dar nu Dumnezeu îi învatase ASA) Domnul are prilejul, ca în TOT CE URMEAZA,(,,APA VIE“, care CURGE CONTINUU), sa arate ce aduce în plus Evanghelia fata de Vechiul Testament. Dumnezeu este VESNIC si NESCHIMBATOR, dar LUCRAREA SA cu OMUL are scopul sa-l schimbe treptat, treptat, pe OM, sa-l întoarca la Dumnezeu. Si în aceasta lucrare, Dumnezeu SE FACE CUNOSCUT DIN CE ÎN CE MAI DEPLIN, IAR PRIN VENIREA SA ÎN LUME, PRIN CUVINTELE FIULUI SAU DIN EVANGHELII, SE DESCOPEREA TOTAL: ,,Cine M-a VAZUT PE MINE A VAZUT PE TATAL“spune Domnul în Ev. lui Ioan. Tot ce poate omul cunoaste despre Dumnezeu, i-a fost aratat prin Isus Hristos.

30.

Si în continuare (În toate Evangheliile, fiecare parte este continuarea, adîncirea, luminarea, partii precedente si pregatirea unei noi ÎNVATATURI; - (asa este si cu Vechiul si Noul Testament) Domnul Isus PRECIZEAZA DEOSEBIRILE, ARATA CE ESTE NOU, DIFERIT, nu în CONTRADICTIE cu Vechea Învatatura, ci în înaltarea, ei la ADEVARUL DEPLIN si ÎNALT pentru care ,,S-A ÎMPLINIT VREMEA“ DESCOPE-
RIRII, ABIA odata cu VENIREA FIULUI LUI DUMNEZEU PE PAMÎNT.
Si, începînd cu primele cuvinte din versetul 30 ÎNVATATORUL LEGII, ÎNVATA LUCRURI NOI, MINUNATE, DUMNEZEIESTI.
,,UN OM“ este cuvîntul CHEIE, nu UN OM DIN ,,POPORUL ALES“ ci: UN OM.
Isus AMINTESTE ca Mesia venea prin poporul Israel pentru ÎNTREAGA LUME. Acesta a fost SCOPUL lui Dumnezeu, de la început, de cînd, prin alegerea unor OAMENI, a creat UN POPOR ALES, ca FIUL SAU sa SE NASCA SPRE SALVAREA OAMENILOR DE PE TOT PAMÎNTUL. MESIA S-A NASCUT si LUCRAREA PENTRU ÎNTREAGA LUME A ÎNCEPUT. Evreii trebuie sa învete ca acest stadiu FINAL AL LUCRARII LUI DUMNEZEU ESTE PENTRU TOTI OAMENII DE PE PAMÎNT; cele 10 PORUNCI SUNT VESNICE, dar ISUS aduce MII DE NUANTE în jurul poruncilor, si aceste nuante arata, în LUMINA VIE si ADEVARATA A IUBIRII LUI DUMNEZEU, adevarata desavîrsire si înaltime si viata a celor 10 porunci. Le face VII si NE ARATA IUBIREA DIN ELE, IUBIRE la care mintea si inima noastra nu se poate înalta fara ISUS.
-30-
Tîlharii îl jefuiesc de tot ce ar fi putut fi un semn al statutului social, AL NEAMULUI,
De orice element care sa indice pozitia lui trecatoare între oameni. Ramîne gol, un om nascut din pîntecele maicii sale si sarac, fara nimic. Batut, însîngerat, ranit, aproape mort.
Cui îi va pasa de el? CINE E EL?

31. 32.

Preotul – slujitorul lui Dumnezeu îl ocoleste. Levitul, slujitorul lui Dumnezeu, îl ocoleste si el.OMUL MUREA.

33. 34.

Un samaritean –(samaritenii si iudeii se urau unii pe altii)-. Samariteanul nu se gîndeste daca omul însîngerat din sant era samaritean sau era iudeu. ,,S-a pus în locul“ celui care era batut, gol si murea. Si i s-a facut MILA, ca si cum EL ar fi fost jefuit, batut si aruncat aproape mort. ERA UN OM.

34.

A îngrijit cu mila pe nenorocit, asa cum ar fi dorit sa faca cineva, cu el, daca i s-ar fi întîmplat lui nenorocirea, daca ar fi zacut el gol si plin de sînge în sant. S-a VAZUT PE
SINE tremurînd,aruncat la marginea drumului, murind singur.

35.

S-a gîndit ca omul acela ramasese fara nici un ban, fara nimeni care sa-l ajute – si-i plateste hangiului cheltuielile, ca sa-i dea liniste si siguranta. (asa ar fi dorit si el sa gaseasca pe cineva, caruia sa-i pese de el, daca ar fi în locul lui.)

36. 37.

Doar prin acest fel de a pune INTREBAREA, Isus îl va face pe învatatorul LEGII, sa ramîna CONVINS CA ISUS ESTE DUMNEZEU. Învatatorul Legii, întrebase:,,Cine ESTE APROAPELE meu?“
Isus întreaba:,,Cine este APROAPELE CELUI cazut între tîlhari ?“ IAR RASPUNSUL ESTE NASCUT astfel de Dumnezeu : APROAPELE TAU ESTE CEL CEL PENTRU CARE ESTI APROAPELE LUI.
Cel care poate spune despre TINE : EL ESTE APROAPELE MEU, PENTRU CA SI-A
FACUT MILA CU MINE. Si ai dat dovada DE MILA, pentru ca te-ai APROPIAT de EL,
te-ai PUS ÎN LOCUL LUI (atît de mult te-ai APROPIAT, ca ai DEVENIT EL), te-ai facut
UNA CU EL. Oamenii trebuie sa învete ca sunt UNA pentru Dumnezeu. FIECARE este
UNICUL FIU. Pentru toti a venit pe pamînt UNICUL SAU FIU.
În ochii lui Dumnezeu, Eu sunt în locul oricarui OM, la fel de pretios încît sunt aproapele lui, iar oricare OM este aproapele meu. ,,Du-te DE FA SI TU LA FEL“
TU ESTI EL. EL ESTI TU. EU SUNT EL. EL SUNT EU. Asta ne învata Domnul nostru Isus. Orice om de pe pamînt este aproapele tau. Vezi în el un OM fara haine, bogatii, rasa, religie, pozitie. Cele exterioare la Dumnezeu nu conteaza , iar cele dinlauntru doar Dumnezeu LE STIE. TU ESTI EL: OM.
-Faptul ca un ,,SAMARITEAN“ este ales în pilda ne arata ca CE FACI, asta conteaza, nu CINE ESTI.

38. 39. 40. 41.

Dupa ce porunca iubirii este atît de înaltata prin MILA si EXTINDERE ÎNSPRE ORICE OM, Isus, prin Marta si Maria, NUANTEAZA si adînceste conceptia despre slujire, ca manifestare a dragostei de Dumnezeu. Dumnezeu NU cere OMULUI decît ce este spre
BINELE OMULUI. Jertfele, darurile, ritualurile cerute poporului Israel, erau spre binele LOR. Îi învatau ASCULTAREA, îi ajutau SA NU UITE CA AU UN DUMNEZEU, cu care trebuie sa fie permanent în LEGATURA, LE AMINTEA VENIREA LUI MESIA prin JERTFA VENIRII FIULUI LUI DUMNEZEU ÎN TRUP DE OM.
ACUM, MESIA A VENIT. Era acolo, în casa Martei si Marta Îi slujea pregatind BUCATE. Era un semn de iubire. Dar Isus nu venise sa MANÎNCE, ci sa DEA HRANA OMULUI, O HRANA DE LUMINA SI VIATA, PRIN CUVÎNTUL SAU. PENTRU ASTA S-A ÎNTRUPAT – NU CA SA MANÎNCE. Framîntarile, îngrijorarile, agitatia si truda Martei erau OMENESTI, si o satisfaceau mai mult pe ea însasi: ,,îsi facea datoria“
,,îsi împlinea obligatiile“ etc. Bucuria, pentru Isus, era sa-I fie LUI primite si ascultate CUVINTELE, EL sa hraneasca pe cei ce-L ascultau si aveau NEVOIE de HRANA din CUVÎNTUL SAU.
Viata noua, care se nastea în cei ce-L ascultau, si-L primeau, dar de la Dumnezeu, dar de Lumina si Viata din Dumnezeu, erau bucuria, lui Isus si ,,PARTEA BUNA“ pe care venise sa ne-o dea, si pe care MARIA, însetata, a sorbit-o, SORBIND CUVINTELE LUI.
Isus da aceasta ÎNVATATURA noua, cu multa gingasie, cu multa delicatete, ca sa n-o raneasca pe Marta, ci sa-i SCHIMBE FELUL DE A GÎNDI. EL a VENIT SA DEA.
A-L IUBI PE ISUS ÎNSEMNEAZA A PRIMI CE NE DA EL. A-I lua cuvintele, A LE PASTRA ÎN NOI, SI ,,A NE GÎNDI LA ELE ÎN INIMA NOASTRA“ (CA MAMA LUI)
Marta L-a primit în CASA, MARIA ÎN IMIMA. MARTA A OFERIT, MARIA A PRIMIT. DOMNUL A VENIT SA DEA IUBIRE, SA NE ÎNVETE IUBIREA

CAPITOLUL 11
1.

Din nou, prin EXEMPLUL SAU, Domnul ne AMINTESTE IMPORTANTA RUGACIUNII. Daca EL avea atîta nevoie de legatura cu Dumnezeu, cîta nevoie avem noi?
Din nou este AMINTIT IOAN, cel atît de iubit de Domnul Isus, si care, din inima lui fierbinte îsi învata ucenicii sa se roage lui Dumnezeu. ACELASI DUMNEZEU caruia I SE RUGA ISUS, caruia DOREAU UCENICII LUI ISUS SA ÎNVETE SA SE ROAGE.
(Pentru aceasta precizare este amintit aici IOAN).
Dumnezeul caruia I se rugau ESTE UNUL SINGUR si ACELASI.
Isus stia ca Satana va ÎNVRAJBI OAMENII folosindu-L pe Dumnezeul V.T! –N.T!

2.

Dar, ACUM, dupa venirea FIULUI LUI DUMNEZEU printre OAMENI, Prin LUCRAREA pe care o face FIUL, si în urma careia, (prin CREDINTA care se naste în noi), devenim ASEMENI LUI, pentru prima data, ne învata ISUS, ca NOI, putem sa-i spunem TATA –CREATORULUI CERURILOR SI AL PAMÎNTULUI. Toti cei care cred ca Isus este Fiul lui Dumnezeu, Îl pot numi TATA pe DUMNEZEU. DUMNEZEU ESTE ACELASI, dar oamenii care I se ÎNCHINA sunt ALTFEL de oameni, nascuti din ,,apa si DUH“, din credinta si DUHUL SFÎNT, prin ISUS HRISTOS, SI ÎNTREAGA RUGACIUNE, este exprimarea rugamintii unui FIU, de a primi AJUTORUL TATALUI, de a primi TOT CE ARE NEVOIE, CA SA POATA SA RAMÎNA FIU DE DUMNEZEU, SA NU UITE CINE ESTE TATAL, SA-L pastreze în INIMA, SA AIBA PUTERE SA VEGHEZE, intr-o LUME a Celui Rau.
-Cînd spunem ,,TATAL NOSTRU“, amintim întregii noastre fiinte ca toti oamenii sunt la fel înaintea lui Dumnezeu, doar El cunoaste ce este în inima fiecarui OM. Ne asezam într-o pozitie corecta a inimii fata de TATAL tuturor semenilor nostri.
-Care esti ÎN CERURI- amintim INIMII si MINTII NOASTRE, ca TATAL NOSTRU ESTE DUH, din CERURILE atît de înalte, dar nu prin distanta fizica, ci prin natura spirituala, sfînta, desavîrsita a Celui care este IZVORUL VIETII, LUMINII, IUBIRII.
-Sfinteasca-Se NUMELE TAU. NUMELE este DUMNEZEU ÎNSUSI. Iar noi, suntem mereu trasi în jos prin natura noastra materiala, pamînteasca.
În adîncul INIMII noastre sa fie SFINTIT CEL CE ESTE SFÎNT, sa-L lasam sa ne inunde, sa ne copleseasca,sa ne aduca în starea atît de buna de ÎNCHINARE a INIMII, în fata sfiintiei Lui.
- Vie Împaratia Sa (-Isus ne-a SPUS ca: ,,ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU este ÎNLAUNTRUL VOSTRU“)Ne rugam TATALUI, ca prin PUTEREA SA, sa alunge din inimile noastre toate pornirile, gîndurile, preocuparile Împaratiei lumii ACESTEIA, ca sa VINA ÎN NOI, ÎMPARATIA SA, asa CUM FIUL SAU NE-A ARATAT-O ca ESTE: SMERENIE, IUBIRE, BLÎNDETE, MILA, IERTARE, DESAVÎRSIRE, LUMINA, PACE, ÎNCREDERE, BUCURIE, VIATA:
- Faca-se voia Ta, precum în CER, ASA si PE PAMÎNT. Nimic din ce DORIM, VREM, PUTEM, VISAM noi, ca oameni sa nu fie ALTFEL decît VOIESTE DUMNEZEUL NOSTRU. EL STIE CEL MAI BINE CE ESTE BINE PENTRU NOI. Isus a spus: ,,Iata, daca VOIESTI, departeaza de la Mine paharul acesta. TOTUSI, NU CUM VOIESC EU, CI CUM VOIESTI TU“. ,,Faca-se nu VOIA MEA, CI A TA“. Asa cum în ceruri TU esti ASCULTAT, fara nicio ÎMPOTRIVIRE, DIN IUBIREA FIINTELOR CERESTI CARE TE VAD, TE CUNOSC si SUNT FERICITE SA TE ASCULTE, AJUTA-NE sa facem LA FEL, desi suntem legati de PAMÎNT, sa ne purtam ca în ceruri, cum VOIESTI TU.
Si viata noastra o punem în mîinile TALE, FACA-SE VOIA TA, NU A MEA.

3.

- Pîinea noastra cea de toate zilele, dane-o noua în fiecare zi.
Isus ne-a învatat: ,,Cautati mai întîi Împaratia lui Dumnezeu, si toate celelalte – (hrana, îmbracaminte, etc. de care TATAL STIE ca aveti TREBUINTA) VI SE VOR DA PE DE-ASUPRA“. Deci, atunci cînd cerem PÎINE, o cerem pentru VIATA SPIRITUALA, DE FIU DE DUMNEZEU, nu pentru viata trupului. Cerem DUHUL SFÎNT si PÎINEA VIETII“ care sunt DUHUL si VIATA DIN CUVINTELE SPUSE DE ISUS. Cu ele sa ne hranim DUHUL, sa le luam în noi, sa le ÎNTELEGEM, calauziti de DUHUL SFÎNT, ca sa-L putem AVEA ÎN INIMA NOASTRA PE FIUL LUI DUMNEZEU. Iar pîinea cea pe care o mestecam si o înghitim, ca sa se sature trupul, TATAL are putere sa faca sa nu ne lipseasca, nu pentru aceasta pîine a LASAT ISUS ACEASTA RUGACIUNE, oricine o CERE, fara sa-l învete NIMENI, ci pentru ,,PÎINEA VIETII” care e EL.
4.
- Si ne iarta noua pacatele noastre, fiindca si noi iertam oricui ne este dator. Dumnezeul cel desavîrsit si Sfînt, Duh VIU care este iubire, atît de PREA ÎNALT, este atît de aproape de noi, încît ne învaluie, ne acopera, ne tine între palmele Sale. El, caruia trebuie sa ne închinam în ,,DUH si în ADEVAR“ (Ioan), aude orice suspin, soapta, strigat mut. El ne cunoaste mai bine decît ne cunoastem noi însine, si ,,nu oboseste iertînd“. Dar trebuie ,,ÎN ADEVAR“ sa ne para rau ca am gresit, sa-L rugam sa ne IERTE si sa ne dea putere sa nu mai pacatuim. Dumnezeu NE IARTA, dar ne porunceste sa iertam LA FEL, pe cei care gresesc fata de noi. Pe acestia, ca si pe noi, Dumnezeu îi IARTA. Cum am putea noi sa ne facem dumnezei peste semenul nostru, sa-l tinem în ,,temnita datornicilor“, ca si cum am avea NOI dreptul asupra lui, nu Dumnezeu. (Citeste Matei cap. 18 v. 21- 35). În rugaciune, Isus formuleaza în asa fel, acest atît de important moment, încît noi, de fapt ,,Îi facem cunoscut“ lui Dumnezeu ca ,,AM SI IERTAT, TOTUL, ORICUI NE ESTE DATOR“. Îl eliberam, în fata lui Dumnezeu, în rugaciune, pe cel pe care-l tineam sub povara ÎNVINUIRILOR NOASTRE. (Satana este numit: ,,cel care-i PÎRASTE pe oameni înaintea lui Dumnezeu). În acea stare de comuniune cu LUMINA si SFINTENIA LUI DUMNEZEU, PUTEM IERTA. EL NE AJUTA SA NE DESPOVARAM.
- ,,Si nu ne duce în ispita, ci izbaveste-ne de cel rau“. O prima ispita ar fi chiar aceasta: ca mînati de lipsa de mila, rautate, orgoliu, necunoastere, sa ne facem stapîni peste un semen al nostru, pacatos ca si noi, si sa nu-l iertam. În noi sunt multe impulsuri oarbe si rele, slabiciuni si pofte si dorinte ale firii noastre pamîntesti, pe care satana le speculeaza si ne face sa UITAM, SA NU ASCULTAM TOT CE NE-A ÎNVATAT ISUS, (tocmai cu SCOPUL de a nu ne lasa amagiti de cel rau, de care Dumnezeu ne izbaveste alungîndu-l din preajma noastra). Dar noi nu trebuie SA UITAM sa-L rugam mereu lucrul acesta, si rugîndu-L pe El, sa ne amintim ca ne-a poruncit: ,,VEGHEATI!“

5. 6. 7. 8.

Prin aceasta istorisire ISUS NE ÎNVATA SA STARUIM, SA INSISTAM, SA NU NE LASAM. Aceasta STARUINTA, ne adînceste pe noi însine, pîna în ADÎNCUL INIMII NOASTRE, locul iubit de Dumnezeu, unde El raspunde, lucreaza, schimba, revarsa bucurie, pace, fericire, LUMINEAZA si VREA SA FIE PRIMIT. Dumnezeu este singurul PRIETEN adevarat, MARELE.
9. 10.
Isus este Dumnezeu. Care ne vorbeste prin FIUL SAU. Nici o umbra de îndoiala nu poate atinge mintea sau inima noastra, ca, CE SPUNE EL ESTE ADEVARAT si FOARTE ÎNCURAJATOR PENTRU NOI. În orice situatie ajungem, avem UN TATA catre care ne putem RUGA, caruia Îi putem CERE, care ne ajuta sa CAUTAM si SA GASIM CE TREBUIE, care abia asteapta sa ne deschida ÎMPARATIA, si sa ne primeasca. ORICINE AM FI. El nu se uita la fata omului, ci la INIMA care are nevoie de AJUTOR si CERE DE LA DUMNEZEUL CEL VIU, ÎN CARE CREDE si PE CARE-L IUBESTE. Nici ,,nu ne lasa la usa, la miezul noptii“.
11. 12. 13.
Daca un parinte, a carui iubire si bunatate, oricît de mari ar fi, nu se pot asemui cu IUBIREA si BUNATATEA LUI DUMNEZEU, este fericit sa dea daruri bune copiilor lui, cu cît mai mult TATAL NOSTRU Cel din ceruri, NE VA DA CEL mai BUN DAR, (caci este DAR DUMNEZEIESC) si anume DUHUL SFÎNT (Duhul adevarului, Mîngîietorul, calauzitorul, ocrotitorul - PARACLETOS - în greaca înseamna APARA-
-TOR (umbrela) ). Doar Luca spune: DUHUL SFÎNT, Matei spune: ,,Cu cît mai mult, Tatal vostru cel ceresc, va da lucruri BUNE celor ce I le cer“. (Duhul Sfînt este însa DAR DIN DUMNEZEU). Isus continua sa ne învete ca Dumnezeu nu este doar singurul PRIETEN adevarat, ci si singurul PARINTE adevarat (,,TATAL NOSTRU“).

14.
Locul în care este ASEZATA ÎN EVANGHELIE O ANUMITA MINUNE, nu este niciodata ÎNTÎMPLATOR. Caci nicio minune, despre care citim, nu se limiteaza doar la o vindecare fizica, o binefacere reala, un mare bine pentru acel OM bolnav. Isus VINDE-
-CA, ALINA DUREREA, SCAPA DE RAU. Dar, în CURGEREA EVANGHELIEI, O MINUNE ARE întotdeauna ROSTUL de a ne înalta GÎNDUL SPRE O DESCOPERIRE MAI ÎNALTA.
Aceasta vindecare a unui mut de duhul RAU, care nu-l lasa sa ,,ceara“, sa ,,strige“, sa SE ROAGE, SA-I VORBEASCA LUI DUMNEZEU, ne face sa NE GÎNDIM CA, ÎNVA-
-TÎND PE OAMENI ACEASTA RUGACIUNE cu PUTERI MINUNATE ÎN FIECARE CUVÎNT si IDEE, (care lucreaza în noi, o STARE care ne aseaza INIMA EXACT ÎN RAZA LUMINII LUI DUMNEZEU), PRIN ACEASTA RUGACIUNE, Isus ne-a dezle-
-gat de starea de MUTENIE a celor care au nevoie sa ,,ÎNVETE SA SE ROAGE“. NE-A VINDECAT DE MUTENIE, PUTEM VORBI CU ,,TATAL NOSTRU“. Ne-a dat o cheie sfînta, ne-a adus în fata USII.

15. 16.

Aceste doua versete confirma ca ,,SCOATEREA acestui drac, care era MUT“, este o exemplificare, prin semnificatia ei simbolica, a punerii omului în LEGATURA CU TATAL, caruia a fost ÎNVATAT SA-I VORBEASCA prin rugaciunea ,,Tatal nostru“. Aceasta va da siguranta oricarui om de pe pamînt atunci cînd se roaga prin ea, caci VINE DE LA ISUS, - FIUL TATALUI NOSTRU. (Desi lui Dumnezeu trebuie sa-I vorbim sincer, cu cuvintele noastre, ACEASTA RUGACIUNE ESTE ESENTIALA prin PUTE-
-REA EI). Dar trebuie SPUSA ÎN INIMA.
- Aceasta ,,ARMA“ salvatoare data LUMII, agita toate puterile întunericului. Mintile oamenilor care erau de fata la aceasta minune, au fost INVADATE de puterile celui rau, care au pus în ele gîndurile cele mai otravite, nimicitoare, rele. Încep ÎNVINURI uciga-
-toare, menite sa SPERIE, SA NASCA ÎNDOAIALA, SA ÎNDEPARTEZE PE OAMENI DE ISUS, ,,ca nu cumva sa CREADA si sa fie MÎNTUITI“ (smulsi din ghearele satanei).
Dar Isus, (pe care acesti insuflati de satana Îl numeau ,,unealta satanei“, sau încercau sa-L coboare la lucrarile unui magician care ,,face semne la cerere“, ca sa-i uimeasca) stie ai cui ,,slujitori“ sunt acesti oameni, stie cine-i foloseste, si VEDE ceea ce noi nu vedem
- RAZBOIUL NEVAZUT - , în care, fara învatatura lui Isus, putem ajunge fara sa vrem uneltele vrajmasului lui Dumnezeu si al nostru.
- Daca n-am înteles sensul SPIRITUAL, SEMNIFICATIA, SIMBOLUL acelei VINDE-
-CARI DE MUTENIE, care urmeaza îndata dupa RUGACIUNEA ,,TATAL NOSTRU“
prin care suntem ÎNVATATI SA VORBIM TATALUI, NU ÎNTELEGEM nici CÎT DE MARE este reactia celui rau, nici cum foloseste oamenii ,,orbi“, prin rautatea ucigatoare a ÎNVINUIRII pe care I-o aduc lui Isus, (ca se foloseste de satana cînd alunga din oameni duhurile necurate), semanînd astfel ÎNDOIALA, ca sa zadarnicasca lucrarea lui Isus. Si toate ,,întîmplarile“ de pîna acum, si cele ce urmeaza, ar ramîne pentru noi doar o însirui-
-re de minuni si de cuvinte. MINUNEA si PUTEREA consta tocmai în LEGATURA de SEMNIFICATIE SPIRITUALA dintre ele. În acest înteles spiritual continuu, este DES-
-COPERIREA LUI DUMNEZEU ÎN EVANGHELIE. De asta Evanghelia, în timp ce ni se descopera, ni-L descopera pe Dumnezeu, ne descopera felul uimitor în care A SCRIS-O si CONSTRUIT-O, CA SA LUCREZE asupra MINTII si INIMII NOASTRE, S-O SCHIMBE DUPA VOIA LUI. Nicio minte omeneasca, nici multe minti omenesti stralucite împreuna, n-ar fi putut SCRIE, GÎNDI, O LUCRARE, CA EVANGHELIA. Evanghelia este scrisa de Dumnezeu. Toate, împreuna, sunt o LUCRARE UNICA (din 5).
,,Nici un cuvînt de la Dumnezeu nu este lipsit de PUTERE“. (Dar toate CUVINTELE LUI DIN EVENGHELIE!). Însa Matei scrie ca Domnul Isus a zis: ,,Samînta cazuta în pamînt bun, este acela care AUDE CUVÎNTUL SI-L ÎNTELEGE“. Duhul Sfînt te ajuta sa întelegi CUVINTELE EVANGHELIEI. El nu le poate turna în tine, fara timpul, concentrarea, rabdarea, atentia, efortul si meditatia ta. Dumnezeu ne-a creat cu MINTE,
GRAI, SENSIBILITATE, INTUITIE, si tot ce avem NEVOIE CA SA NI SE POATA DESCOPERI, VENIND EL ÎNSUSI LA NOI, ÎN TRUP DE OM, SA NE LASE EVANGHELIA SA. Cine nu vede în Evanghelii decît o însiruire de povestiri, minuni si cuvinte ale Domnului, pe care le-au putut retine niste pescari, prin care au ajuns la noi, sunt saraci, orbi, goi. Trebuie sa le reciteasca. Dumnezeu, care a avut PUTERE sa Se nasca în trupul unei fecioare, CA OM, OMUL ISUS, nascut în trupul Mariei, de Dumnezeu, sa Se pogoare, la botez, în Isus, prin DUHUL SFÎNT, sa devina MESIA, (cel vestit de la începuturile lumii), sa lucreze pe pamînt cu oamenii, ca sa SE faca ARATAT si CUNOSCUT, sa Se arate pe Sine însusi, oamenilor pe care i-a CREAT pentru Sine, OARE NU AVEA PUTERE SA LASE SCRIS LUMII TOT CE STIA ca trebuie sa CUNOASCA fiecare OM, care va trai cu mii de ani mai tîrziu, despre DUMNEZEUL CARE L-A CREAT? Nu putea sa gaseasca oameni atît de sensibili, încît DUHUL LOR sa se topeasca usor, firesc, în DUHUL SFÎNT, si sa scrie ,,ca de la ei însisi“ Evangheliile, PE CARE LE SCRIA DE FAPT, DUMNEZEU ÎNSUSI CA PE O UNICA (unitara) EVANGHELIE? Orice om poate, daca doreste cu adevarat, sa descopere ca EVANGHELIA nu poate fi scrisa de OM, ci de DUMNEZEU. Este gîndita atît de desavîrsit, de frumos, de unitar, de gingas, de sensibil si de inteligent, ca ÎNTELEGI, esti SIGUR, ca doar ACELA care a creat ,,Cerurile si pamîntul“, ACELA care a GÎNDIT minunile vietii, naturii, mintii si inimii, mecanismele lor infinit de fine si complexe, care le fac sa traiasca, sa functioneze, sa aiba în ele si sa transmita, perpetuînd, VIATA, DOAR ACELA putea GÎNDI ,,EVANGHELIA“.
Rasplata ,,muncii“ tale, nu se poate descrie în cuvinte: - trebuie s-o VEZI.
Si în aceasta privinta, Dumnezeu este fata de OM, atît de ALTFEL, atît de DEPARTE, ,,cum sunt cerurile fata de pamînt“. El este CEL care DA COMORI, si TOT EL, ca ,,RASPLATA“ ca LE-AI PRIMIT (tu, care esti coplesit de fericire si viata si bucurie) te binecuvînteaza cu COMORI si MAI MARI. UN OM care trece prin VIATA si nu CAUTA sa CUNOASCA si SA PRIMEASCA ACEASTA COMOARA, MOARE ORB, A PIERDUT VIATA, N-A CUNOSCUT FERICIREA.

17.

Isus ,,le-a cunoscut gîndurile“. Duhul Lui a vazut duhul Satanei, care, prin îngerii întunericului, lucra în mintile semenilor si-i facea sa spuna vorbe rele, mizerabile, mincinoase, împotriva lui Isus. Domnul a vazut tactica vrajmasului (de a folosi fiintele create de Dumnezeu), spre a induce îndoiala si ura împotriva lui Isus, ca ,,nu cumva sa ajunga sa CREADA si sa fie mîntuiti“.
La fel ca si pe preoti, carturari, farisei, Satana foloseste gloata nestiutoare, ca sa dezbine oamenii, si în final, cei creati pentru a purta în ei chipul si Împaratia lui Dumnezeu, sa fie împotriva Împaratiei lui Dumnezeu, ADUSA LA EI DE ISUS.

18.

El explica simplu si logic, ca duhurile rele nu ar fi scoase de Satana din oameni, caci prin aceste duhuri rele ale lui, în oamenii pe care-i stapîneste, Satana îsi întareste împaratia lui rea si ucigatoare.

19.

Doar Isus stie ca exista deja multi ucenici de-ai Lui (cel putin cei 70 pe care-i trimisese, dupa cei 12), care au scos si ei duhuri necurate din oameni pe care au fost trimisi sa-i vindece si sa le propavaduiasca ,,Evanghelia Împaratiei lui Dumnezeu“. Acestia cunosc pe Cine au propavaduit si prin PUTEREA cui au lucrat. Pe ei Satana nu-i mai poate însela.
20.

Isus insista si-i lamureste pe oamenii ,,orbi“ în mintile si inimile lor, ca daca RAUL este scos afara din oameni, acesta nu poate fi decît LUCRAREA LUI DUMNEZEU, care a ajuns, prin Isus la ei, pe pamînt, tocmai ca sa-i salveze de sub puterea întunericului si a mortii, sa-i dezlege din înselaciunile si amagirile micinoase prin care sunt tinuti ORBI.

21.

Si Domnul ne învata si ne ,,ÎNARMEAZA“ împotriva lucrarilor pustiitoare si puternice ale CELUI RAU. Ne AVERTIZEAZA ca trebuie sa fim tari si bine înarmati, sa VEGHEM si sa-I pastram ÎNVATATURA ÎN INIMA, ca DUHUL SFÎNT, APARATORUL, sa ne poata CALAUZI si CEL RAU sa nu fie lasat nici macar sa se apropie de noi, sa mergem doar pe CALEA aratata de ISUS Si ,,CASA“(inimii, trupului, mintii) VA FI PAZITA si plina cu darurile minunate ale BINECUVÎNTARII LUI DUMNEZEU, ale ÎMPARATIEI LUI DE ADEVAR, PACE, BUCURIE, DRAGOSTE,
PUTERE, CUNOASTERE, SIGURANTA.

22.

Omul, neînarmat cu PUTEREA ÎNVATATURII LUI ISUS, NU POATE SA NU FIE PRADA SATANEI. El, Satana este fostul Lucifer, INGERUL cel mai desavîrsit, inteligent, puternic pe care l-a creat Dumnezeu ,,la început cînd a facut cerurile si pamîntul“.
Un om, fara puterea, pe care doar Fiul lui Dumnezeu i-o poate da, mai devreme sau mai tîrziu, oricît de bun, corect, inteligent, muncitor, cinstit ar fi, va cadea prada Satanei, si nici macar nu va întelege de unde vine raul care l-a prins, a venit peste el. Toate calitatile lui vor fi calcate în picioare si batjocorite, caci OMUL FARA PUTEREA LUI ISUS, ajunge AL SATANEI.

23.

Daca nu stam LIPITI de Domnul nostru (care este cu noi prin ÎNVATATURA EVANGHELIEI si MÎNGÎIETORUL CARE NE CALAUZESTE), daca nu suntem CONSTIENTI de razboiul care se da ÎN si PENTRU INIMA NOASTRA, DACA NU SUNTEM CU EL, n-am ajunge, fara VOIA noastra si fara sa NE DAM SEAMA, dintre cei pe care satana îi foloseste în lupta lui ÎMPOTRIVA LUI ISUS. Este o lume nevazuta, a duhurilor, despre care noi nu putem cunoaste nimic, decît prin ce ne spune ISUS, ca sa STIM ce se întîmpla cu noi. Noi doar ,,simtim“ ca ne este BINE sau ne este RAU. De asta ne avertizeaza Domnul ca orice am ,,ADUNA“ fara EL, fie averi, cunostinta, pozitii, etc. într-o zi vom VEDEA ca ne-am ,,RISIPIT“ (viata, sensibilitatea, inteligenta, munca, încrederea).
24. 25. 26.
Spre deosebire de Dumnezeu, care ne ÎNVATA, ne ARATA, NE CONVINGE si NE ÎNDEAMNA SA ALEGEM BINELE (spre BINELE nostru), Satana foloseste LIBERUL ARBITRU daruit omului de CREATORUL SAU, înselîndu-l, invadîndu-l, intrînd cu orice pret în inima omului. Domnul Isus ne ÎNVATA, CA SA FIM AVERTIZATI, CUM LUCREAZA DUHURILE RELE, CA SA NE PUTEM APARA, SA CUNOASTEM, SA STIM CE SE ÎNTÎMPLA, SA STIM CE TREBUIE SA FACEM.
Daca, DUPA CE Isus ne-a vindecat, (prin cunoastere si puterea Lui) de un RAU, (acesta este un DUH VIU, nu un RAU abstract, ci o entitate, un duh dintre îngerii cazuti odata cu Satana din CER, este VIU si ACTIV în gînduri, sentimente, instincte, slabiciuni) ODATA SCOS DIN NOI, ACEST RAU cauta un alt ,,salas“ în care sa traiasca, o alta inima, minte, trup, din viata caruia sa se hraneasca. Fara o viata de om este însetat, n-are
,,APA“, nu poate trai. Pericolul este FOARTE MARE si ISUS nu ne lasa dezarmati în fata lui. Odata scapati de rau, nu trebuie sa ramînem la bucuria unor schimbari de suprafata, ci sa luam în NOI, SA CUNOASTEM, SA ÎNTELEGEM, SA FACEM, TOT CE NE-A SPUS ISUS. Sa-L avem în noi, pentru ca atunci cînd, duhul rau, care moare de sete, va încerca sa intre iar, pe furis, în noi, sa gaseasca ,,casa“ întregii noastre fiinte PLINA DE ISUS. Doar ISUS ÎL POATE TINE DEPARTE. Altfel va fi vai de viata noastra. Într-o inima linistita si bucuroasa ca a scapat de rau, care s-a ,,înfrumusetat“ cum crede ea si s-a ,,împodobit“ cu lucruri frumoase, omenesti, satana va reveni prin alte 7 duhuri ale sale, pe lînga cel ,,scos“ din om si ,,starea lui de pe urma, va fi MAI REA decît CEA DINTÎI“. Dar, daca NE ÎNTARIM CU ADEVARAT ÎN ISUS, PUTEREA LUI ESTE PUTEREA LUI DUMNEZEU, si ,,Nimeni nu ne va smulge din mîna Lui“ (Nici un OM nu ne-ar fi putut învata asta).

27. 28.

Conform METODEI SALE, Domnul EXEMPLIFICA CONCRET ce a ÎNVATAT. Femeia care striga a ramas la suprafata învataturii SALE, a vazut doar adevarul omenesc, firesc: ,,ferice de mama care Te-a nascut!“ ASA ESTE, dar Domnul a vorbit ca sa STIM, sa ÎNTELEGEM nu doar atît, ci CA într-adevar ,,FERICE“, este de ,,cei ce ASCULTA CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU, SI-L PAZESC“ (ÎL FAC). Aceia ne pot APARA de cel RAU. Sunt doua feluri de a primi CUVÎNTUL. Iar femeia care striga, n-a învatat nimic, si ramîne VULNERABILA.

29. 30. 31. 32. 33.

Acum Isus raspunde, (dupa ce a raspuns, pîna aici, celor ce-L acuzau ca lucreaza împreuna cu satana, cînd scoate duhurile RELE, ale Satanei, din oameni) celor care ÎI CEREAU ,,UN SEMN DIN CER“ ca sa poata sa CREADA ÎN EL. Acestia ,,cereau semn“, tot sub influenta satanei, care dorea sa minimalizeze importanta MARETIEI LUCRARII FIULUI LUI DUMNEZEU (pe care Îl cunostea bine si duhurile lui cadeau la pamînt înaintea lui Isus si strigau: Tu esti Fiul lui Dumnezeu“). Îl ispitea sa se poarte ca un simplu ,,facator de semne si minuni“. Da, Isus VA FI UN SEMN, dar asa cum a PLANUIT CREATORUL CERURILOR si AL PAMÎNTULUI. Un semn pe care mintea stralucita a Satanei nu-l poate banui. Un SEMN cu doua semnificatii: DE PROOROC- precum IONA,(citeste cele cîteva pagini minunate despre IONA si Dumnezeul cel dintodeauna MINUNAT), caci si Isus îi îndeamna pe oameni sa se ÎNTOARCA LA DUMNEZEU, SA-SI SCHIMBE MINTEA SI INIMA DUPA CUVÎNTUL LUI. Si ÎNCA O DATA SEMN, în ZIUA JUDECATII. În acea zi, toti cei care n-au avut ,,urechi de AUZIT“, au avut ochi, dar ,,N-AU VAZUT“, cei care au ramas cu o INIMA ÎMPIETRITA LA CUVÎNTULCEL VIU, vor fi acuzati de Împarateasa de la miazazi, cea cu mintea si inma deschisa si dornica de a sorbi întelepciune; ca a venit sa-l asculte, si sa învete, de la împaratul Solomon. Iar ei AU ÎN FATA PE FIUL LUI DUMNEZEU, CEL CARE ESTE ÎNSASI ÎNTELEPCIUNEA, si A VENIT EL LA EI, sa le vorbeasca CUVINTELE ÎNTELEPCIUNII LUI DUMNEZEU (nu ale unui OM ca SOLOMON, caruia i-a dat Dumnezeu întelepciune, dar Solomon nu este Dumnezeu). Tot în acea zi a JUDECATII, barbatii din Ninive, care au ascultat cuvintele lui Iona, si s-au întors la Dumnezeu, din felul lor rau, urît, murdar, întunecat, de viata, îi vor OSÎNDI pe cei care AU MINUNATUL DAR DE A-L AUZI PE ÎNSUSI DUMNEZEU VORBINDU-LE SI ÎNVATÎNDU-I, si nu-I dau importanta, NU ASCULTA, NU PRETUIESC, NU ÎNTELEG ,,Lumina lumii“ a venit în lume si Lumineaza, iar cei mai multi, în loc sa o ÎNALTE CU CINSTE SI RECUNOSTINTA ÎN SFESNIC (si s-o înalte la locul cel dintîi în INIMA), o pun într-un loc ascuns (o tin doar pentru ei) sau nu-I nicio atentie (o pun sub ,,banita“). Sa nu UITAM: ,,AICI ESTE UNUL MAI MARE DECÎT TOTI.

Matei 12 v.40

În Matei mai apare un ÎNTELES al ,,SEMNULUI“ dat oamenilor prin ISUS Hristos. Isus spune: ,,Caci dupa Iona a stat 3 zile si 3 nopti în pîntecele chitului, tot asa va STA si FIUL OMULUI 3 zile si 3 nopti în INIMA PAMÎNTULUI“. Tot despre JUDECATA este vorba. Dar CÎND se va face aceasta JUDECATA? (prin care vor fi osînditi cei care n-au VAZUT si L-AU RESPINS pe ACELA ,,MAI MARE DECÎT TOTI“).
Nu este vorba despre timpul cît a stat Isus în MORMÎNT (a stat doar 2 nopti, iar în a 3-a zi a ÎNVIAT). Si oricum nu atunci au fost judecati cei care n-au vazut ca între ei era ,,UNUL MAI MARE decît Iona si Solomon“.
1. Aceste 3 zile si 3 nopti în care: FIUL OMULUI (nu Fiul lui Dumnezeu, care este SINGURUL NASCUT DIN TATAL), ci Fiul omului, deci OAMENII, TOTI, VOR STA ÎN ,,INIMA PAMÎNTULUI“ SI VOR FI JUDECATI, IAR CEI CARE NU L-AU PRIMIT PE FIUL LUI DUMNEZEU VOR FI OSÎNDITI. Si conform ACESTEI JUDECATI, vor învia pentru viata sau pentru judecata FINALA la REVENIREA LUI ISUS ÎN SLAVA a - 2 - a VENIRE (Ioan 5 v. 28. 29).
2. Sau aceste 3 zile si 3 nopti semnifica 3 MILENII (de multe ori, în proorocii, o zi = o mie de ani, o zi = o zi + o noapte (Geneza). Deci 3 zile si 3 nopti ar putea sa fie trei milenii în care Isus Hristos de la nastere, pîna la Sfîrsitul veacurilor, va fi cu OAMENII, PE PAMÎNT, ,,Voi fi cu voi în toate zilele pîna la Sfîrsitul veacurilor“ (Vezi Luca 13 v. 6 - 9, v. 31 - 35). Dupa ÎNALTAREA LA TATAL, ESTE CU NOI PRIN CUVÎNT SI PRIN DUHUL SFÎNT - ,,MÎNGÎIETORUL“ (Este ,,în inima pamîntului“).
Una, sau amîndoua aceste semnificatii pot fi adevarate, caci se bazeaza DOAR pe ce NE DESCOPERA cuvintele Domnului Isus despre aceasta TAINA, care RAMÎNE TAINA, dar despre care TREBUIE SA ÎNTELEGEM ce a vrut DUMNEZEU SA NE SPUNA.
ÎNCUMETARE NU înseamna sa CAUTI SA ÎNTELEGI ce SPUNE DUMNEZEU, caci a vorbit ca sa NI SE FACA CUNOSCUT. ÎNCUMETARE ESTE sa nu citesti cu TOATA ATENTIA, cu mare grija, respect si încredere FIECARE CUVÎNT, caci este CUVÎNT SI GÎND DE DUMNEZEU.
Deci 3 zile si 3 nopti ar putea fi 3 milenii, în care fiecare om are sansa sa ne salveze prin acel ,,Unul mai mare decît toti“, cunoscîndu-L si urmîndu-L. Isus Însusi spune: ,,Daca Eu marturisesc despre Mine Însumi, marturia Mea nu este adevarata. Este un ALTUL, care marturiseste despre mine; si stim ca marturisirea pe care o face El despre Mine este adevarata“. Acest ALTUL este cu siguranta DUHUL SFÎNT. Isus spune ca prin moartea LUI, Tatal ne va da un Alt Mîngîietor, care sa ramîna cu noi în veac. Acesta, prin GLASUL LUI, ne calauzeste, ne TRECE clipa de clipa prin JUDECATA dupa STANDARDUL LUI DUMNEZEU, iar la judecata finala EL va marturisi despre fiecare si ,,MARTURISIREA“ LUI ESTE ADEVARATA“. 3zile si 3 nopti (sau 3 milenii) VA STA ÎN INIMA PAMÎNTULUI (sau inimile de carne ale oamenilor) [Ioan 5 v. 31. 32. 36]
Am amintit de aceste cuvinte din Matei, pentru ca Evangheliile se completeaza si se confirma, din voia lui Dumnezeu, una pe cealalta, iar ce apare diferit sau în plus în una dintre ele, fata de celelalte, trebuie citit cu mare grija si atentie. ESTE IMPORTANT, LA DUMNEZEU FIECARE CUVÎNT, FIECARE ,,AMANUNT“ ARE ACEEASI IMPORTANTA, caci este CUVÎNT de Dumnezeu. NU EXISTA ,,AMANUNTE“.

34.

De la versetul 33, începe o alta minunata DESCOPERIRE a lui Dumnezeu, care naste în noi imaginea a ceea ce vom fi, cînd pas cu pas, schimbîndu-ne în LUMINA VIE A CUVÎNTULUI VIU SI PUTERNIC, vom fi ÎN EL, vom fi CU EL, CA EL în INIMA NOASTRA. OCHIUL semnifica ,,LUMINATORUL“, (ochiul de geam, prin care patrunde lumina soarelui într-o încapere). Ochiul poate fi SANATOS, (curatit de felul gresit, strîmb, meschin, lumesc de a vedea lucrurile - DE A GÎNDI, DE A JUDECA, DE A ÎNTELEGE). Si un OCHI SANATOS, un fel DREPT DE A GÎNDI, nu poate sa EXISTE la un OM, fara TOT CE NE ÎNVATA DUMNEZEU, ce stim de la Isus si ne straduim sa PASTRAM ÎN NOI SI SA FACEM ,,tot ce ne-a poruncit El“ (metanoia = SCHIMBAREA MINTII), si DACA OCHIUL TAU este SANATOS, TOT TRUPUL TAU ESTE PLIN DE LUMINA. Prin OCHIUL sanatos, (geamul curat), LUMINA LUI DUMNEZEU, ,,LUMINA LUMII“ DIN SFESNIC, ÎNALTATA ÎN SFESNIC va inunda toata fiinta noastra, TOT TRUPUL nostru va fi PLIN DE LUMINA. Doar Isus ne poate face sa avem ,,OCHIUL“ SANATOS.
Dar OCHIUL poate fi RAU (,,geamul murdar“). Orice ne tulbura, fie rautate, invidie, neiertare, lacomie, dependenta, gelozie, ura etc., orice lucru, care ESTE ÎNCA ÎN NOI, ALTFEL DECÎT NE-A ÎNVATAT ISUS, împiedica LUMINA LUI DUMNEZEU SA NE INUNDE, suntem tulburati, întunecati, mîniosi, nemultumiti, etc.

35.

Este aici o TAINA greu de spus în cuvinte. LUMINA ESTE UNA SINGURA. Ea vine de la Dumnezeu. Este VIATA, IUBIRE, BUCURIE, PACE, SIGURANTA, PUTERE, ENERGIE, toate acestea ,,EMANA“, iradiaza, se revarsa, din CREATORUL VIETII, Dumnezeu. EL ESTE IZVOR DE VIATA SI IUBIRE. Satana nu produce nimic din toate acestea. El se hraneste cu ele, furîndu-le. El ucide, nu creeaza NIMIC. În SCHIMB, el ,,murdareste geamul“, ,,ÎNRAIESTE OCHIUL“, îl face RAU prin gînduri STRÎMBE, SENTIMENTE RELE, egoiste, patimi, slabiciuni, porniri necontrolate, OARBE. Si ,,ENERGIA“ BUNA A LUMINII, prin acest OCHI RAU (ca un geam mînjit) este ÎN NOI ÎNTUNERIC. SE FACE ÎNTUNERIC, SE TRANSFORMA ÎN MEDIUL DE VIATA AL SATANEI, ÎI LARGESTE ÎMPARATIA LUI - ,,Împaratia întunericului si a mortii“. IA SEAMA, ne AVERTIZEAZA Domnul nostru, ca LUMINA REVARSATA PESTE TINE, SA NU AJUNGA ÎNTUNERIC ÎN TINE, PRINTR-UN OCHI RAU.

36.

Atunci cînd vom AJUNGE sa avem OCHIUL SANATOS, (sa ,,vedem“ prin ADEVARUL LUI DUMNEZEU, - Isus spune în Ioan: ,,Sfinteste-i prin ADEVARUL TAU. Cuvîntul TAU este ADEVARUL“), fara nicio parte ÎNTUNECATA, (orice e întuneric vine de la Satana – printul întunericului), TOATA FIINTA NOASTRA VA FI INUNDATA DE LUMINA DIVINA DIN ,,SFESNIC“, VOM FI CUPRINSI ÎN ACEA LUMINA, VOM FI ÎN EA, ca o picatura care este UNA cu oceanul, cu ,,TOTUL“infinit, vesnic. În Dumnezeul care ESTE BINELE, (cu tot ce poate fi cuprins în cuvîntul ,,BINE“, la dimensiunea infinita a lui Dumnezeu), în Dumnezeul care este IUBIRE. Se poate spune ca ,,ne vom topi“ în iubire, în bine, în fericirea absoluta.

37.

Ce CALE de MARE TAINA ne descopera Fiul lui Dumnezeu. Dar în aceasta LUME, în aceasta VIATA, în acest RAZBOI NEVAZUT (dar simtit, si acum si CUNOSCUT, de noi), sunt multi DUSMANI pe care SATANA îi scoate împotriva drumului nostru PE ACEASTA CALE. Printre oamenii de la care te astepti cel mai putin, îsi gaseste el unelte pe care le ,,înarmeaza“ sa lupte pentru el.
Cei mai mari vrajmasi ai lui Isus au fost: mai marii preotilor, (care-i ,,slujeau“ lui Dumnezeu, cel care si-a trimis FIUL, PE MESIA cel vestit prin prooroci, pe care ei nu
L-AU PRIMIT), Fariseii, (carturarii laici, dar mari specialisti în ,,LEGE“ (Legea lui Moise – primele 5 carti ale Bibliei), învatatorii Legii erau dintre acesti Farisei. Doar Satana putea lucra în acest perfid mod: sa-i foloseaca pe cunoscatorii si slujitorii lui Dumnezeu, împotriva Fiului SAU. Dar aici, Domnul Isus, care se apropia de Ierusalim, unde STIA CA TREBUIE SA MOARA, începe DESCHIS LUPTA cu ACESTI ,,CUNOSCATORI“ AI LEGII, dar ,,nerecunoscatori“ ai Dumnezeului VIU, ADEVARAT, CARE S-A ÎNTRUPAT SI STATEA ÎN FATA LOR. Ei ar fi trebuit sa fie PRIMIII care SA-L RECUNOASCA SI SA-L FACA CUNOSCUT LUMII, dupa cum CITEAM ÎN PROOROCI si în PSALMI, în tot Vechiul Testament.

38.

Isus a intrat în casa Fariseului. El a venit sa-i MÎNTUIASCA PE TOTI OAMENII. Isus nu tine cont de pozitia nimanui pe acest pamînt, pe toti doreste sa-i SCHIMBE, SA-I REDEA TATALUI, fie bogati sau saraci saraci, regi sau cersetori orbi, învatati sau prostituate,Farisei sau vamesi: ,,EL A VENIT PENTRU CEI PACATOSI“. Pentru toti cei BOLNAVI, fizic sau spiritual, din orice neam de pe pamînt. Dar, cu cei care tineau pe oameni în întuneric, cu cei care trebuiau sa-i apropie pe oameni de Dumnezeu este foarte sever. EI sunt ÎNVATATI si trebuie facuti sa-si dea seama cît de departe de Dumnezeu ajunsesera sa fie, cu toata învatatura lor. Si le vorbeste CLAR.
Cred ca nu s-a spalat, special ca sa cunoasca gîndul Fariseului si sa poata VORBI, caci SOSISE VREMEA SA VORBEASCA SPECIAL CU EI: carturari, Farisei, Învatatori ai Legii.

39. 40. 41. 42.

Le arata ca, din toata ÎNVATATURA DATA DE DUMNEZEU ÎN VECHIUL TESTAMENT, merita sa formeze un POPOR DUPA INIMA LUI DUMNEZEU, a ramas doar coaja, exteriorul, forma, fatada. INIMA LOR este plina de RAUTATE si LACOMIE.
Dumnezeu îi învatase ca se uita la INIMA, ca este un Dumnezeual iubirii, milei, dreptatii, dar ei au retinut doar formele exterioare, prin care îi puteau tine pe oameni sub autoritatea lor, pîndindu-i, terorizîndu-i, obisnuindu-i sa fie prefacuti si îndepartîndu-i de Dumnezeul Lor.

43.

Ei, care trebuiau sa fie CALAUZE, au ajuns STAPÎNI, ÎN LOCUL LUI DUMNEZEU, stapîni nu doar în sinagogi, ci si la ospete, în piete , stapîni lumesti, îmbuibati, trufasi, cu minti întunecate, dar plini de orgoliu, cu inimi împietrite, dar rugîndu-se în gura mare, în vazul lumii lui Dumnezeu. PROFITORI.

44.

Moartea spirituala, din spirite moarte, sufoca poporul lui Dumnezeu, peste care ei stapîneau acum.
45. 46.
Si cei mai carturari dintre Farisei – Învatatirii Legii, în loc sa adînceasca, sa cunoasca cu adevarat, ce vorbise Dumnezeu prin omul Sau, Moise, prin prooroci si prin tot ce AVEM SCRIS, ei au inventat sute de reguli, restrictii, interdictii, de la ei însisi, legi omenesti, datini, traditii si-i împovarau pe oameni în timp ce ei îsi urmareau fara teama de Dumnezeu, avantajele lor materiale.

47. 48.

Parintii lor din vechime, israelitii care i-au ucis pe proorocii lui Dumnezeu, oamenii Lui iubiti, care I-au auzit glasul si au avut curaj sa strige adevarul de la Dumnezeu au pacatuit. Dar cei din vremea Domnului Isus ,,le zideau mormintele“. Prin asta înteleg ca pe lînga grija fatarnica pentru mormintele lor, ,,ZIDITUL“ semnifica o piatra mare si grea, prin care CUVINTELE LOR NU MAI PUTEAU FI AUZITE: UCIDEAU MESAJUL ADEVARAT AL PROOROCILOR.
49. 50. 51.

,,A se cere sîngele“ înseamna a se plati VIATA LOR CU VIATA. A tuturor martirilor iubiti de Dumnezeu, din poporul Sau.
Eu cred ca ÎNSUSI SÎNGELE LUI ISUS a RASCUMPARAT ACESTE UCIDERI ÎNGROZITOARE. Si poate toate suferintele evreilor, pîna azi sunt raspunsul la strigatul lor inconstient: ,,Sîngele Lui (al lui Isus) sa cada asupra noastra, si asupra copiilor nostri“ (Matei). Dar cred mai mult în sîngele Domnului Isus.

52.

Acuzatia cea mai grava. Prin lipsa lor de cunoastere, ei , care au pretentia ca tin CHEIA CUNOSTINTEI, nu vor vedea Împaratia lui Dumnezeu si tragic este ca mii de oameni îi vor urma ÎN GROAPA: ,,Daca un orb calauzeste pe un alt orb, vor cadea AMÎNDOI ÎN GROAPA“; Lipsa de cunoastere nu te SCUZA, NU TE SALVEAZA. ESTI ,,ÎNTUNE-
-CAT“, VEI FI ÎN ÎNTUNERIC, chiar daca vinovati sunt ÎNVATATORII LEGII. Doar Isus poate ,,curati OCHIUL“.

53. 54.

Asemenea cuvinte DURE, dar ADEVARATE ÎN GRAVITATEA LOR în loc sa-i trezeasca pe cei ce erau ,,MINTILE LUMINATE“, îi umpleau de ura. Isus le zdruncina autoritatea lor, bunastarea si linistea lor de oameni pe deplin ,,satisfacuti“, si nu i-o vor ierta. Pentru noi, toate acestea sunt spre deschiderea ochilor. Isus n-a venit doar sa ierte si sa plateasca pacatele întregii omeniri, ci a venit sa ne aduca Împaratia lui Dumnezeu în inima, sa ne lumineze CALEA spre ea, prin CUVINTELE EVANGHELIILOR; azi, cei ce se lasa ,,CALAUZITI“ DE ALTI ORBI, (care pun mîna pe CHEIA CUNOSTINTEI, si-i împiedica pe oameni sa ajunga în Împaratia lui Dumnezeu), nu se mai pot dezvinovati. Evanghelia este la îndemîna oricarui OM. Prin ea Dumnezeu îi vorbeste direct, si fiecare poate AUZI GLASUL LUI, daca înseteaza, si-I lipseste.
În Ioan, Domnul spune: ,,Daca ati fi ORBI, n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: ,,VE-
-DEM“, de aceea, pacatul vostru RAMÎNE“.

CAPITOLUL 12

1.

Dupa ce ne-a învatat cît de PROFUNDA si ADEVARATA trebuie sa fie schimbarea gîndirii si inimii noastre, (CURATIREA OCHIULUI, cu mare atentie si grija). Dupa ce a aratat cît de DEPARTE de adevaratul Dumnezeu era falsa RELIGIOZITATE, formala si legalista a Fariseilor, carturarilor si învatatorilor Legii, Isus, tot mai aproape de Ierusalim, de moartea SA, înconjurat de tot mai multi oameni care veneau VALURI, VALURI strîngîndu-se la EL, ca oile speriate lînga PASTORUL LOR BUN (adevaratul PASTOR), ÎNCEPE PARTEA CEA MAI GREA, a ÎNVATATURII PE CARE TREBUIA S-O LASE IUBITILOR LUI, care în curînd VOR RAMÎNE FARA EL. Desi le va explica si le va arata, dupa ÎNVIERE, CA ESTE CU EI PÎNA LA SFÎRSITUL LUMII ACESTEIA, UCENICII LUI, toti oamenii care aleg sa FIE AI LUI, VOR TREBUI SA STIE SA LUPTE SI SA REZISTE FORTELOR ÎNTUNERICULUI, RAULUI, care vor veni asupra lor ca lupii, prin oamenii, prin gînduri, prin frica. Cel mai mare PERICOL pentru ,,OCHIUL SANATOS“ este cel care vine de la tatal minciunii: prefacatoria, fatarnicia, RELIGIA de ,,ochii lumii“.

2. 3.

Dumnezeul cel sfînt, Atotputernic, Atotstiitor, ESTE DUH, este de alta ,,ESENTA“ decît cea materiala; El stie fiecare CELULA, fiecare GÎND care ADIE prin mintea noastra. Aici ,,acoperit“ si ,,ascuns“ se refera la gîndurile si cuvintele si faptele noastre (În alta parte se refera la GîNDURILE si LUCRAREA LUI DUMNEZEU, pe care Isus ne-o face cunoscuta, ne-o ,,descopera“).

4.

Este un ADEVAR GREU, dar ELIBERATOR. Spaima de moarte este ARMA TARE a Satanei, prin care tine sub STAPÎNIREA LUI OAMENII. Si, cu adevarat, Satana poate gasi oricînd UCIGASI, (,,El de la început a fost UCIGAS si TATAL MINCIUNII“, spune Isus în Ioan - astea sunt armele lui), oamenii care sa chinuiasca si sa ucida timpul. Dar, daca stam lînga DUMNEZEU, daca ramînem ÎN ISUS, El ne va da putere sa ,,gustam“ moartea, prin care oricum TRECE FIECARE OM, GRIJA noastra este sa ne pastram GÎNDURILE ÎN PACE SI INIMA ÎN LUMINA, sa nu lasam spaima de moarte sa ne întunece si prin ea sa uitam CREDINTA, ÎNCREDEREA TOTALA ÎN TATAL NOSTRU care este ,,mai mare decît toti“.
Esenta noastra, fiinta noastra, DUHUL LUI ISUS DIN NOI, trebuie sa ajunga la TATAL, si împotriva acestei ,,VIETI“ de LUMINA, satana n-are nicio putere. Ia trupul, viata trupului, care oricum va muri, dar viata vesnica, adevarata, nu o poate lua, noi suntem prietenii LUI - AI LUI ISUS, FIUL LUI DUMNEZEU.

5.

Cu adevarat mare TAINA este aceasta asa numita ,,GHEENA“. Sunt atîtea ,,pareri“, cîte biserici, dar TREBUIE sa FIM FOARTE ATENTI la CUVINTELE LUI ISUS. Doar El, care vine din Dumnezeu, STIE si ne poate descoperi PUTIN di aceasta TAINA, dincolo de ce poate percepe mintea noastra omeneasca (dar CONCEPUTA, gîndita, de CREATORUL NOSTRU).
În Matei, Isus o numeste ,,focul cel VESNIC, pregatit satanei si îngerilor lui“ (acolo vor merge oamenii care, desi creati de Dumnezeu, ,,au de tata pe diavolul“, prin duhul rau care locuieste în ei). În Marcu, Isus o numeste: ,,focul cel VESNIC, unde viermele lor (al celor rai, duhul RAU din ei) nu moare, si focul nu se stinge“. Adaug faptul ca în Luca, Isus spune despre AI LUI ca: ,,nu vor PUTEA MURI, caci vor fi ca ÎNGERII (îngerii sunt fiinte CREATE ,,la început“ cînd Dumnezeu a facut Lumea Spirituala: CERURILE si materia: PAMÎNTUL). În urma CUVINTELOR DATE DE ISUS, cred ca aceasta GHEENA, este SIMBOLUL IZOLARII si DREPTEI PEDEPSE pentru puterile ÎNTUNERICULUI si RAULUI, ale satanei si îngerilor care l-au urmat în razvratirea lui fata de Dumnezeu. Ca si ÎNGERII ,,care nu pot muri“ (cum ne SPUNE ISUS), diavolul si îngerii lui ,,nu pot muri“, caci si ei sunt DUHURI. La fel, oamenii care vor fi ,,aruncati în GHEENA“, au ajuns unelte ale satanei - TATAL lor, sunt duhuri ca tatal lor, nemuritoare (duhurile nu pot muri, sunt în afara de TIMP, SPATIU, MATERIE).
Asa cum oamenii ,,nascuti din nou“, în care traieste un DUH NOU, pe care ISUS ÎI NUMESTE ,,FRATII LUI“ si-i ÎNVATA SA SPUNA ,,TATAL NOSTRU“ nu vor muri niciodata, ,,caci NU POT MURI“, tot din aceasta cauza: ca ,,nu pot muri“, CEI RAI, care ,,au de tata pe diavolul, vor fi VESNIC, cu el, în GHEENA, FOCUL CEL VESNIC, care ,,NU SE STINGE“. Este DESIGUR, nu un FOC de lemne, sau de orice ,,MATERIE“. Este , la fel cu LUMINA VIE, LUMINA LUI DUMNEZEU, pe care ochii nostri fizici NU O VAD, caci nu este MATERIE (ca lumina CREATA de Dumnezeu în prima zi din Geneza, pentru ca OMUL, pe care-l va creea, sa VADA pe unde calca). Focul aici însemneaza ALTCEVA decît FOCUL VAZUT DE NOI (Isus SPUNE: ,,Eu am venit sa ARUNC UN FOC PE PAMÎNT, si ce vreau, decît sa fie aprins chiar acum !“ ; Si Ioan Botezatorul spune: ,,Eu da, v-am BOTEZAT cu APA, dar El va va BOTEZA cu DUHUL SFÎNT si cu FOC). Deci IMAGINEA, SIMBOLUL acesta numit ,,FOC“, semnifica ceva ce noi nu ne putem ÎNCHIPUI, IMAGINA (cum nu ne putem imagina LUMINA nevazuta care ne LUMINEAZA: ,,TOT TRUPUL PLIN DE LUMINA“ - O LUMINA SPIRITUALA). Cred ca noi, fiind BOTEZATI ,,CU DUHUL SFÎNT si CU FOC“, trebuie sa ne GINDIM, SA ,,SIMTIM CU DUHUL“ ce ar putea fi acest FOC. Eu CRED ca este o putere, o energie care arde fara sa mistuie, încalzeste, fara sa se vada flacari, si îsi are originea ÎN DUMNEZEU. Este caldura pe care o SIMTI în tine, fara sa fie nici un FOC VIZIBIL. Poate este o ENERGIE CARE RESPINGE INSTANTANEU ORICE ENERGIE A CELUI RAU SI UCIGAS. Un BARAJ creat de ea, ar putea IZOLA TOT RAUL DIN UNIVERS si acest RAU, S-AR STINGE ÎN TIMP, caci am ÎNVATAT ca, pentru a-si stinge ,,SETEA“ duhurile rele cauta ,,APA“ si n-o gasesc decît în OM, în viata omului CREAT DE DUMNEZEU. ÎN GHEENA nu gasesc aceasta ,,APA“, si ....cine stie? Eu atît am putut ÎNTELEGE DIN CUVINTELE LUI ISUS. Din aceleasi cuvinte, alti oameni poate vor întelege mai adînc. Caci NU AVEM VOIE sa ne sprijinim gîndul DECÎT pe cuvintele LUI, nu pe imaginatie, nu pe speculatii, nu pe fantezie, nu pe prejudecati, nu PE CE AU GÎNDIT ALTII sau pe TRADITII, DOAR PE CUVÎNT.

6. 7.

Din nou, Isus ne AMINTESTE ÎN A CUI MÎNA SUNTEM, CINE ESTE CEL CARE NE TINE. Ne aminteste mereu, pentru ca mintea noastra limitata UITA, mai ales uita ce nu poate CUPRINDE: ATOTPUTERNICIA lui Dumnezeu. El este CEL care a GÎNDIT si APOI A CREAT TOT CE A GÎNDIT, PRIN PUTEREA CUVÎNTULUI SAU. STIE ÎN FIECARE CLIPA FIECARE ATOM DIN COSMOS, fiecare celula, fiecare ,,VRABIE“, care, pentru om, nu are niciun PRET, fiecare fir de par de pe capul fiecaruia. Noi nu putem cuprinde cu mintea acest INFINIT, dar ÎL PUTEM CREDE PE ISUS, care vine din DUMNEZEU, ERA CU DUMNEZEU, ESTE DUMNEZEU.
Si pentru CREATORUL NOSTRU - ISUS STIE - cît de nepretuit este fiecare OM, OMUL PE CARE L-A CREAT dupa CHIPUL SI ASEMANAREA SA, ca sa-l iubeasca, sa primeasca iubire de la el, sa fie ÎMPREUNA, în comuniune, bucurie, dragoste.
8. 9.

,,EU VA SPUN“, si daca EL ne spune, nu putem decît sa CREDEM. Isus trebuie MAR-
-TURISIT. De altfel cine Îl cunoaste, nu poate sa nu-L iubeasca si sa nu doreasca sa vorbeasca si altor oameni despre El, daca s-ar putea, întregii LUMI. Ucenicii urmau sa devina ,,SLUJITORI AI CUVÎNTULUI“. Ei duceau în LUME, DARUL POGORÎT DIN CER, PENTRU LUMEA ÎNTREAGA. Isus stia ca vor fi prigoniti: ,,Daca M-au prigonit pe Mine, va vor prigoni si pe voi“, stia ca vor fi urîti, cum a fost urît El: ,,M-au urît, fara temei“. Isus îi încurajeaza (si pe noi). Versetul 8 ne învaluie din nou În TAINELE LUI DUMNEZEU: FIUL OMULUI, Îl va marturisi înaintea ÎNGERILOR LUI DUMNEZEU, pe orice OM care-L va marturisi înaintea oamenilor PE ISUS ,,CINE ESTE ACEST FIU AL OMULUI?“ (Ioan 12 v. 34. 35. 36.) este întrebat Isus în Ev. lui Ioan. Si el raspunde: ,,CREDETI în LUMINA, ca sa fiti FII AI LUMINII“. Isus este numit FIU AL OMULUI, dar stim ca ,,EL ESTE FIUL LUI DUMNEZEU, SINGURUL NASCUT DIN TATAL“, El este Dumnezeu. El se numeste, (tot în Ioan): ,,LUMINA LUMII“ si ne spune ca cine CREDE si UMBLA ÎN LUMINA este ,,FIU AL LUMINII“, adica FIUL OMULUI (asa raspunde El cînd este întrebat ,,cine este acest Fiu al omului?“). Deci cine se NASTE din ISUS (LUMINA) este ,,FIU AL OMULUI“ (FIU AL LUMINII care este ISUS: ,,LUMINA ÎNALTATA ÎN SFESNIC“). Deci: Fiu al omului, este cel în care, prin credinta în Isus, SE NASTE ISUS. ,,Eu sunt ÎN Tatal Meu, VOI sunteti ÎN MINE si EU sunt ÎN VOI“ (Ioan). Deci: El este în fiecare dintre NOI, (în care chiar ESTE, caci din pacate nu este în toti oamenii) si fiecare dintre noi este în EL. Desigur, fiind dintre cele mai mari LUCRARI ALE LUI DUMNEZEU (facuta pentru NOI, prin ÎNTRUPAREA LUI DUMNEZEU ÎN TRUP OMENESC), noi nu suntem capabili s-o întelegem. DAR: ni se spune ca, CINE ÎL marturiseste PE ISUS înaintea oamenilor, îl va marturisi si FIUL OMULUI, PE EL, înaintea Îngerilor lui Dumnezeu. Si cum omul în care este Isus, este Fiu al omului, acest Fiu al omului, fiind TOT TIMPUL ÎN ISUS, (voi sunteti în Mine si EU sunt ÎN VOI), îl poate marturisi pe acel OM, înaintea Îngerilor lui Dumnezeu.
9.
Dar OMUL în care NU ESTE ISUS este LEPADAT înaintea Îngerilor lui Dumnezeu, caci N-ARE ,,MARTURISITOR“, nu are în el LUMINA, este LEPADAT. (În Luca cap. 20 v. 36, Isus spune ca ,,cei ce vor fi gasiti vrednici sa aiba parte de veacul viitor si de Învierea dintre cei morti, vor fi FII LUI DUMNEZEU, fiind FII AI ÎNVIERII“. Deci: un FIU AL OMULUI, este un FIU AL LUMINII (nascut din LUMINA LUI ISUS) si este un FIU AL LUI DUMNEZEU, fiind FIU AL ÎNVIERII (adica ÎNVIAT din moartea spirituala prin CUVÎNTUL LUI ISUS).
- Înseamna ca cel LEPADAT n-are în el LUMINA si ESTE MORT SPIRITUAL (neînviat) ; iar Isus (în Luca cap. 20 v. 38), ne SPUNE: ,,Dar Dumnezeu, nu este un Dumnezeu al celor MORTI, CI al celor VII, caci pentru EL, toti sunt VII“. Cei morti (nu cei care DORM, caci toti DORM, pîna la REVENIREA LUI ISUS), ci cei morti spiritual, (care au murit fiind ,,morti spiritual“, fara LUMINA, ,,NEÎNVIATI“), pentru DUMNEZEU NU EXISTA, ,,caci PENTRU EL, TOTI SUNT VII“. LEPADAT, este cel care pentru Dumnezeu, NU EXISTA! El este un Dumnezeu al celor vii.
9.
În aceasta concentrata descoperire este vorba si despre ÎNGERI. Isus le acorda o deosebita IMPORTANTA, dar ne vorbeste putin despre ei. În Ioan spune: ,,De acum înainte, veti vedea CERUL deschis, si pe ÎNGERII LUI DUMNEZEU suindu-se si coborîndu-se peste FIUL OMULUI“. Deci a început o activitate intensa, cum nu mai fusese pîna atunci. În Vechiul Testament apar VEDENII DE ÎNGERI (si Îngerul care a vestit Mariei ca Îl va naste pe Isus), sunt materializari tainice, trimisi, soli ai lui Dumnezeu, care se fac vizibili si pot vorbi (în ,,misiuni“ speciale). Azi, noi avem CUVÎNTUL LUI ISUS SI DUHUL SFÎNT, care ,,ne calauzesc în tot adevarul“. Sunt sigura ca ei au fost CREATI ,,LA ÎNCEPUT“, cînd Dumnezeu a creat ,,cerurile“ - lumea fiintelor (DUHURI) nevazute, din CEVA care NU ESTE MATERIE (Lucifer, care a devenit Satana era cel mai stralucitor dintre ÎNGERI). Ei Îl vad pe Dumnezeu, Îl slavesc, Îl asculta si fac VOIA LUI. Isus îi numeste ,,SFINTII ÎNGERI“ si vorbeste cu mult respect despre ei (Desi El era cu Dumnezeu, era Dumnezeu, si PRIN EL S-AU FACUT TOATE, deci si ÎNGERII). Dar ÎNGERII nu sunt COPII AI LUI DUMNEZEU.

10.
Din nou, DESCOPERIRI ale unor TAINE, care NU SUNT pentru MINTEA noastra, si Domnul ne spune DOAR ATÎT cît avem putere sa ÎNTELEGEM. FIUL OMULUI este UN OM, în care, din LUMINA CUVÎNTULUI, PRIN CREDINTA, A ÎNVIAT O FIINTA NOUA, SPIRITUALA, UN DUH NOU, DIN FIUL LUI DUMNEZEU. FIUL OMULUI, este OM, nascut din barbat si femeie, are deci un tata pamîntesc, dar, poarta ÎN EL LUMINA SI VIATA LUI ISUS: ,,Este ÎN Isus, si Isus este ÎN el“
(Isus este FIUL OMULUI, dar este singurul care are de TATA, nu un tata pamîntesc, ci pe DUMNEZEU. Isus este FIUL LUI DUMNEZEU).
Duhul Sfînt este din Dumnezeu, ca si Dumnezeu, ca si CUVÎNTUL. Este ,,SFÎNTA TREIME“: Dumnezeu TATAL, Dumnezeu FIUL (CUVÎNTUL) si Dumnezeu Duhul Sfînt, sunt UNA, de nedespartit. Dar lucreaza ca în ,,CERURI“:
- Isus ERA PE PAMÎNT SI ÎN ,,SÎNUL TATALUI“ (TREIMEA era TREIME).
- Duhul Sfînt (MÎNGÎIETORUL) pe care TATAL L-A TRIMIS ÎN NUMELE LUI ISUS HRISTOS, sa RAMÎNA CU NOI, DUPA MOARTEA SA, ESTE CU NOI, DAR DUHUL SFÎNT este TREIME TOT TIMPUL (ÎN TREIME). Putem, crede spune, din aceste cuvinte ca, la fel cu ISUS, DUHUL SFÎNT ESTE CU NOI, SI ÎN ACELASI TIMP, ÎN DUMNEZEU. (TREIMEA)
Duhul Sfînt este pe pamînt cu FIUL OMULUI (ÎN CARE ESTE ISUS, SI CARE ESTE ÎN ISUS). (DUHUL SFÎNT, DUHUL LUI DUMNEZEU, S-A POGORÎT DE LA TATAL SI A RAMAS, ,,S-A OPRIT“ (Spune Ioan Botezatorul), PESTE ISUS, L-a mînat în PUSTIE sa fie ispitit timp de 40 de zile, dupa care ,,PLIN DE PUTEREA DUHULUI“ a început, la aproape 30 de ani, sa ÎNVETE pe oameni, (Dupa BOTEZ: ,,PLIN DE DUHUL SFÎNT“)
- De aceea spune Isus ca ,,oricui va HULI împotriva DUHULUI SFÎNT, nu i se va ierta“ – caci DUHUL SFÎNT ESTE DIN DUMNEZEU, ESTE DUMNEZEU – DUHUL SFÎNT. EL ESTE DESAVÎRSIT SI ÎN ÎNTREGIME SFÎNT SI DUMNEZEU.
- Fiul omului, OMUL ÎN CARE ESTE CHIPUL FIULUI LUI DUMNEZEU, RAMÎNE OM. El nu este desavîrsit (se desavîrseste), el nu este sfînt (se sfinteste), si nu este Dumnezeu (poarta în el ,,Împaratia lui Dumnezeu“). Si, (desi ne învata sa ne iubim, sa ne iertam, sa nu ne VORBIM de RAU unii pe altii), celui care va vorbi ÎMPOTRIVA FIULUI OMULUI, I SE VA IERTA. Cred aici, prin faptul ca ne spune ca ,,i se va ierta“, pe cînd celuilalt ,,nu i se va ierta“, Domnul Isus a vrut sa ne învete DEOSEBIREA ABSOLUTA, CLARA, între FIUL OMULUI (OM), FIUL LUI DUMNEZEU (SINGURUL), SI DUHUL SFÎNT (DUMNEZEU).

11. 12.

Acest verset confirma cele de sus: FII OAMENILOR (ucenicii care Îl au în ei pe Isus, si-L slujesc), persecutati pentru ca-L fac cunoscut oamenilor pe Domnul lor, VOR FI ,,ÎNVATATI DE DUHUL SFÎNT CE TREBUIE SA VORBEASCA“
- Ce fel neobisnuit are uneori Domnul Isus, de a ne descoperi ÎNTELESURILE cele mai adînci ale Împaratiei. Prin aceste 2 versete: 10 si 11, prin afirmatiile: ,,i se va ierta“ si ,,nu i se va ierta“ (,,nici în veacul acesta, nici în veacul viitor“ spune Domnul în Matei), El ne face sa distingem CLAR, ceea ce era CONFUZ în mintea noastra:
1. Isus este singurul FIU AL OMULUI NASCUT DIN DUMNEZEU, care la BOTEZ, PRIMESTE DIN CER DUHUL TATALUI (SI ESTE ,,PLIN DE DUHUL SFÎNT“). EL ESTE FIUL LUI DUMNEZEU – CUVÎNTUL facut TRUP.
2. Orice OM este FIU AL OMULUI (caci este nascut din doi parinti care sunt OAMENI). FIUL OMULUI, care ÎL ARE PE EL PE ISUS, este un FIU AL LUMINII, UN FIU AL ÎNVIERII, (si la ÎNVIERE VA FI UN FIU DE DUMNEZEU), un COPIL AL LUI DUMNEZEU (Ioan 1 v. 12. 13). Fiind OM, chiar daca este COPIL AL LUI DUMNEZEU, POATE ÎNCA GRESI, PACATUI. De aceea, celui ce-l critica, (vorbeste împotriva lui) pe drept sau nu, I SE VA IERTA.
- ISUS A FOST SINGURUL OM, (pentru ca era nascut din Mesia si din Dumnezeu), care nu a avut niciun PACAT.
3. DUHUL SFÎNT este singurul care, fiind aici, cu noi, nevazut, nu ESTE ÎNTRUPAT – ESTE DUH, ESTE DUMNEZEU – DUHUL SFÎNT. Oricine vorbeste împotriva LUI – HULESTE – HULA ÎMPOTRIVA LUI DUMNEZEU, NU SE IARTA NICIODATA.

13. 14. 15.
- Isus ne-a SPUS în versetul 12, ca:,,Duhul Sfînt VA VA ÎNVATA chiar în ceasul acela CE trebuie sa vorbiti“.
- Înca odata, OBSERVAM cu UIMIRE LEGATURA, CONTINUITATEA, ,,APA VIE“, care CURGE si CRESTE SUB SCÎNTEIEREA CUVINTELOR DOMNULUI ISUS, sub LUMINA GÎNDULUI SAU. Aparent, versetul 13, începe o noua povestire. Asa este, dar prin ea, Domnul ADÎNCESTE versetul 12.
În versetul 14, aflam ca toate problemele, neîntelegerilor, litigiile, certurile dintre noi, TREBUIE SA LE REZOLVAM SINGURI. ISUS NU ESTE ,,JUDECATOR, sau ÎMPARTITOR“ peste noi. (El ne-a spus ,,Pentru ce NU JUDECATI SI VOI SINGURI CE ESTE DREPT ?“)
DAR, în v.15, întelegem cu ADEVARAT de ce Domnul are ÎNCREDERE sa ne SPUNA: ,,JUDECATI SINGURI“. Pentru ca ACEASTA JUDECATA, TREBUIE BAZATA, CA SA FIE DREAPTA cu ADEVARAT, pe ÎNVATATURA LUI, ,,PE CE ZICE EL“. Si EL LE-A ZIS (v.15.): VEDETI si PAZITI-VA de orice fel de LACOMIE DE BANI, caci VIATA cuiva nu STA ÎN BELSUGUL AVUTIEI LUI“. Asa NE ÎNVATA Isus: ne spune sa judecam SINGURI, APOI ADAUGA O ÎNVATATURA CARE este la fel de VITALA, ca cele 10 porunci. Cu o ÎNVATATURA CA ACEASTA, cei doi frati vor STI SA FACA PACE SI SA SE IUBEASCA, sa ÎMPARTA, SA JUDECE DREPT. Caci CUVINTELE LUI DUMNEZEU NE DAU ADEVAR, PACE, ÎNTELEPCIUNE.
Si LEGATURA CEA MAI IMPORTANTA SE FACE ÎNTRE VERSETUL 12 si cele despre care am vorbit (13, 14, 15.) ANUME: ÎNTELEM (desi Domnul nu spune DIRECT, ci ne lasa sa GÎNDIM) CA: în situatiile cele mai complicate, (mult mai complicate decît ,,ÎMPARTIREA MOSTENIRII), înaintea ,,Sinagogilor, dregatorilor, stapînirilor, care vor ataca în RADACINA FIINTEI OMENESTI: - ÎN CREDINTA, Duhul Sfînt ne va ÎNVATA CE SA VORBIM, DAR: PENTRU CA DUHUL SFÎNT SA NE ÎNVETE, SI CA NOI SA-L AUZIM, TREBUIE SA AVEM ÎN NOI CUVINTELE LUI ISUS! DE ACESTE CUVINTE, învatate de INIMA noastra, SE VA FOLOSI DUHUL SFÎNT. El le va gasi ÎNDATA, NI LE VA PUNE ÎN GURA, (caci PRIN EL LE-AM ÎNTELES si le-am pastrat ÎN NOI). Isus nu este ,,judecator“, dar EL ne ÎNVATA ,, SA JUDECAM SINGURI CE ESTE DREPT“.
16.
Si Domnul continua; Evanghelia CURGE CA O APA VIE, si CRESTE VIATA ÎN NOI. Pilda care urmeaza, ne ARATA CÎT DE NECUPRINSA, NESFÎRSITA SI FRUMOASA SI ADEVARATA, este învatatura lui Dumnezeu. De la cei doi frati care se certau pentru mostenire, Domnul trece la un om, peste care s-a revarsat atîta bogatie, ca nu stia unde
s-o tina.
Dar IDEEA (dreptei judecati, a gîndirii întelepte) continua. Prin ce urmeaza, Domnul continua sa adînceasca tot mai mult ce ne-a apus despre adevarul ca: ,,viata unui om nu sta în belsugul avutiei lui“. Patrunde cu GÎNDIREA LUI DE DUMNEZEU în gîndurile noastre si sparge tiparele marunte, înguste, banale si rele în care dormiteaza, se adînceste în inima noastra împietrita, o topeste si o cucereste cu ADEVARUL pe care INIMA ÎL RECUNOASTE, si nimic n-o va mai STRÎMBA si ORBI.
Pas cu pas, lumina ADEVARULUI intra tot mai profund în mintea si inima noastra, NE schimba, din fiinte materiale, preocupate doar de problemele materiale, în fiinte SPIRITUALE.
Privim ALTFEL VIATA NOASTRA PE PAMÎNT, OCHIUL nostru devine ,,SANA-
TOS“, si LUMINA LUI DUMNEZEU ne va umple toata fiinta. Altfel nu vom sti niciodata de ce TRAIM si ne vom zbate si agita în ÎNTUNERIC. Isus ne deschide ochii prin tot ce ne învata.

17.

- Cu o gîndire neLUMINATA de TOT ce ne ÎNVATA ISUS (schimbarea mintii – METANOIA), bogatia materiala, care este o binecuvîntare de la Dumnezeu, ajunge pricina de framîntari, îngrijorari, preocupari care ne ACAPAREAZA, ne fura de lînga Dumnezeu.

19.

- Desi avea deja, peste cît ar fi avut nevoie, începe ACUMULAREA.
19.

- Visul lui era, ca dupa ce va închina tot timpul si toata fiinta sa depozitarii bogatiilor, sa se odihneasca în desfatari, care, desi spune ,,Sufletului meu“, tineau de desfatari LUMESTI, pentru TRUP, nu pentru SUFLET, nu pentru legatura si înaltarea SUFLETULUI SPRE DUMNEZEU. Dumnezeu ne ÎNVATA ca ADEVARATA odihna si desfatare, nu pot fi gasite DECÎT ÎN DOMNUL.

20.

Isus ne aminteste ca suntem MURITORI, ca în orice clipa putem muri, si daca sufletul este gasit în clipa mortii, satul, odihnit,(în amortire) baut, este GOL SI ÎNTUNECAT, nu
exista, PENTRU DUMNEZEU.
21.
Omul din pilda credea ca ce facea era pentru SUFLET, dar facea pentru PÎNTECE. Sufletul fusese îngropat sub ,,bunatati“ si tînjea dupa TATAL.

22. 23.

Dupa ce, prin pilda aceasta ne-a sensibilizat, ne-a întors ,,privirea“ dinspre preocuparile materiale, spre realitatea SPIRITUALA, SPRE LUMINA, Isus ne ÎNALTA GÎNDUL spre VIATA ADEVARATA, cea din Dumnezeu, cea care ne face FERICITI, ODIHNITI,
LINISTITI cu adevarat, ORICÎT DE BOGATI SAU SARACI am fi pe pamînt. Aceasta
VIATA nu ne-o poate lua nimeni, chiar daca ,,în noaptea asta ni s-ar cere ÎNAPOI SUFLETUL“ (aici e o nuanta care ne face sa ne gîndim ca SUFLETUL nu ne apartine, ne-a fost DAT, si ni se VA CERE înapoi, îmbogatit, întarit, luminat de trecerea noastra pe pamînt).

24.

Isus revine si ADÎNCESTE ÎN NOI, ceea ce ne-a ÎNVATAT în PREDICA de pe munte.
Ne AMINTESTE cît de pretios este fiecare OM, înaintea lui Dumnezeu, NE AMINTES-
TE ca DUMNEZEU ESTE ATOTPUTERNIC si ca face TOT CE ESTE MAI BINE pentru noi, daca STAM cu EL, DACA-L CUNOASTEM, DACA-L IUBIM SI-L AS-
CULTAM ÎN TOT CE NE ÎNVATA. Pentru OM a creat Dumnezeu, cu atîta maiestrie
si frumusete pasari, flori, tot ce vedem.

25.

SUNGURA POZITIE CORECTA, PENTRU CA ESTE SINGURA ADEVARATA,
REALA, care ne poate da PUTERE, PACE si ne poate face cu ADEVARAT FERICITI,
este DEPENDENTA ABSOLUTA DE DUMNEZEU. RECUNOASTEREA ACESTEI REALITATI ABSOLUTE, ne situeaza în ADEVAR. Si doar cine sta în ADEVAR, este cu adevarat puternic, aparat, sigur si linistit în orice situatie. Tot ce suntem, ce avem, chiar si clipa mortii, toata VIATA noastra, SUNT DE LA DUMNEZEU. Recunoasterea în TOTUL a acestei REALITATI, ne face LIBERI. Totul este de la EL si ÎN MÎNA LUI, ÎN PUTEREA LUI. VIATA NOASTRA, SI TOT CE AVEM PE PAMÎNT.

26. 27. 28.

Daca STIM SI RECUNOASTEM, si TRAIM ÎN ACEST ADEVAR, toate prioritatile noastre vor fi RASTURNATE SI ASEZATE CORECT, pentru ca sunt VAZUTE BINE, cu un ,,OCHI“ SANATOS. STIM ca Dumnezeul nostru este ATOTPUTERNIC, NE IUBESTE, SE ÎNGRIJESTE CU ADEVARAT DE NOI, SI ESTE DREPT SI CREDINCIOS ÎN TOT CE NE SPUNE, NE ÎNVATA, NE CERE.
Daca de pasarile cerului, de florile cîmpului se preocupa sa le hraneasca, sa le îmbrace, sa le dea frumusete si viata, cu cît mai mult putem CREDE în grija pe care PROMITE ca o va avea pentru noi, creaturile SALE pentru care S-a ÎNTRUPAT, S-A FACUT PE SINE ASEMENI LOR, A TRAIT ÎN MIJLOCUL LOR, si a facut pentru ele o LUCRARE ATÎT DE MINUNATA. Omul, cînd Îl recunoaste pe Dumnezeu, si nu se mai CREDE PE SINE ÎNSUSI STAPÎN si DUMNEZEU AL VIETII LUI, devine un COPIL IUBIT AL LUI DUMNEZEU, si nimic RAU nu-i poate lua credinta, lumina si bucuria. Dar oamenii au uitat, au întors spatele si au nesocotit pe CEL CARE I-A CREAT si au ajuns singuri, orbi, pierduti, dezamagiti, disperati, cruzi, rai - ,,FARA DUMNEZEU“, ,,PUTIN CREDINCIOSI“.

29. 30.

În continuare, Domnul reia si adînceste învataturile date pîna acum, ca ele sa patrunda în mintea si inima noastra, SA RAMÎNA ÎN NOI, SA NE FACA ALTFEL decît suntem acum, în orbirea noastra, sa ni-L faca CUNOSCUT PE DUMNEZEU.
Mintea a fost gîndita de Dumnezeu pentru a-L putea CUNOASTE PE EL, pentru a COMUNICA CU NOI, nu putem a ne FRAMÎNTA, si a UMPLE cu grija pentru cele materiale, necesare vietii pamîntesti, pe care oricum, Dumnezeu le da si celor buni, si celor rai, si oricarei VIETATI. Omul este facut pentru CER, pentru Împaratia lui Dumnezeu, pe care, doar OMUL o poate purta ÎNLAUNTRUL LUI. (Si doar cînd O ARE ÎN EL, ESTE FERICIT).

31.

Putem CREDE aceasta PROMISIUNE. Cînd cunoastem si ne umplem si devenim oameni care ,,au în ei Împaratia lui Dumnezeu“, suntem pe deplin fericiti. Toate cele necesare vietii, si multe alte daruri nebanuite se vor revarsa asupra noastra. Nu vom mai pretui ce pretuiam si cautam înainte, nu vom mai trai pentru aceleasi lucruri, ce era important, ni se pare acum lipsit de însemnatate. Nu ne vom mai irosi timpul, puterile, gîndurile, pentru lucruri pieritoare si fara nicio valoare ADEVARATA. Isus ne creaza un alt SISTEM DE VALORI - CEL ADEVARAT, ESENTIAL .
32.
Bucuria noastra este o bucurie pentru TATAL, caci este din EL, nepieritoare si deplina.
33.
A ,,VINDE“ înseamna a te DEZLIPI, a nu mai fi LEGAT de lucrurile materiale (multi dintre cei mai iubiti oameni ai lui Dumnezeu, au fost foarte bogati: Avraam, Moise, David, Solomon, etc. dar ei au fost LEGATI DE DUMNEZEU, nu de bogatiile pe care EL li le-a dat; ei Îl iubeau pe Dumnezeu, nu bogatiile lor) STIAU ADEVARUL. Bogatiile ÎMPARATIEI LUI DUMNEZEU, NU SE POT COMPARA CU NICIO BOGATIE DE PE PAMÎNT. Cine le are, este cel mai bogat si mai fericit om de pe pamînt, plin de o bucurie si o pace pe care nimic altceva n-o poate aduce ÎN OM. Si, nici timpul care trece, nici hotii care n-o vad, nici ,,punga“ în care le pastram (inima noastra) nu le ameninta.

34.

- Daca ce pretuiesti este pe pamînt, poti sa pierzi într-o clipa TOT (foc, cutremur, etc.), iar inima ti-e plina de false VALORI (E DE FAPT GOALA). Daca pretuiesti Împaratia din tine, daca o CUNOSTI si o PORTI ÎN INIMA TA, inima ta este în CERURI, desi traiesti pe pamînt, si de aceea simti ca nu mai încape în ea atîta binecuvîntare, bucurie, împlinire. Niciodata nu-ti va lipsi nimic, nicio bogatie din lume nu te va mai tine LEGAT.
35.
Fiul lui Dumnezeu ne CRESTE în continuare. NE ÎNALTA spre lucruri nebanuit de minunate, NE DUCE SPRE CERURI. Dupa ce ne-a convins ca fericirea pe pamînt este a cunoaste si a avea înlauntrul tau Împaratia lui Dumnezeu si ne-a asigurat de grija lui Dumnezeu pentru tot ce ne este necesar pentru existenta, ISUS ne descopera ca, de fapt, DARUL cel mai mare este VIATA VESNICA ÎMPREUNA CU TATAL NOSTRU CARE NE ASTEAPTA. Pentru aceasta ÎNTÎNLIRE A VENIT EL SA NE PREGATEASCA. Iar noi nu trebuie sa ne mai lasam trasi în jos, prinsi din nou de preocupari, griji, amagiri, care sa ne faca sa UITAM DE DUMNEZEU. Cît traim în acest trup si în aceasta lume, PERICOLUL ESTE PREZENT si PUTERNIC. TREBUIE SA VEGHEM si SA NE TINEM STRÎNS de DUMNEZEU, sa-L cunoastem si sa-L iubim mereu.

36.
ÎNCEP ÎNVATATURI PENTRU ACEASTA VREME A ASTEPTARII REVENIRII. Sa nu uitam ca vom ÎNVIA, atunci cînd Domnul Isus va REVENI pe pamînt, ca sa-i ia la TATAL pe toti copii Lui, din toate timpurile. Inima noastra sa fie VIE, PLINA DE LUMINA si DRAGOSTE DE DUMNEZEUL NOSTRU, pe care ISUS NI L-A FACUT CUNOSCUT si stim cît de minunat este. Sa fie GATA în orice clipa sa-I deschida usa, cu bucurie si recunostinta. Cum VA FI INIMA TA ÎN CLIPA MORTII TRUPULUI, CÎND VEI TRECE ÎN STAREA DE SOMN, ASA SE VA TREZI, în clipa ÎNVIERII, la ,,GLASUL“ Domnului, cînd va REVENI si ÎL VOM VEDEA (ne vom REVEDEA, caci NE CUNOASTEM).
37.
Este greu de înteles pentru noi cîta dragoste, bucurie, placere poate avea DUMNEZEU DE NOI. Acest verset te copleseste, aproape ca nici nu te poti GÎNDI la el. O asemenea BUCURIE si REVARSARE DE IUBIRE, NE VA TOPI, NE VOM TOPI ÎN EL CU RECUNOSTINTA.
38.
Este foarte IMPORTANT, ca ne vom ÎNTÎNLI CU DUMNEZEU, asa cum am DEVENIT, prin LUCRAREA LUI ISUS si A DUHULUI SFÎNT (MÎNGÎIETORUL) în timpul VIETII noastre pe pamînt. Ne vom trezi din SOMN cu iubirea, cunoasterea, recunostinta, bucuria, care S-AU NASCUT ÎN NOI PE PAMÎNT, asa cum VOM FI ÎN CLIPA CÎND VOM ,,ADORMI“. Noi trebuie sa VEGHEM asupra INIMII NOASTRE, ca si cum Domnul ar REVENI ACUM. CACI NU STIM ZIUA ÎN CARE VOM MURI. Poate sa REVINA în clipa asta, sa ne gaseasca VII si sa ne ia la EL din acest TRUP; poate sa REVINA peste 100 sau 1000 de ani - NU VOM STI, CACI VOM FI ÎN STARE DE SOMN. NE VOM TREZI FARA SA STIM DACA AM ATIPIT O CLIPA, O ORA SAU 10.000 de ANI. NUMAI DUMNEZEU STIE ZIUA ACEEA. Noi vom crede ca am adormit putin, o noapte, si cînd ne trezim o sa credem ca VISAM CEL MAI NESPUS DE FRUMOS VIS, nu vom putea crede ca am fi putut ajunge în ACEA LUMINA A VIETII SI IUBIRII, DIN ADEVARATA ÎMPARATIE A LUI DUMNEZEU.

39. 40.

,,HOTUL“, aici, semnifica MOARTEA. Daca nu veghem, s-ar putea ca ,,hotul“ sa vina si sa ne gaseasca nepregatiti, preocupati de ,,problemele VIETII ACESTEIA“, acaparati de alte placeri sau griji (sa nu uitam ca Satana cauta tot timpul sa ne rapeasca de lînga TATAL, si e plin de fantezie si foarte perseverent si amagitor). Asa vom ,,ADORMI“, cu casa golita, poate plina de cele 7 duhuri rele însetate, si cînd va REVENI ISUS, vom striga zadarnic: ,,Doamne, Doamne“, caci Dumnezeu va spune: ,,NU VA CUNOSC“, ,,NU STIU DE UNDE SUNTETI“, ,,CINE ESTE ,,tatal“ vostru“ ,,nu semanati cu un copil de Dumnezeu, cu UN FIU AL MEU“, ,,nu va RECUNOSC“, nimic din Mine, nu ESTE ÎN VOI. Voi ar fi trebuit sa SEMANATI CU FIUL MEU, ca sa fiti AI MEI.

41. 42. – 48.

Petru pune, cum punem si noi de multe ori, întrebarea daca spusele lui Isus sunt doar pentru ucenici sau pentru toti oamenii. Si raspunsul este DAT, în chiar faptul ca noi CITIM ACUM EVANGHELIA, CUVINTELE AUZITE DE UCENICI, LE AUZIM ACUM, CITIND. Noi, care citim si dorim sa cunoastem, sa întelegem, suntem dintre cei carora ,,li s-a dat MULT“. Cei care se aseaza în fata oamenilor si-i învata despre Dumnezeu, îi calauzesc sunt cei carora li s-a ,,încredintat mult“: ,,ispravnici“, care ar trebui sa fie CREDINCIOSI si ÎNTELEPTI. În v. 47 Isus ne spune ca putem fi foarte siguri ca JUDECATA LUI DUMNEZEU VA FI CU DESAVÎRSIRE DREAPTA, dar sa avem mai multa preocupare de CE FACEM ,,CU CE NI S-A DAT“, si ,,CU CE NI S-A ÎNCREDINTAT“ decît sa ne preocupam de CUM VOM FI JUDECATI si PEDEPSITI. Cît trebuie sa stim NI S-A SPUS; mai mult, n-avem putere, nici nevoie sa stim. Dumnezeu va lucra dupa DREPATATEA SA DESAVÎRSITA. NOI SA VEGHEM, ACUM! TOT ce urmeaza în continuare sunt DESCOPERIRI si ÎNVATATURI PENTRU VREMEA CE URMEAZA, PÎNA LA SFÎRSITUL LUMII ACESTEIA SI REVENIREA SA.
49.
Pîna acum, Isus a lucrat cu INIMA FIECARUIA DINTRE NOI. Ni L-a facut cunoscut pe Tatal, si cum trebuie sa NE SCHIMBAM, PRIN ISUS, ca sa fim un copil de Dumnezeu si nu fiinte neluminate, oarbe, purtate de vînt, si zdrobite de rautatea vrajmasului nevazut. Acum stim sa fim biruitori, sa traim în Lumina, sa fim VII SPIRITUAL. NE-A SPUS CA ÎNCEPE VREMEA ASTEPTARII LUI. CE FACEM?
Începînd cu acest verset , Isus începe sa ne faca cunoscute aspecte ale LUCRARII LUI DUMNEZEU, PRIN FIUL SAU, pentru ÎNTREAGA LUME. Isus a venit sa arunce un FOC pe pamînt. (El ,,ne boteaza cu DUHUL SFÎNT SI cu FOC“). Daca FOCUL ar fi DUHUL SFÎNT, Isus n-ar fi spus ,,cu Duhul Sfînt si cu FOC“. Deci FOC (HAR (?) ) înseamna ALTCEVA. Este acel FOC CARE NU SE STINGE, O PUTERE CARE NE APARA PRIN EA ÎNSASI DE PUTEREA RAULUI. Este din PUTEREA LUI DUMNEZEU TATAL. Treimea întreaga LUCREAZA LA ACEASTA NEASEMUITA SI SFÎNTA LUCRARE DE RASCUMPARARE si RESTAURARE A OMULUI, dupa chipul si asemanarea LUI DUMNEZEU. Întreaga DUMNEZEIRE (TATAL, prin FOCUL ADUS DE ISUS - HAR, FIUL, care este CUVÎNTUL, si ni-L lasa în Evanghelie, si DUHUL SFÎNT care este MÎNGÎIETORUL) ESTE PREZENTA ÎN ISUS SI PRIN ISUS. Si astfel: ,,ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU S-A APROPIAT DE VOI“, ,,A AJUNS PÎNA LA VOI“, cum spune Domnul - ,,EMANUEL“ - numele prin care a fost vestit Hristosul, MESIA, este EMANUEL: ,,DUMNEZEU ESTE CU NOI“. ,,S-a ÎMPLINIT VREMEA, SI ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU ESTE APROAPE. POCAITI-VA SI CREDETI ÎN EVANGHELIE“ spune Isus, în Marcu, la începutul lucrarii SALE PE PAMÎNT. ACUM SPUNE: VEGHEATI SI RUGATI-VA.

50.

Acest verset cuprinde o descoperire care ne face sa vedem ca ,,BOTEZ“, are un înteles mult mai SPECIAL decît BOTEZUL CU APA care este un ritual, un SEMN. Aici Isus ne îndreapta cu gîndul spre ceva ESENTIAL si FOARTE IMPORTANT, GREU DE ÎMPLINIT, si prin care TREBUIE SA TREACA, si DORESTE ,,SA SE ÎNDEPLINEASCA“. EU CRED, ca, nicidecum, Isus (care fusese botezat în APA de Ioan Botezatorul), nu va ma fi odata ,,BOTEZAT“ în APA. Si nu cred ca Îsi dorea mai mult Isus ALTCEVA DECÎT PUTEREA ÎNVIERII SALE. De murit stia ca VA MURI - (nu trebuia sa-si doreasca sa se îndeplineasca). Stia si ca ,,are PUTERE sa-si DEA VIATA, si ARE PUTERE S-O IA IARASI“ (Ioan). Dar Îsi dorea ca aceasta ÎNVIERE, (,,sa-Si ia iarasi VIATA“) sa se împlineasca. BOTEZ înseamna trecerea din MOARTE, LA VIATA. (De aceea si pe cei vrednici de viata vesnica îî numeste ,,FII AI ÎNVIERII“). Iar în Ev. lui Ioan, Isus le spune celor 2 ucenici care I-au cerut sa moara cu El: ,,paharul pe care-l voi bea Eu (moartea), îl veti bea, si cu BOTEZUL cu care voi fi BOTEZAT EU, veti fi BOTEZATI“. BOTEZ ÎNSEMNEAZA TRECEREA DIN MOARTE LA VIATA -ÎNVIERE.
51. 52. 53.

Isus ne face cunoscut ca ÎNCEPE ULTIMA FAZA A LUPTEI DINTRE BINE si RAU, dintre DUMNEZEU si SATANA - lupta care a început în ceruri, înainte de a fi creat OMUL. Acum stim despre aceasta lupta, stim ca LUPTA SE DA ÎN INIMA OAMENILOR, pe care SATANA i-a otravit cu RAUL DIN EL, PRIN NEASCULTAREA primilor oameni creati de Dumnezeu. Isus ne-a facut CONSTIENTI, ne-a ÎNVATAT CUM trebuie sa FIM SCHIMBATI, ca sa-L avem în noi, ca sa LUPTAM de partea BINELUI, cu ARMELE BINELUI. Ne-a dat CALAUZIREA DUHULUI SFÎNT (Duhul Adevarului), si a aruncat pe pamînt un FOC (botezîndu-ne cu FOC si cu DUH SFÎNT), din CER, de la ATOTPUTERNICUL DUMNEZEU. Cred ca HARUL este aceasta PUTERE DE SUS. Lupta va fi crîncena ,, pe viata si pe moarte“, dar NOI NU AVEM VOIE SA FOLOSIM DECÎT ARMELE BINELUI, daca vrem sa ramînem de partea BINELUI, a lui Dumnezeu. Cu aceste ARME ne-a înarmat EL, prin TOT ce ne-a ÎNVATAT, (Predica de pe munte, FERICIRILE) cine foloseste ARMELE VRAJMASULUI, (ucidere, minciuna, rautate, cruzime, batjocura, ranire, etc.) este VRAJMAS al BINELUI, nu este din Dumnezeu. Razboiul va fi în inimile noastre, în familiile noastre, si totdeauna trebuie sa biruim prin BINE, prin ,,armele“ date de Isus. Daca vom urî, vom fi ca CEL RAU, si i-am cîstigat lui o lupta. ,,Fiul omului a venit NU ca sa piarda sufletele oamenilor, ci sa le MÎNTUIASCA“ spune Isus.

54. 55. 56. 57.

În aceasta lupta, din ,,VREMEA ACEASTA“, trebuie sa folosim tot ce ne-a dat Creatorul, ca s-o DEOSEBIM, SA FIM CONSTIENTI, SA VEGHEM TOT TIMPUL, caci e un ,,razboi nevazut“: observatia atenta, asocierile, urmarirea continua a tot ce se întîmpla, întelegerea, judecata vie, tot ce ne ajuta sa stim cînd ,,vine ploaia sau zaduful“, si multe alte lucruri, TREBUIESC FOLOSITE pentru a VEDEA si ÎNTELEGE ACEASTA VREME, ACESTE VREMURI DE LUPTA. Asa cum VRAJMASUL se lupta pentru fiecare OM, si Dumnezeu se lupta. Iar oamenii, chiar si cei mai buni, cu cea mai buna ,,samînta“ în ei, trebuie sa ÎNVETE, SA AFLE DE LUPTA NEAZUTA, SA VEGHEZE, caci vramasul este viclean si puternic.

58. 59.

Legat de v. 57, aceste verset, prin imaginea celui ÎNVINUIT DE CATRE ,,pîrîsul“ lui (adica cel care-l învinuieste ceva), Domnul Isus, dupa ce ne-a deschis ochii, ne-a aratat cine suntem, de unde venim, pentru cine traim si ne-a nascut ca fiinte spirituale, NE VORBESTE CA UNOR FIINTE SPIRITUALE. De acum încolo, cînd citim, tot mai des vom afla ,,lucruri ale Duhului“, care nu pot fi exprimate, ci doar PERCEPUTE, SIMTITE, prin amanunte extrem de fine, si pe care trbuie sa le gasim acordînd o foarte mare atentie fiecarui cuvînt care aproape se transforma în realitatea SPIRITUALA PE CARE O CONTINE. Eu voi folosi cuvinte ca sa vorbesc despe ceea ce ne spune Domnul dincolo de cuvinte, ,,pe deasupra“ lor, ca aburul de dimineata peste ,,APA VIE“ A OCEANULUI INFINIT AL SFINTENIEI si MARETIEI TATALUI. Noi toti suntem pe drumul vietii mergînd în ACELASI LOC: JUDECATA de dupa ÎNVIEREA NOASTRA din ,,SOMN“. Deci ,,ne ducem înaintea judecatorului“.
Toti avem ÎNSOTITOR: - PÎRÎSUL (Toti avem în NOI un GLAS care ne învinuieste, ne spune CE FACEM RAU). Acest glas este CONSTIINTA, pe care TATAL A PUS-O ÎN NOI TOTI, DE LA ÎNCEPUT. Unii n-o mai aud, sau nu vor s-o asculte. Cei care au primit ÎNVATATURA LUI ISUS, care CRED ca ISUS este Fiul lui Dumnezeu, care au primit Duhul Sfînt si FOCUL cu care EL NE-A BOTEZAT printr-o LUCRARE DUMNEZEIASCA, ÎI AUD GLASUL CARE, ÎN EI, VORBESTE clar si cu putere, caci ei AU CUVÎNTUL VIU, DUHUL SFÎNT si PUTERE DE LA DUMNEZEU. ACEASTA CONSTIINTA ,,ÎNTARITA“, ne AVERTIZEAZA, cînd facem, sau doar intentionam sa facem CEVA care nu este dupa VOIA TATALUI.
- Domnul Isus ne sfatuieste s-o ascultam cu atentie si sa facem BINELE si nu RAUL de care ea NE ACUZA, NE ,,PÎRASTE“, ca suntem gata sa-l facem, sau chiar l-am facut. Pîna nu vom face ce este BINE, constiinta aceasta nu va TACEA, caci este a UNUI OM CARE ACUM , ,,poate sa judece singur ce ESTE DREPT“, caci Îl urmeaza pe ISUS, Îl cunoaste, este calauzit de DUHUL ADEVARULUI si ,,îmbracat cu PUTERE de sus“. Cînd vom face BINELE, ,,PÎRÎSUL“ VA TACEA, VOM SCAPA DE EL (nu ne va acuza decît daca va fi iar ceva RAU de semnalat). Si trebuie SA ASCULTAM ÎNDATA GLASUL ,,cît înca suntem pe drum“, adica în viata. Daca vom muri ÎMPOVARATI DE VINA, (caci ACEST GLAS NICIODATA NU GRESESTE), atunci, fata de Dumnezeu -Judecatorul Desavîrsit, nu vom mai putea face NIMIC (acum, cît suntem în VIATA, PUTEM). Daca ACUM, CÎT TRAIM, nu ÎNDREPTAM ÎN NOI, ceea ce CONSTIINTA NE SPUNE CA E RAU, ne condamnam singuri, prin FAPTELE RELE (sau GÎNDURI, SENTIMENTE, PORNIRI, orice e RAU), iar DREPTUL Judecator ne va da TEMNICERULUI PENTRU ,,LOCUL PREGATIT SATANEI SI ÎNGERILOR LUI“ (caci facînd RAUL, lui i-am slujit, nu lui Dumnezeu). ,,VEGHEATI ÎN TOT TIMPUL, SI RUGATI-VA!“ ne spune TATAL NOSTRU PRIN FIUL SAU IUBIT.

CAPITOLUL 13

1. 2. 3. 4. 5.

Noi nu putem cunoaste toate CAILE SI GÎNDURILE LUI DUMNEZEU. Tot ce putem cunoaste, ne-a descoperit prin Fiul SAU. Nu stim de ce unii mor în împrejurari atît de violente (dar stiu ca Dumnezeu ne-a alcatuit în asa fel, ca MOARTEA SA NU DOARA). Nu stim DE CE unii sufera mult, de boli chinuitoare, înainte de a muri. Dar stim ca de multe ori, suferinta apropie pe OM de Dumnezeul LUI, ca sa fie salvat din MOARTEA SPIRITULUI.
Isus ne ÎNVATA, în aceste versete, ca, nu FELUL ÎN CARE MOARE UN OM ESTE IMPORTANT. Stim ca TOTI OAMENII MOR, si Isus ne-a învatat sa nu ne fie frica de moarte, ci de departarea de Dumnezeu. Felul violent, crud, în care au murit Galileenii aceia, sau cei 18 insi zdrobiti de turnul din Siloam, nu este nicidecum un semn de pedeapsa de la Dumnezeu, pentru ca ar fi fost RAI.
Domnul Isus repeta STAREA NOASTRA SPIRITUALA, ESTE SINGURA, CU ADEVARAT IMPORTANTA, si pentru VIATA ACEASTA SI PENTRU VIATA VESNICA. (Daca suntem ai lui Dumnezeu sau suntem ai celui RAU). Ca sa fim ai lui Dumnezeu, ACUM SI VESNIC, trebuie sa devenim asemeni FIULUI SAU, ca sa ne RECUNOASCA, sa nu ne spuna: ,,Nu stiu de unde sunteti; - niciodata nu v-am cunoscut“. Asta înseamna POCAINTA (pocainta, în greaca înseamna METANOIA, adica SCHIMBAREA MINTII).
,,Daca nu va POCAITI, TOTI VETI PIERI LA FEL“, adica ,,în focul VESNIC, pregatit Satanei si îngerilor lui“.
Chiar daca muriti de batrînete, în patul vostru, tot acolo veti ajunge, daca nu VA SCHIMBATI MINTEA (pocainta ) (Dupa cum, cei care-L cunosteau pe Dumnezeu, Îl iubeau si faceau VOIA Lui, chiar daca se aflau printre Galileenii ucisi, sau printre cei zdrobiti sub TURN, SE VOR TREZI DIN SOMN ÎN LUMINA DE IUBIRE SI VIATA A TATALUI CERESC).
,,Pocaiti-va si CREDETI în EVANGHELIE“, ne spune Domnul Isus.

v. 6.

Domnul CONTINUA sa ne spuna TAINE despre CUM VOR LUCRA TATAL, CUVÎNTUL SI DUHUL SFÎNT, dupa ÎNALTAREA SA. CE SE VA ÎNTÎMPLA ÎN LUME SI PRIN CE VA LUCRA DUMNEZEU. TREBUIE SA STIM, CA SA ÎNTELEGEM CE SE ÎNTÎMPLA SI CE TREBUIE SA FACEM ÎN ACEASTA VREME DEOSEBITA DINTRE MOARTEA SI ÎNVIEREA SA, PÎNA LA REVENIREA SA DIN NOU, CA SA NE IA CU EL.
(1). Ne-a învatat întîi sa ne ASCULTAM GLASUL CONSTIINTEI ÎNTARITA ACUM ÎN NOI PRIN CUVÎNT, DUHUL SFÎNT SI PUTEREA HARULUI, asa încît sa ,,JUDECAM si SINGURI CE ESTE DREPT“ si SA-L URMAM PE DUMNEZEU, sa ne ÎNTOARCEM LA EL, SA NE ,,POCAIM“.
(2). Apoi ne-a învatat ca POCAINTA este ESENTIALA. (Iar CONSTIINTA ne va AVERTIZA cînd facem ceva care ne ÎNDEPARTEAZA DE VOIA LUI DUMNEZEU, în asa fel încît aceasta ,,SCHIMBARE A MINTII“ dupa felul de a GÎNDI DREPT, ÎN ADEVAR, în care gîndeste DUMNEZEU, aceasta POCAINTA sa fie PERMANENTA SI PUTERNICA).

v. 6.- 9.

(3). HARUL este al 3-lea ,,INSTRUMENT“ prin care CONSTIINTA si POCAINTA vor fi tinute VII si ÎNTARITE. Domnul Isus, traind în TRUP ca al nostru, ÎN LUMEA aceasta, ne cunoaste nu doar CA ,,DUH“ci si ca TRUP. DUMNEZEU A LOCUIT ÎN TRUP ca al nostru si stie ca avem nevoie DE TIMP ca sa ne schimbam, de rabdare, de îngaduinta, de încurajare, de hrana spirituala, de ajutor permanent. Aceasta MINUNATA PILDA A SMOCHINULUI este o mare mîngîiere si încurajare pentru noi, care ne schimbam MINTEA atît de încet si greu, care ne tinem INIMA curata atît de greu; mereu cadem în tulburari egoiste, slabiciuni ale pornirlor si poftelor lumesti si UITA cum ne-a învatat ISUS sa GÎNDIM si sa FIM, ca sa ramînem ÎN LUMINA. Dumnezeu ar avea dreptate sa spuna despre noi ca Îi ,,cuprindem pamîntul DEGEABA“. Dar Domnul ISUS ne cunoaste, este plin de mila, stie ca ne schimbam ÎNCET, dar ca NE PUTEM SCHIMBA. Si multi dintre cei care ar merita sa piara, vor aduce prin EL, ROADA, VOR RODI, din INIMA LOR RENASCUTA DE ISUS, IUBIRE, SLAVA, RECUNOSTINTA, BUCURIE, PACE, ÎNCHINARE FERICITA CARE SE VA REVARSA DIN INIMA LOR VIE PRIN ISUS SPRE DUMNEZEUL LOR ATÎT DE MINUNAT, si TATAL SE VA BUCURA DE COPII LUI care ,,au fost morti si au înviat, au fost pierduti si au fost gasiti“ si adusi la TATAL de FIUL SAU.
(3). HAR – acesta este numele ANULUI PE CARE ISUS ÎL CERE pentru NOI, niste smochini neroditori, de la Dumnezeu.
Acest ,,AN AL HARULUI“ ( cred ca e vorba de anul Biblic de 1000 de ani) este MARELE DAR: ÎNDURARE, OCROTIRE, PUTERE, AJUTOR, CALAUZIRE, REVARSARE SPRE ÎNTARIREA OAMENILOR ÎN ULTIMA SI CRÎNCENA LUPTA cu RAUL, cu PUTEREA ÎNTUNERICULUI.

v. 10.
(4). SABATUL este pe lînga GLASUL INTERIOR AL ,,CONSTIENTEI“ (LUMINA-
TA de CUVÎNT), pe lînga POCAINTA si HAR, un alt MIJLOC prin care DUMNEZEU NE AJUTA SA RAMÎNEM CU EL, în aceasta VREME dinaintea REVENIRII LUI. O vreme a SECERISULUI, o vreme a alegerii GRÎULUI DE NEGHINA, o vreme în care trebuie sa VEGHEM ca sa ramînem ai lui Dumnezeu, copii ai Lui, de care sa se BUCURE.
Sabatul a fost ZIUA SFIITITA SI BINECUVÎNTATA DE DUMNEZEU, A 7-A ZI A CREATIUNII, cînd ,,Dumnezeu S-A ODIHNIT (SABAT ÎNSEAMNA ,,ODIHNA, SARBATOARE“) de toata LUCRAREA SA, si PRIMA ZI PETRECUTA, în acea zi binecuvîntata si sfintita, de odihna si sarbatoare. De la Adam si Eva este înscrisa în OM.
Apoi, a SCRIS-O ÎNSUSI DUMNEZEU ÎN CELE 10 PORUNCI VESNICE.
Creatorul STIA ca din 7 în 7 zile, omul TREBUIE, ARE NEVOIE SA SE RUPA DE PREOCUPARILE, grijile, problemele, alergatura vietii cotidiene si SA SE ÎNTÎLNEASCA cu DUMNEZEUL LUI. Caci, Dumnezeu fiind DUH, (deci nevazut), omul se poate îndeparta de El, Îl poate UITA, se poate rupe de SURSA lui de viata, sfintenie, calauzire, putere. Isus spune: ,,SABATUL A FOST FACUT PENTRU OM“. Dumnezeu stie ca daca omul UITA DE SABAT, UITA DE DUMNEZEU. Un om fara Dumnezeu este un om mort, prada Satanei care-l va nimici. Zilele saptamîniiau primit NUME mult dupa venirea Domnului Isus. De la creatiune se spunea: ziua întîi, ziua a
2-a... doar SABATUL, a 7-a zi se numea ZIUA SABATULUI. Apoi din nou, începea o alta SAPTAMÎNNA cu ziua întîi.
Isus a fost RASTIGNIT în ziua a 6-a (ziua dinaintea SABATULUI, ziua PREGATIRII SARBATORII SABATULUI). În ziua a – 7 a, ziua SABATULUI S-A ODIHNIT în mormînt (ca si TATAL LA CREATIUNE, FIUL S-A ODIHNIT DE LUCRAREA SA PE PAMÎNT). Si A ÎNVIAT ,,ÎN ZIUA ÎNTÎI A SAPTAMÎNII“ cum ESTE SCRIS în TOATE CELE 4 EVANGHELII. (Dumnica, sarbatoarea ÎNVIERII este FOARTE CLAR ZIUA ÎNTÎI A SAPTAMÎNII, ziua în care Domnul a ÎNVIAT). ÎNVIEREA ESTE O MARE BUCURIE, DAR SABATUL este în ZIUA DE DINAINTE, cînd Domnul era în mormînt. Mai tîrziu printr-o complicata lucrare ,,omeneasca“ (?), cînd Domnul se suise de mult la TATAL si cînd zilele saptamînii au primit nume dupa zeitati pagîne, la care se închinau neamurile care înca nu-L cunosteau PE DUMNEZEU, SABATUL, ZIUA A 7- A, ziua DE ODIHNA sfintita de Dumnezeu a ajuns din ziua a 7 – a, ziua întîi a saptamînii (ziua în care Domnul a înviat, numita mult mai tîrziu, Dumnica, atunci cînd ziua SABATULUI a fost numita ,,sîmbata“ (care nu înseamna nici sarbatoare, nici odihna ci ,,sîmbata“).
-Satana stia ca aceasta zi SFÎNTA era vitala pentru OM, ca legatura cu DUMNEZEU sa fie reluata TOTAL, din 7 în 7 zile, cînd omul lasa TOT si statea cu Dumnezeul LUI, ca sa primeasca LUMINA, PUTERE, VINDECARE DE TOT RAUL, BINECUVÎNTARE, SA FIE SFINTIT DE DUMNEZEU. (Isus spune în Ioan: ,,Tatal meu lucreaza pîna ACUM, si Eu, de asemenea lucrez“, caci în SABAT, Dumnezeu lucreaza cu PUTERE asupra COPIILOR SAI, care stau lînga EL, lasînd toate ,,treburile“ lor la o parte, ,,desfatîndu-se în Domnul“ – Isaia 58v.13, 14).
Si vrajmasul a lucrat cu putere împotriva SABATULUI. Întîi prin preotii si îvatatorii Legii, care au facut din SABAT o zi a sutelor de restrictii, interdictii, reguli, porunci omenesti, care paralizau, încremeneau de frica pe omul, care daca ar fi calcat o regula stabilita de ei, nu de Dumnezeu, era ucis cu pietre, ,,din respect pentru sabat“. Deci SABATUL se respecta, se ,,tinea“, dar golit de tot ROSTUL PENTRU CARE ÎL FACUSE DUMNEZEU. Si Domnul Isus S-A LUPTAT cu EI, CA SA REDEA SABATUL CEL SFÎNT SI ADEVARAT, OMULUI, caci spre BINELE OMULUI a facut Dumnezeu SABATUL. Iar, dupa Iudei, Satana a rapit oamenilor SABATUL prin crestini – prin sec. 4, un împarat dintre ,,împaratii pamîntului“ – Constantin – împarat crestin, a decretat Dumnica (ziua întîi a saptamînii) ca zi de odihna. Dar o zi de odihna ,,daruita“ de un OM, nu poate avea puterea SABATULUI. Un om nu o poate sfinti si binecuvînta, si nici nu poate face LUCRARILE pe care le face Dumnezeu, pentru OM, în SABAT. Domnul Isus a luptat pentru SABATUL ADEVARAT si prin întelesul ÎNALT, SPIRITUAL, CARE ESTE ARATAT ÎN FIECARE MINUNE PE CARE O FACE ÎN SABAT, Domnul Isus NE DARUIESTE ÎNCA ODATA, ÎN DAR DE LA TATAL, SABATUL, aratîndu-ne ce FACE DUMNEZEU, cu PUTEREA, IUBIREA SI CUNOASTEREA SA desavîrsita, pentru OM ÎN SABAT. (Daca OMUL, în aceasta zi sta cu Dumnezeul SAU, singura lui SURSA DE VIATA ADEVARATA, si nu se mai gîndeste la NIMIC). (ALTFEL ,,NIMICUL“va ajunge sa-i fie dumnezeu, iar de adevaratul Dumnezeu va UITA în timp – victoria Satanei).

v.10.

În ziua SABATULUI, în toate Evangheliile, ISUS NE ÎNVATA, NE ARATA, CE FACE DUMNEZEU PENTRU NOI, DACA STAM LÎNGA EL ÎN ACEASTA ZI, ca niste copii iubiti în jurul Tatalui lor. Iudeii voiau sa-L UCIDA pentru ca LUCRA în ziua de SABAT. Dar El era Dumnezeu, si în ziua Sabatului, Dumnezeu LUCREAZA pentru copiii care vin la El, revarsa binecuvîntari si har, spre vindecare si SFINTIRE.

v. 11.

Cu siguranta este un caz REAL, o lucrare de VINDECARE prin care o fiinta omeneasca a fost eliberata de suferinta, DE NEPUTINTA. DAR, în CONTEXTUL acesta, cînd ISUS NE-A ARATAT într-un fel dumnezeiesc, cum omenirea va fi SALVATA prin CONSTIENTA, POCAINTA, HAR SI SABAT, aceasta VINDECARE ESTE ÎNCARCATA , GREA, de semnificatii SIMBOLICE, pline de ADEVARUL VIU sugerat de CUVINTELE Domnului ISUS.
Femeia aceea STAPÎNITA, ÎNCOVOIATA, NEPUTINCIOASA, APLECATA spre pamînt de puterea Satanei, fara putinta de a mai PRIVI ÎN SUS, SPRE CER (spre Dumnezeu), aceasta femeie simbolizeaza starea în care ne-a gasit Isus, cum ajunsese lumea prin lucrarile ascunse ale Satanei si îngerilor lui; în fata lor, a puterilor nevazute ale RAULUI, zacea o lume NEPUTINCIOASA, OARBA, PERDUTA.

v. 12.

Isus ne cheama la El, ne spune ca El este Dumnezeu, ca El ne-a DEZLEGAT de neputinta noastra de a sta DREPT, neîncovoiati de puterea cu care ne-a aparat în jos, ne-a gîrbovit, ne-a mutilat Satana.
v. 13.
Femeia, desigur, auzind aceste cuvinte s-a bucurat, le-a CREZUT, dar, de prea multa vreme purta povara care o încovoia, se deformase cu totul sub chinul, umilinta, disperarea si durerea pe care le traise de atîtia ani. NU SE PUTEA ÎNDREPTA, N-AVEA PUTERE.
SI NUMAI ISUS PUTEA SA-I SA-I DEA ACEASTA PUTERE DIN PUTEREA LUI. Îsi întinde mîinile peste ea, si PUTEREA LUI O FACE DREAPTA. ESTE DIN NOU OM, cu adevarat. Si stie ce MINUNE S-A petrecut ÎN EA, SI STIE CINE A FACUT MINUNEA, SI-L va slavi toata viata cu recunostinta, (va ramîne ,,legata“ de CEL care a facut-o dreapta, îi va apartine DOAR LUI). Acum ÎL VEDE, VEDE FATA LUI, I-A SIMTIT PUTEREA, MILA, DRAGOSTEA.
Legatura Satanei facuse din ea O NEPUTICIOASA. LEGATURA CU ISUS O FACE OM.
14.
Victimile Satanei sunt salvate din ghearele lui, si Satana gaseste oameni prin care sa se împotriveasca lucrarii mîntuitoare a Fiului lui Dumnezeu. Fruntasul Sinagogii îsi face ,,datoria“: ,,apara“ SABATUL: (îl ,,apara“ de Dumnezeu). Gîndul nostru însa, este calauzit, printre CUVINTELE EVANGHELIEI, sa VADA ADEVARUL. Da, omul
,,trebuie sa LUCREZE 6 ZILE“, dar era în ziua a 7- a, ziua SABATULUI, si nu omul LUCRASE, ci DUMNEZEU. (Isus a spus în Ioan: ,,Fiul nu face DECÎT CE VEDE PE TATAL FACÎND. Si tot ce face Tatal, face si Fiul ÎNTOCMAI“)
Nu omul a lucrat, ci Dumnezeu A LUCRAT PENTRU OM în ACEA ZI DE SABAT.

15. 16.

Trebuia logica Celui care este însasi LOGICA, (,,Logos“ = CUVÎNTUL, ,,ratiunea“,
,,logica“ – Isus este CUVÎNTUL facut trup), pentru ca fiecare dintre cei care-l auzeau atunci (SI AZI) sa vada fatarnicia celor care ,,calcau“ SABATUL pentru viata animalelor lor, dar, pentru Isus SALVASE UN OM, Îl învinuiau si voiau sa-L UCIDA. Acest fruntas al sinagogii, orbit de SATANA, a ,,vazut“ ca ISUS ,,LUCRASE“ în SABAT, dar n-a ,,VAZUT“ ca o astfel de LUCRARE, nimeni, în afara de DUMNEZEU, n-ar fi putut LUCRA (VEZI IOAN 5 v. 1 – 18).

17.
Prin puterea si logica si ADEVARUL ABSOLUT al CUVINTELOR SALE, Domnul ne vindeca de gîndirea STRÎMBA indusa si întretinuta de minciunile celui numit ,,ucigas si tatal minciunii“; El ridica bolovanii asezati de oamenii folositi de satana, peste ADEVARUL LIMPEDE, CURAT, CA UN IZVOR DE APA VIE, DAT DE DUMNEZEU.
18. - 21.
În sfîrsit, DOMNUL, dupa ce NE-A FACUT SA ÎNTELEGEM CA, PENTRU CA SA AVEM PUTERE ÎN ACEASTA VREME, (pe care acum ,,STIM S-O DEOSEBIM“ ca vreme dinaintea REVENIRII SALE) AVEM: CONSTIENTA, POCAINTA, HARUL SI SABATUL. Aceasta CUNOASTERE a ,,armelor“ pe care ni le-a DAT, vor RODI ÎN NOI ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU, CARE VA CRESTE ÎNLAUNTRUL NOSTRU DIN CUVÎNT. ,,Grauntele de mustar“ este ,,cea mai MICA samînta de pe pamînt“ (,,CUVÎNTUL“ este o samînta si mai mica – NICI NU SE VEDE – E ,,doar“ CUVÎNT ). DAR: din aceasta ,,SAMÎNTA“, poate creste în noi o ÎMPARATIE ÎN CARE LOCUIESC ÎNGERI. Cu o conditie: OMUL SA IA acea samînta, stiind ca este SAMÎNTA, si s-o arunce, s-o SEMENE ÎN PAMÎNTUL BUN AL INIMII LUI (în ,,gradina“ lui). La fel aluatul nu va LUCRA daca o femeie (un OM) nu-l IA si nu-l pune în faina. Femeia stie PUTEREA ALUATULUI, ÎL IA, si-l face sa lucreze în toata faina, sa dospeasca, si sa faca PÎINI, SPRE HRANA CELOR DRAGI.
Cînd ne gîndim la Evanghelie, în mintea noastra se nasc minuni de întelesuri, ca cercurile într-un OCHI DE APA în care ai aruncat o piatra. TE UITI SI TE MINUNEZI. Ia CUVÎNTUL, ,,seamana-l“ în inima ta, si înlauntrul tau va creste (ca ,,un copac mare“) Împaratia lui Dumnezeu, si Îngerii lui Dumnezeu vor veni ca pasarile cerului la cuiburile lor.

22. 23. 24.

Calea lui Isus spre Ierusalim, spre CRUCE , este calea pe care ne învata si ne arata (si apoi VA FI ,,SCRIS“) TOT CE AVEM NEVOIE ca sa fim MÎNTUITI. Dar El ne-a SPUS: ,,CINE VINE LA MINE, AUDE CUVINTELE MELE, SI LE FACE, se aseamana cu un om, care cînd A ZIDIT O CASA, A SAPAT ADÎNC ÎNAINTE, si a asezat temelia pe STÎNCA“. Nu este destul sa AUZIM si sa STIM CUVINTELE LUI. Trebuie sa SAPAM ADÎNC, sa le ÎNTELEGEM ÎN ADÎNC, si sa ne CONSTRUIM ,,ÎN ADÎNC“ TEMELIA, aruncînd din noi zgura, moloz, praf, pietre, ramasite de vechituri mucegaite. DUHUL SFÎNT SI HARUL SUNT CU NOI, DAR Domnul Isus spune: ,,NEVOITI-VA“ – adica straduiti-va, oricît de greu este, nu va lasati. MERITA.
CALEA PARCURSA de Domnul spre Ierusalim este CALEA NOASTRA spre Împaratia lui Dumnezeu. PRIN ISUS VOM INTRA ÎN EA. MOARTEA LUI NE VA ELIBERA DE SUB PUTEREA MORTII, ÎNVIEREA LUI, FACE CU PUTINTA ÎNVIEREA NOASTRA. Tot ce ne-a ÎNVATAT ISUS prin CUVINTE si LUCRARILE SAVÎRSITE (care dincolo de ,,binele“ personal al celor salvati, au un ÎNTELES ÎNALT, SPIRITUAL, prin SEMNIFICATIA LOR). TOT ce spune Isus, ,,în numele TATALUI SAU, poate fi deplin înteles de OM, caci altfel n-ar fi SPUS. Dar, cred ca doar OMUL care VEDE CA ISUS ESTE DUMNEZEU, mai presus de toti prooroci, Împaratii, înteleptii, apostolii, predicatorii, doar acel OM, care CREDE ca Isus este Dumnezeu si Evanghelia Lui este SCRISA DE DUMNEZEUL CEL ATOTPUTERNIC, se poate bucura de minunatele ei cuvinte.
- JERTFA LUI PE CRUCE, MOARTEA LUI, ÎNVIEREA LUI, ÎNALTAREA LUI, LUCRAREA LUI AZI SI REVENIREA LUI, sunt Taine, dincolo de MINTEA OMENEASCA. Despre aceste TAINE, EVANGHELIA NE DESCOPERA CÎT PUTEM ÎNTELEGE; Dincolo de ce ne-a SPUS EL, care a TRECUT prin ELE, prin EVANGHELIE, ce presupun, cred, VAD altii, care sunt OAMENI, nu DUMNEZEU, cînd îi auzim sa ne aducem AMINTE DE CUVINTELE LUI:
,,Unul SINGUR ESTE ÎNVATATORUL VOSTRU: HRISTOS, iar voi toti sunteti
frati“
Daca ar fi fost ALTFEL: ,,NE-AR FI SPUS“ EL ÎNSUSI. NIMENI, în afara de ISUS, NU POATE schimba INIMA omului, nu-l poate NASTE DIN NOU. Un SLUJITOR AL LUI ne poate spune cum sa fim, dar nu poate sa ne faca sa fim CUM VREA ISUS SA FIM. Prin CUVÎNTUL EVANGHELIEI, PRIN CARE LUCREAZA DUHUL SFÎNT, si SUB PUTEREA HARULUI LUI DUMNEZEU. NU ESTE ALTA CALE PENTRU A INTRA PE USA CEA STRÎMTA DECÎT SA NE ,,NEVOIM“, sa VEGHEM ZI DE ZI, ca aceasta LUCRARE sa NE SCHIMBE INIMA SI MINTEA, caci ,,MULTI VOR CAUTA SA INTRE SI NU VOR PUTEA“. Aceasta ,,NASTERE“ n-o poate face decît ISUS. Si NUMAI DACA NE-A NASCUT EL ,,DIN NOU“ PUTEM INTRA PE ,,USA CEA STRÎMTA“.

25.

Nenascuti dupa CUVÎNTUL LUI, nu suntem COPII AI LUI DUMNEZEU si NU NE VA CUNOASTE, caci NU VOM FI DIN EL, ne va spune clar: NU STIU DE UNDE SUNTETI, nu semanati cu MINE, nu semanati cu FIUL MEU.

26. 27.
Nu s-a schimbat nimic ÎN VOI, desi ati fost CU MINE.

28. 29. 30.

Ati crezut ca daca sunteti membri ai poporului ales este suficient, si n-ati vrut sa-L ascultati pe Fiul lui Dumnezeu. Doar cei ce VOR CREDE si VOR ÎMPLINI CUVINTELE LUI, sunt AI MEI. Din orice colt al lumii, din orice VEAC, si pîna la ISUS, si DUPA EL, doar cei care M-AU CUNOSCUT, M-AU IUBIT, SI S-AU SCHIMBAT CA SA FIE DUPA INIMA MEA, VOR FI CU MINE. Dumnezeu ESTE DUH, si SCHIMBAREA TREBUIE SA FIE ADÎNCA, ADEVARATA, caci SFINTENIA si DESAVÎRSIREA LUI DUMNEZEU, CER FIINTE SPIRITUALIZATE ÎN FIECARE CELULA A FIIINTEI, CER SA NU ,,avem în noi, nicio parte întunecata, ca LUMINA LUI MARE SA FIE ÎN NOI“. Daca ISUS NU ESTE CHEMAT, PRIMIT si LASAT SA NE FACA OCHIUL SANATOS, vom fi plini de ÎNTUNERIC si LUMINA NU VA FI ÎN NOI, SI NICI NOI NU VOM FI ÎN LUMINA. Multi pot vorbi adevarat despre aceasta SCHIMBARE, ÎNSA DOAR ISUS, PRIN EVANGHELIE O POATE LUCRA ÎN NOI.
,,NEVOITI-VA“ sa INTRATI pe poarta cea strîmta, (ACUM, CÎT TRAITI, GÎNDITI, PUTETI) caci va spun ca MULTI VOR CAUTA sa INTRE si NU VOR PUTEA“ (caci NU VOR CAUTA DIN TOATA INIMA, SAU NU VOR CAUTA UNDE TREBUIE).

31. 32. 33. 34. 35.

Fariseii erau disperati ca toate ÎNVATATURILE LUI ISUS, fiind adevarate, cucereau INIMILE oamenilor (pe care doar ADEVARUL DE LA DUMNEZEU le poate misca, le poate ÎNVIA, RENASTE). Autoritatea, puterea asupra oamenilor, supunerea fata de tot ce ei i-au ÎNVATAT, (iar ei erau ORBI care calauzeau alti orbi, erau profitori, doreau LOCURILE DINTÎI LA OSPETE si SCAUNELE DINTÎI ÎN SINAGOGI, au facut din CASA lui Dumnezeu o PESTERA DE TÎLHARI, o casa de negustorie) toate avantajele lor materiale, pozitia lor înalta în fata oamenilor, le fugeau de sub picioare. Satana foloseste ambitiile si trufia lor, ca sa-L îndeparteze pe ISUS, sa-L ascunda de oameni. Raspunsul dat Fariseilor este si RASPUNSUL DAT SATANEI. NU SE VA OPRI, PÎNA NU VA ISPRAVI. VA LUCRA PENTRU ÎNTREAGA LUME, NU DOAR PENTRU ISRAELUL, pe care l-a iubit atît si ar fi dorit sa-l rascumpere prin TOTI copii lui. Dar ei nu-L vad pe Dumnezeul LOR, care ESTE ÎN MIJLOCUL LOR. Dar cei care într-o zi ÎL VOR VEDEA si vor sti ca VINE ÎN NUMELE DOMNULUI, VOR FI PRIMITI. Cu aceste cuvinte pentru ISRAELUL LUI IUBIT (si ratacit de învatatori care s-au îndepartat de ADEVARATUL DUMNEZEU), ISUS ÎNCHEIE O ALTA PARTE A EVANGHELIEI.

CAPITOLUL 14

v.1.

Pîna în acest moment al LUCRARII SALE, ISUS ne-a învatat TOT ce trebuie sa stim ca sa ne pastram ,,mijlocul încins si facliile aprinse“ în aceasta VREME A ASTEPTARII REVENIRII SALE.
El ne apropia de Ierusalim, unde va muri, si ne da ultimile ÎNVATATURI, ca sa nu ajungem RATACITI de ,,calauze OARBE“, cum a ajuns poporul Israel. FIECARE trebuie sa CAUTE DIN TOATA INIMA ÎMPARATIA, si o va gasi, spre fericirea lui pe pamînt si în ceruri.
De acum încolo, Domnul intra în cele mai sensibile nuante ale descoperirii Împaratiei, înlatura firele de ,,praf“ aproape INVIZIBILE din ,,OCHIUL“ nostru. Si aceasta lucrare plina de finete, gingasie, delicatete o face stînd foarte aproape de INIMA NOASTRA, iar noi, CITIND, trebuie sa fim atît de atenti si sensibili, încît sa-L auzim cu inima. Deja STIM foarte multe din ce ne învata Dumnezeu, multe lucruri STRÎMBE si ÎNTUNECATE DIN MINTEA SI INIMA NOASTRA S-AU ÎNDREPTAT SI S-AU LUMINAT. El este cu noi, în mintea si în inima noastra si ne LUMINEAZA cu descoperiri noi, pe care DOAR OCHIUL SPIRITUAL LE POATE VEDEA. Nu ne spune ceva NOU, ci ne LUMINEAZA TOT CE NE-A ÎNVATAT PÎNA ACUM, dar cu o LUMINA PE CARE ABIA ACUM, CÎND VEDEM SPIRITUAL, o putem PERCEPE.

v. 1.

Isus nu se teme nici de Irod, nici de CEL RAU, nici de Fariseii care încercasera sa-L sperie, si se duce în ,,gura lupilor“. Si într-o zi de Sabat (pentru Sabat au încercat de la început sa-L prinda si sa-L omoare, învinuindu-L ca ,,dezleaga“ Sabatul de poruncile LOR omenesti, de datoriile lor). Dar de fiecare data, Isus, prin cuvintele Lui i-a redus la tacere. Nu i-au putut raspunde NIMIC, caci avea dreptate. Acum îi testeaza sa vada ce AU ÎNVATAT.

2. 3. 4. 5. 6.

Omul bolnav de dropica (hidropizie – acumulare de APA) era înaintea Lui. Acum EL ÎNTREABA: ,,Este îngaduit sa VINDECI, sa faci BINE, în Sabat?“ Ei taceau. Aflasera ca Dumnezeu a facut SABATUL pentru OM (desi trebuiau sa stie din V.T, daca doreau ADEVARUL, caci ADEVARUL este acelasi). Prin tacere, aprobau: Da, este voie“. Isus le-a lasat timp sa se teama ca vor auzi de la El cuvintele: ,,Atunci, daca este voie, VINDECATI-L!“ În sinea lor, STIAU ca numai Isus îl poate vindeca, stiau ca EL ESTE MESIA, Fiul lui Dumnezeu. Iar El le confirma gîndul: acest OM este COPILUL MEU SI PENTRU VINDECAREA LUI AM INSTITUIT SABATUL (pe care voi l-ati DESFIINTAT strîmbîndu-i SCOPUL. Voi va salvati boii, si bine faceti, EU SALVEZ OMUL) SI IAR AU FOST REDUSI LA TACERE.

7. 8. 9. 10. 11.

Este o PILDA, nu are doar întelesul imediat, direct. Domnul ne învata pe noi, care traim în LUME, ca ACUM, traind în lume, sa TRAIM DUPA REGULILE SI PORUNCILE ÎMPARATIEI. Deja stim ca doar TATAL cunoaste INIMA FIECARUIA si STIE CINE dintre NOI ESTE AL LUI. Noi NU STIM. Poate un om pe care-l dispretuim sau nu ne place, este cel mai placut lui Dumnezeu, asa cum la aceasta masa, CEL DINTÎI era ISUS, pe care ei ÎL PÎNDEAU si-L urau. SMERENIA are implicatii SPIRITUALE, este SEMNUL întelegerii DREPTE a LUCRURILOR care NU SE VAD, si sunt ale lui Dumnezeu. Un COPIL DE DUMNEZEU STIE ca CEL caruia I se CUVINE LOCUL dintîi este Isus, si stie ca Isus este DE FATA, PREZENT LA ORICE ,,MASA“.
12. 13. 14.
Domnul ne aduce AMINTE, acum LA SFÎRSIT, ce ne-a învatat cu privire la mila, darnicie, ajutoare: nu pentru multumirea si rasplata pamînteana sa facem BINELE, ci pentru ca Dumnezeu CERE COPIILOR SAI SA FIE BUNI cum este TATAL LOR, sa fie desavîrsiti, milosi, iubitori si întelepti ca EL care este BUN si cu cei buni si cu cei RAI. Si a venit pentru pacatosi si bolnavi în LUME. Si oamenii fara Dumnezeu pot fi BUNI. DAR NOI trebuie sa fim BUNI cu toti, ca EL.
15.
Pilda n-a fost înteleasa. Cel care spune ,,FERICE“, chiar statea cu DUMNEZEU LA ACEEASI ,,MASA“. Dar nu-L VEDEA. VEDEA doar masa plina cu BUCATE si AUZEA doar învataturi pentru ,,OSPETE“.

16. 17.

Orbirea celui care statea cu Isus la masa si zicea: ,,Ferice de cel care va prînzi în Împaratia lui Dumnezeu“, el, care avea pe Fiul lui Dumnezeu lînga el, este ORBIREA întregului Israel, care este poporul lui DUMNEZEU SI NU-SI CUNOASTE CU ADEVARAT DUMNEZEUL (caci, daca L-ar fi CUNOSCUT, atunci L-AR FI RECUNOSCUT PE FIUL SAU DIN CUVINTE SI LUCRARI, SI DIN PROOROCII CARE L-AU VESTIT). Si cu atît MAI MULT, ESTE ORBIREA NOASTRA, A CELOR DE AZI. Noi Îl putem cunoaste DIN EVANGHELIE PE DOMNUL ISUS, pentru venirea CARUIA ÎN LUME, Dumnezeu a lucrat de la creatiune pîna la NASTEREA SA, în tot Vechiul Testament. Noi suntem binecuvîntati cu posibilitatea de a VEDEA SI AUZI TOT ce ne-a vorbit Dumnezeu, ca sa-L cunoastem, SA CREDEM ÎN EL, SA NE LASAM SCHIMBATI SPRE BINELE NOSTRU, de azi si din vesnicie. ,,VENITI, caci iata ca TOATE sunt GATA“.

18. 19. 20.

Durerea Tatalui si tragedia LUMII, este ca în acest timp, oamenii AU UITAT CA SUNT AI LUI DUMNEZEU, CA FARA DUMNEZEU NU SUNT NIMIC, ajung praf si pulbere si mai cruzi ca fiarele, daca nu stiu ca au fost CREATI DE DUMNEZEU pentru COMUNIUNE cu EL ÎN IUBIRE, BUCURIE, PACE, SLAVA. Daca OMUL NU MAI ESTE O FIINTA spirituala, daca nu-si cunoaste CREATORUL, care l-a facut dupa CHIPUL si ASEMANAREA LUI, poate ajunge mai rau, mai crud, mai ucigas, mai nimicitor decît toate fiarele la un loc. ARE MINTE, data de Dumnezeu, ca sa-L poata cunoaste si iubi, ca sa fie fericit, dar mintea si vointa lui ajung, fara ca el sa stie, armele SATANEI. Cînd Dumnezeu si-a terminat lucrarea, si S-A FACUT TRUP, SI A VENIT LA AI SAI (SI LA NOI), oamenii I-au întors spatele: aveau treaba, probleme serioase: ogor, boi, nevasta, n-aveau timp de ,,CINA“ lui Dumnezeu. Daca poporul ALES si FORMAT, caruia îi vorbise si-i aratase atîtea minuni ale PUTERII SALE, ÎL RESPINGEA, si în loc sa-L faca cunoscut ÎNTREGII LUMI, pe Fiul SAU, ca sa-si salveze toti COPII PIERDUTI de pe PAMÎNT, Îl rastignise pe MESIA TRIMIS DE EL, Dumnezeu, ÎI PRIMESTE PE TOTI, pe toti care sunt departe de EL, pentru ca nu L-au cunoscut, dar cei care i-au întors spatele, CUNOSCÎNDU-L, nu se vor putea bucura de ,,CINA“ LUI.

21.
Îi primeste pe toti, din toata lumea, pe ORICINE ARE NEVOIE: ÎI HRANESTE, ÎI VINDECA, ÎI IARTA, ÎI SPALA.
HARUL, DUHUL SFÎNT SI EVANGHELIA SUNT ACUM DATE TUTUROR.
22. 23. 24.
Dar Împaratia lui Dumnezeu E PREGATITA PENTRU TOTI. Pentru fiecare COPIL, EXISTA UN SCAUN LA MASA, CARE-L ASTEPTA. Durerea TATALUI în CASA LUI, CU LOCURI GOALE, Îl face sa-l trimita pe rob sa-i adune pe cei mai decazuti, si sa-i ,,SILEASCA“ sa INTRE, ,,ca sa I se umple casa. Îi primeste pe toti cazutii si nenorocitii. Ei n-auzisera de Dumnezeu, erau zdrentele rupte de SATANA. Singurii pe care nu-i va primi, vor fi cei care L-AU CUNOSCUT, si L-AU RESPINS, stiind ca ESTE DUMNEZEUL LOR. Fiul SAU a fost DAT întregii lumi. Peste toti (din ulite, piete, de la garduri si drumuri, buni si rai) se revarsa HARUL, LUCREAZA MÎNGIIETORUL, iar Evanghelia o poate avea oricine.
25.
Da, Dumnezeu a hotarît în mînia si durerea SA, SA-I PRIMEASCA pe toti oamenii. L-a DAT LUMII ÎNTREGII PE FIUL SAU. Si multe ,,noroade“ mergeau, ca si azi, DUPA EL. SI EL, DAT ÎNTREGII LUMI, LAMURESTE LUCRURILE, CA NIMENI SA NU SE ÎNSELE, SI TOTI SA STIM SI SA LUAM BINE SEAMA, LA CE NE SPUNE ACUM. CACI TOTI SUNT CHEMATI, DAR PUTINI VOR PUTEA INTRA.
26.
1. Vor INTRA DOAR CEI CARE AU URECHI DE AUZIT, SI AUD (caci urechi le-a dat Dumnezeu la toti, dar putini înteleg si-si bat capul cu ce AUD, caci au treburi ,,mai serioase“).
ACELA CARE NU-L VA PUNE ÎN VIATA LUI, PE PRIMUL LOC, PE DUMNEZEU (DE LA CARE ARE VIATA) NU VA VEDEA ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU. Nu ogorul, boii, nevasta, ci chiar mama, tatal, copii, nimic nu trebuie pus ÎNAINTE DE DUMNEZEU (caci înseamna ca îl pui în locul întîi, si-l faci dumnezeu pentru tine).
Cei pentru care nu este Dumnezeu cel mai IMPORTANT ÎN VIATA LOR, NU SUNT AI LUI DUMNEZEU (si nici relatiile cu ai lor nu sunt cele care ar putea fi, daca Dumnezeu este pe primul loc). Toate ÎSI VOR LUA LOCUL LOR, MULT MAI MINUNAT, DUPA DUMNEZEU.
27.
Nu trebuie luat sensul LITERAL. Crucea este SEMNUL DE ADUCERE AMINTE, (asa cum crucea de lemn este semnul mortii sigure pentru cel care va fi rastignit pe ea), ÎN FIECARE DIMINEATA, STII CA ESTI AL LUI DUMNEZEU, ESTI UNIT CU EL PRIN ISUS, CARE TE-A SALVAT DIN ÎNTUNERIC SI MOARTE, din puterile RAULUI care-si bateau joc de tine. Isus ti-a adus VIATA, LUMINA, ÎNTELEGERE, PUTERE, BUCURIA DE A FI CONSTIENT CA TATAL TAU ESTE CREATORUL UNIVERSULUI.. SUB ACEASTA CRUCE vei fi ocrotit de Însusi Dumnezeu, de puterea, iubirea, grija si calauzirea Lui. Nimeni nu poate face pentru tine BINELE pe care-l poate face Dumnezeu, chiar daca nu întelegi îndata, vei RECUNOASTE curînd, ca nici tu însuti nu te-ai fi putut gîndi la o solutie mai BUNA, în orice situatie, decît aceea pe care Dumnezeu a dat-o. Crucea ne ajuta sa BIRUIM RAUL prin BINE, SA NU NE ÎNTUNECE INIMA NICIO ÎNCERCARE, caci Dumnezeu lucreaza pentru BINELE fiecaruia. Este o CRUCE A VIETII, IUBIRII, LUMINII, prin El noi putem sa LUAM si sa purtam cu bucurie si ÎNCREDERE aceasta CRUCE, si sa-l urmam (sa-L urmam în tot ce ne-a învatat si ne-a lasat SCRIS ÎN EVANGHELIE). Cine nu traieste cu EL în aceasta VIATA, nu va putea intra pe usa strîmta a Împaratiei. A fost CHEMAT, dar n-a urmat CALEA cea strîmta, ci a mers cu gloatele, ,,a mîncat si a baut“ în fata Lui, dar nu i-a primit CUVÎNTUL ÎN INIMA.
28.
Ca sa PATRUNDA bine, în adîncul INIMII noastre, acest ADEVAR, ca Dumnezeu este pe primul loc în VIATA NOASTRA, este piatra de TEMELIE a fiintei noastre nascute din nou, Isus compara pe cel care nu-L aseaza pe Dumnezeu înaintea oricarei alte fiinte, a oricarui lucru din VIATA LUI, cu un om care începe sa zideasca un turn si nu stie ca
n-are bani decît pentru fundatie. Daca un om vrea sa zideasca un TURN, îi trebuie viata, si viata e în mîna lui Dumnezeu, îi trebuie putere si puterea lui e în mîna lui Dumnezeu, sanatate, vreme prielinica, etc. Si scopul zidirii trebuie adus înaintea lui Dumnezeu: Vrei turn de APARARE? Daca nu te apara Dumnezeu, degeaba l-ai sfîrsi de construit. Vrei sa te înalti? Pîna unde te poti sui, mai sus decît te poate Dumnezeu înalta, daca Îl iubesti si Îl asculti. Turn de slava? Dumnezeu vrea sclipirea de recunostinta din INIMA TA. Ce fel de TURN vrei sa faci? Daca vei sta sa-ti faci socotelile, chiar daca ai avea miliarde, si ai putea înalta ce turn doresti, daca Dumnezeu este PRIMUL SCOP, STAPÎN, LUMINA, PARINTE, SFETNIC, VEI FACE, LUMINAT DE EL, ceva mult mai MINUNAT, MAI ÎNALT, MAI TEMEINIC, MAI FRUMOS, decît orice TURN ai reusi tu singur, prin puterile tale, sa înalti, sau sa gîndesti.

31. 32.

Daca esti ÎMPARAT, vei sta sa te sfatuiesti ci înteleptii tai, si vei gasi solutia înteleapta de a face PACE cu cel mai PUTERNIC SI MAI TARE decît tine. Dar daca nu te lipesti de Dumnezeu si nu stai sub ocrotirea ARIPII LUI, (vezi ps.91).
DACA NU ESTE EL STAPÎNUL, PUTERNICUL, ÎMPARATUL, vietii tale, si DACA cel care este mai PUTERNIC si MAI TARE VINE împotriva ta, cu toti îngerii întunericului, daca acel împarat vrajmas este SATANA, si tu încerci, fara Dumnezeu, sa faci PACE cu EL? Uiti ca este TATAL MINCIUNII, Si va calca ,,pacea“, va intra în casa ta, goala, fara Dumnezeu, ,,îti va lua cu sila ARMELE (tale) în care te încredeai, si va împarti prazile luate de la tine? Si te va lasa gol, orb, sarac, la marginea drumului, calcat în picioare de toti, aruncat, nefolositor? ,,HOTUL NU VINE DECÎT SA FURE, SA JUNGHIE SI SA PRAPADEASCA“. NU ÎNCERCA SA-I CERI PACE. El este ucigas, mincinos si tatal minciunii.

33.

Ca sa fii UCENICUL LUI ISUS (nu cum erau cei 12 apostoli, ci cum sunt toti care-L urmeaza, toti cei ÎNVATATI DE EL, sunt UCENICI) trebuie nu doar sa AUZI, ci sa AI ÎN TINE CE AI AUZIT. De El sa nu te LEPEZI. Pe Dumnezeu sa-L pui pe primul loc, si toate celelalte ,,ti se vor da pe de-asupra“, si-si vor lua locul cuvenit, mult mai temeinic si mai frumos si mai trainic, caci sunt DUPA DUMNEZEU. Nu sa VINDEM TOT CE AVEM, ci INIMA SA FIE A LUI DUMNEZEU, iar de ,,tot ce avem“ se va ÎNGRIJI EL. Are mai multa PUTERE SI ÎNCELEPCIUNE DECÎT NOI. De El sa te LIPESTI cu TOTUL, si vei fi deslegat, deslipit de OGOR, BOI, GRÎNARE, de toate va avea El grija. COMOARA TA SA FIE EL, si toate comorile se vor revarsa peste tine. Altfel, poti ,,VINDE TOT CE AI“ SI INIMA SA FIE GOALA, daca nu este plina de LUMINA, VIATA, CUVÎNTUL LUI.

34. 35.

Sarea era semnul vechiului Legamînt (jertfele trebuieau sarate cu multa SARE). De multe ori ISUS SPUNE ,,Legea lor“, ,,Legea voastra“.(nu referitor la cele 10 porunci ale lui Dumnezeu). Aceasta LEGE (Legea lui Moise) a fost data de Moise, prin care Dumnezeu si-a format si si-a calauzit POPORUL ISRAEL, pîna cînd în acest popor al SAU, s-a nascut MESIA – (,,slava poporului TAU, ISRAEL“).
Erau legi pentru VIATA DE ZI CU ZI, care reglementau relatiile dintre ei, si toate îndatoririle lor. Tot ce le porunceau aceste legi, ei erau obligati, erau datori sa împlineasca. Cu PUTERILE LOR OMENESTI.
,,SAREA ESTE BUNA“ spune Domnul Isus. Nu pot fi privite altfel decît BUNE calitatile omenesti prin care omul gîndeste, asculta, se straduieste, se preocupa, face eforturi, munceste. Toate sunt BUNE, DAR daca nu LE DAI LUI DUMNEZEU, SA FACA EL, cu VOIA LUI, TOT CE STIE EL, ATOTSTIUTORUL, EL care e FERICIT SA-SI VADA COPII FERICITI, atunci Sarea îsi pierde ,,gustul“, este irosita – un turn neterminat si JALNIC, O ÎMPARATIE ZDROBITA, PUSTIITA de viclenia Împaratului întunericului si mortii: ,,SAREA“ ÎNCHIN-O LUI DUMNEZEU. DE LA EL O AI.
Pune-L pe Dumnezeu în locul care I se cuvine: Creatorul a toate cîte sunt si TATA SFÎNT DESAVÎRSIT, si toate calitatile tale minunate de OM, care face din
OM: ,,SAREA PAMÎNTULUI“ (Matei) vor straluci, vor creste, vor avea o întrebuintare înalta, caci nu TU LE VEI FOLOSI, dupa mintea ta, oricît de stralucita, CI Dumnezeu le va folosisi va face prin tine lucruri minunate, cum doar El poate face. Altfel ,,SAREA“ va ajunge sa ,,nu mai fie buna de nimic“, caci va veni cel care are 20.000 de ,,ostasi“ nevazuti, înselatori, care nu stiu decît sa prapadeasca si sa jefuiasca, sa nimiceasca tot ce este BUN; si vei vedea atunci ce înseamna ,,pacea cu diavolul“. Stai cu Dumnezeul tau, e singurul LOC SIGUR.
CINE ARE URECHI DE AUZIT, SA AUDA! (,,Luati seama la felul în care ASCULTATI“, ,,Luati seama la ce AUZITI“).
Domnul ne face din SAREA PAMÎNTULUI sa fim LUMINA LUMII (Matei).
În Marcu Isus spune: ,,Sa aveti SARE ÎN VOI ÎNSI-VA“. Lumina LUI ÎN NOI.

CAPITOLUL 15

1.

,,Multi din cei de pe urma, vor fi cei dintîi“ – vin la Isus oameni pacatosi, pierduti, dar care sunt ,,flamînzi si însetati“ în inima lor dupa neprihanire, dupa ADEVAR. Toti sunt PRIMITI sa ASCULTE CUVÎNTUL, este dat tuturor. ,,Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara“, spune Isus în Ioan. Toti sunt oameni, pe care Dumnezeu îi doreste înapoi, acasa, LA TATAL LOR.

2.

Din nou, cei care stiau totul despre Dumnezeu din Legea lui Moise, din prooroci, din psalmi sunt ÎMPOTRIVA LUI ISUS. Caci ce vedeau ei era atît de SUPERFICIAL, de fapt nu-L cunosteau de loc pe Dumnezeu, desi stiau tot ce a facut si a ramas SCRIS.
Din necunoasterea lor, a putut Satana sa-i foloseasca împotriva lui Isus.

3. 4. 5. 6.

Domnul îi ridica de la felul lor (si al nostru) marunt de a gîndi la felul de a gîndi al lui Dumnezeu. Oamenii sunt bucurosi sa critice, sa judece, sa se vada superiori celorlalti. Dumnezeune iubeste si cauta sa ne salveze pe toti. Isus spune: ,,Eu n-am venit sa judec lumea, ci sa mîntuiesc lumea“. Oamenii îsi cauta oaia pierduta, dar daca vad un om pierdut nu le pasa, ba lovesc cu placere în el, sau îl ocolesc.

7.

Pentru cei care se socotesc buni, vrednici de cinste, neprihaniti, superiori, este greu de auzit ca Dumnezeu se bucura mai mult pentru un singur pacatos care se schimba si se întoarce la Dumnezeu, decît pentru 99 de neprihaniti, care n-au de ce sa se pocaiasca, (sa-si schimbe felul de a gîndi) (ASA CRED EI).

8. 9. 10.

Cred ca pilda cu banutul pierdut aduce o alta nuanta, fata de oaia pierduta. ,,Oaia“, era un om care nu-si da seama ce se întîmpla cu el; se simte fara PASTOR, ratacit, pierdut, speriat, nu stie ce sa faca, dar Isus îl gaseste. El singur este PASTORUL CEL BUN.
,,Banutul“ semnifica ceva ce un OM a pierdut din SINE, un pacat, o greseala, o orbire. Omul stie ca trebuie sa lucreze si sa refaca, sa recupereze, sa îndrepte în LUMINA (pe care o cunoaste) ce s-a ,,pierdut“ în el. Se pocaieste (îi pare rau) de ce s-a întîmplat, îndreapta RAUL, se întoarce la Dumnezeu. Si îngerii lui Dumnezeu se bucura.
(Isus pretuieste, respecta aceste ,,entitati“ create din ,,altceva“ decît noi, dar ne vorbeste putin despre ei,) însa în momente foarte importante pentru CRESTEREA noastra).
,,Luati seama la voi însi-va“, sa nu pierdeti ceva din ce v-am DAT, ne atentioneaza Isus.
,,Le-am dat CUVINTELE pe care mi le-ai dat TU“. ,,Le-am facut CUNOSCUT NUMELE TAU.“ ,,VIATA VESNICA este ACEASTA: SA TE CUNOASCA PE TINE,
SINGURUL DUMNEZEU ADEVARAT, SI PE ISUS HRISTOS. PE CARE L-AI TRIMIS TU“.
,,SFINTESTE-I PRIN ADEVARUL TAU. CUVÎNTUL TAU ESTE ADEVATRUL“
11.
Dupa ce ne-a ARATAT CA DUMNEZEU TREBUIE SA FIE CEL MAI IMPORTANT
ÎN VIATA, INIMA, MINTEA NOASTRA, Domnul ne ÎNALTA tot mai sus în cunoasterea lui Dumnezeu. Pîna în acest punct, prin LUCRAREA SA, (cuprinsa pentru noi, cei de azi, în EVANGHELIE) Isus a SCHIMBAT cu totul optica noastra,
ne-a ,,însanatosit“ OCHUL, si putem PRIVI stralucirea neasemuita a LUMINII VII tesuta din iubire, adevar, bine, comunicare, pace care ne inunda toata fiinta. Domnul ne arata acum, FRUMUSETI de care sa ne minunam si sa-L SLAVIM pe Dumnezeul nostru. Evangheliile nu puteau fi scrise de OM. Nimeni nu gasea exact cuvintele, pildele, minunile, care relatate dupa ce a SPUS si a FACUT în realitate Fiul lui Dumnezeu pe pamînt, dar organizate, legate, în curgerea lor, si alte mijloace, de o subtilitate si o finete aproape ,,imateriala“, ne UIMESC, NE TRANSFORMA. Un cuvînt, o expresie care se repeta, etc. se PRIND de mintea, de inima noastra si nu se lasa pîna nu ne induce o anumita descoperire, o întelegere a unui SENS care ÎNVIE o cuta moarta din mintea sau inima noastra. Cuvîntul Evangheliei, structurarea ei, sunt VII, au viata si putere, ne lumineaza, ne fac sa gîndim ALTFEL, sa FIM ALTFEL. Numai DUMNEZEU POATE SA FACA ASA CEVA. (SI CRED ca, ÎN TIMPUL ÎN CARE A LOCUIT ÎN TRUP OMENESC, Dumnezeu STIE, A AFLAT, care sunt punctele usor de STRÎMBAT, de catre ÎTUNERIC, ale mintii noastre limitate, a simtit care sunt slabiciunile si pornirile gresite ale INIMII NOASTRE DE CARNE. De aceea lucreaza atît de exact, cu un om material, EL care este DUH si este DESAVÎRSIT si SFÎNT, pentru ca A FOST OM ÎN ISUS.
Am scris gîndurile de mai sus, pentru ca, în ce va face Isus cu întelegerea noastra, asupra nuantelor de înalta spiritualitate ale Împaratiei lui Dumnezeu, solicita o atentie, o delicatete si o gingasie aproape imateriala a PRIVIRII NOASTRE.
Orice marunt detaliu ascunde o COMOARA CEREASCA, un izvor de ADEVAR SI LIMPEZIME, o bogatie revarsata pentru noi, de TATAL.
PILDA (I)
(1) OAMENII CARE STIU CA AU UN TATA (DUMNEZEU) DAR NU-L CUNOSC CU ADEVARAT. FIE CA STAU LÎNGA EL, FIE CA PLEACA DEPARTE, ÎN LUME,
ACESTI OAMENI NU-L CUNOSC DAR STIU CA AU UN TATA. SI DUMNEZEU ÎI ASTEAPTA, ÎI PRIMESTE SI LI SE VA FACE CUNOSCUT.

v.11. 12.

Aceasta ,,pilda“ legata, prin fire de o finete de raze de lumina ne-creata, de urmatoarele doua sunt o minune de LUCRARE prin EVANGHELIA ,,tesuta“ de mîinile lui Dumnezeu.
Un TATA (atentie) avea doi fii (copii Lui). Unul dintre COPII vrea sa plece de lînga TATAL lui. Tatal îi respecta alegerea, îi da ce ar fi trebuit sa ceara dar dupa moartea tatalui, (partea lui de mostenire) caci fiul nu avea NIMIC al lui însusi.

13.

Asa cum fac foarte multi oameni, (ALEG sa se departeze de Dumnezeu, sa fie LIBERI, SA NU I SE MAI SPUNA, SA NU-L mai asculte) fiul, cu tot ce i-a dat TATAL, vrea sa traiasca INDEPENDENT, dupa VOIA lui, nu a TATALUI. ,,Cine nu strînge cu Mine, RISIPESTE“ spune Domnul. Si fiul a risipit TOT CE AVEA DE LA TATAL lui.

14.15.

Necazul poate veni în orice clipa, si daca esti DEPARTE de Dumnezeu, esti SINGUR. Fiul a simtit nevoia sa se apropiede cineva, sa nu fie singur, fara sprijin, si, ,,S-A LIPIT“
(nu a cersit, nu a furat) ci s-a apropiat de un om. A acceptat o munca înjositoare, caci strainul nu-i pasa de sufletul lui.

16.

Nu-i pasa celui de care s-a LIPIT nici de nevoile lui minime pentru viata si murea de foame. Poftea la noscovele porcilor, dar NU I LE DA NIMENI. Fiul TATALUI a RISIPIT TOT CE-I DADUSE TATAL LUI, dar NU PUTEA SA FURE.
17.
În cea mai mare disperare, si-a AMINTIT ca ARE UN TATA CARE I-A DAT VIATA, care ÎL IUBESTE, care ESTE BUN, si ESTE TATAL LUI.
S-a trezit, ,,si-a venit în fire“, s-i amintit cum se poarta TATAL cu toti, nimeni nu este umilit si lasat sa moara de foame lînga EL, si a judecat DREPT: cel mai bun LUCRU PE CARE ÎL POT FACE CA SA MA SALVEZ, este sa ma întorc la TATAL MEU!

18. 19.

Si-a vazut RATACIREA, GRESEALA, VINA si s-a hotarît sa se ÎNTOARCA LA TATAL, sa-i marturiseasca ca îsi da seama de PACATUL LUI, ca îi PARE RAU, CA E VINOVAT SI NEVREDNIC DE TATAL lui, dar sa-l POAGE SA-L IERTE si sa-l PRIMEASCA ÎNAPOI, sa-i dea voie sa stea lînga el, ca ultimul argat.

20.

Reactia TATALUI, pe care o descrie ISUS, ne surprinde din nou, niciodata, (ne sopteste Isus în acest verset) nu VETI PUTEA BANUI CÎT VA IUBESTE TATAL, CÎT DE MILA ÎI ESTE DE FIECARE, CUM VA ASTEAPTA SI CÎT DE MARE ESTE BUCURIA LUI CÎND VENITI LA EL DIN PIERZARE, cînd va ÎNTOARCETI, (POCAITI), cînd ,,VA VENITI ÎN FIRE“

21. 22.

Fiul începe sa spuna ca stie ca a PACATUIT, vrea sa ceara IERTARE si sa-l roage pe TATAL sa-l primeasca drept sluga, NU FIU, CACI NU MERITA.
Dar Dumnezeu este ALTFEL decît suntem noi, oamenii.

23. 24.

El stie tot ce s-a întîmplat si BUCURIA ca FIUL SAU este din nou cu EL, ca FIUL SAU si-a ADUS AMINTE ca ARE UN TATA, ca nu S-A RUPT TOTAL, ca UN GLAS, O ,,SAMÎNTA“ a ramas în el si l-a întors spre cel care i-a dat viata este atît de coplesitoare, ca îl primeste ca pe un adevarat FIU de ÎMPARAT.
Asa revarsa Dumnezeu bunatatile Lui dumnezeiesti, din belsug de iubire, peste orice FIU AL SAU care se întoarce din lumea pierduta si ratacita, la Dumnezeu. Bucuria, veselia, belsugul ÎNSOTESC REGASIREA celui care era MORT si A ÎNVIAT, era PIERDUT si a fost GASIT. Împaratia lui Dumnezeu este o Împaratie plina de BUCURIA VIETII, de VESELIE, BELSUG si COMUNIUNE ÎN IUBIRE si PACE.

25. 26. 27. 28.

Dar TATAL are doi FII iubiti. Fiul cel cuminte si ascultator, care nu s-a despartit de TATAL, a dus o viata CORECTA SI CURATA, facînd totul dupa poruncile TATALUI SAU, se întoarce de la munca, surprins de muzica de sarbatoare, veselie, joc. Afla de la rob ca FRATELE LUI s-a întors din pierzare, si TATAL (care era si TATAL LUI) este fericit si l-a primit cu tot ce avea mai frumos, haina stralucitoare, inel scump, încaltaminte (semn ca e stapîn) si vitelul pastrat pentru marile sarbatori. S-a mîniat, în loc sa se bucure de îndreptarea din ratacire si mizerie a FRATELUI LUI. Tatal fericit, iese afara si-l roaga sa intre sa se bucure, sa se VESELEASCA ÎMPREUNA, sa-si vada AMÎNDOI FII asa cum si-a dorit mereu, sa aiba CASA PLINA.

29. 30. 31.

Si fiul cel mare ARATA ce era ÎN INIMA LUI. NU-SI IUBEA FRATELE. Nu putea IERTA, (desi nu AVEREA LUI o risipise, ci AVEREA DATA de TATAL LOR). În loc sa se bucure, cum se bucura TATAL de REGASIREA FRATELUI care fusese ,,MORT“ si pierdut, el este plin de mînie si URA si judecata STRÎMBA. MAI GRAV este faptul ca a stat lînga TATAL nu din iubire, pretuire sau întelepciune, ca tot ce a facut, a facut ca o SLUGA, ca UN ROB, nu cu bucurie, nu pentru ca LÎNGA TATAL era cu adevarat LIBER, FERICIT, nu pentru ca STIA CA UN ASEMENEA TATA ESTE NEASEMUIT si a fi lînga El este cea mai mare fericire si A-I SLUJI este un dar, o bucurie care te umple de RECUNOSTINTA. Ai dori sa stai lînga EL, ,,LIPIT“ de El o vesnicie.
- TATAL este ÎNCREMENIT. NU ÎNTELEGE. Ce e în capul si în mintea acestui FI U atît de corect, supus, care pazeste cu grija ,,LEGILE SI PORUNCILE LUI DUMNEZEU“. El se simte ROB, îi slujeste fara bucurie, CA O SLUGA, nu stie ca TOT CE ARE TATAL ESTE AL LUI. CA putea oricînd sa-si cheme prietenii sa se veseleasca, doar este FIU de ÎMPARAT, si bucuria lui este FERICIREA TATALUI: Ce inima are ca nu se bucura de FRATELE LUI si –i spune: ,,Fiul TAU“, în loc de ,,fratele meu“. Nimic din TATAL NU ESTE ÎN ACEST FIU. DE CE STATEA LÎNGA TATAL?
,,Ce-l mîna“? Ce ,,SAMÎNTA“ era în el? Cum a putut, STÎND CU TATAL, sa nu-L cunoasca? Oare va putea si el SA SE întoarca la TATAL? Va putea sa-si schimbe MINTEA si INIMA, sa VADA ca Împaratia TATALUI LOR este o Împaratie a IUBIRII, iertarii, prieteniei, bucuriei de a sluji din iubire a încrederii, a daruirii, a stralucirii, bogatiei, veseliei, fericirii, sigurantei, recunostintei? A TOT CE E MAI BUN.

PILDA II.
(2) A 2-a categorie de OAMENI. EI NU STIU CA NU AU UN DUMNEZEU. N-AU
NEVOIE DE TATAL. TRAIESC DUPA LEGILE LOR (O URÎCUINE) SI AU ALES CA STAPÎN PE MAMONA.

CAPITOLUL 16

v.1.
Brusc, Domnul trece la a 2-a PILDA din cele 3 TESUTE LAOLALTA, ca sa fie UNA.
De la ÎMPARATIA TATALUI, trece la Împaratia STAPÎNITORULUI LUMII ACES-
TEIA. UN STAPÎN avea o SLUGA (ispravnicul), care nu i-a slujit CORECT, si alta sluga l-a pîrît. Este împaratia celor care slujesc si se simt slugi, caci nu slujesc din IUBIRE (n-o cunosc). E împaratia hotiei, înselaciunii, invidiei, neîncrederii, ,,pîrei“, bîrfei.

2.
Împaratia nepasarii de soarta altuia: ai gresit, du-te! Ce am eu nu dau voie sa atingi.
3.
Ispravnicul era SLUGA LA STAPÎN. NU AVEA TATA. Era si LENES (nu putea sa sape, nici ,,sa pazeaca porcii“). Era si MÎNDRU (nu putea cersi cum nu putea pazi porcii).

4.

În schimb, îi placea sa TRAIASCA ÎN BELSUG, Nu se multumea cu orice. Si este ISTET, gaseste SOLUTIA, ca atunci cînd va ramîne fara NIMIC, sa fie primit în CASELE si la MESELE celor bogati care aveau datorii la STAPÎNUL lui, caruia îi administrase AVEREA. N-AVEA TATA.

5. 6. 7.

I-a chemat pe acesti datornici, si le-a redus datoria catre stapînul lui. Acestia s-au bucurat ca-l pot însela si fura pe cel care-i împrumutase cu ulei si faina. Iar ispravnicul va fi primit la mesele lor, în casele lor, caci acum sunt PARTASI LA HOTIE si ,,prieteni“.

8.

ACEST ISPRAVNIC este un FIU AL VEACULUI ACESTUIA. ÎNTELEPCIUNEA LUI este înselaciune, hotie, lene, trufie. Iar stapînitorul veacului acestuia este Satana (Mamona – stapînitorul bogatiilor lumii acesteia). Ispravnicul N-ARE TATA, ARE STAPÎN. Si pentru Satana IDEEA ispravnicului de a-si asigura viitorul MINTIND, FURÎND, ÎNSELÎND, este tot ce-i poate placea mai mult. E entuziasmat si-l lauda. (Ce ,,ÎNTELEPT“, CE ,,DESTEPT“ este acest ISPRAVNIC! fata de FIUL TATALUI, care nu si-a cautat STAPÎN, ci un prieten de care sa se LIPEASCA si SA-I SLUJEASCA.
N-a vrut nici sa FURE, nici sa CERSEASCA, CI SA SLUJEASCA. Nu i-a fost rusine sa pazeasca PORCII. DAR N-A PUTUT SA FURE din hrana porcilor cînd murea de foame, si atunci si-a adus aminte ca are un TATA iubitor, iertator si care-i este TATA pentru ca
I-A DAT VIATA. Si S-A ÎNTORS LA TATAL LUI.) Da, în aceasta lume, ,,Stapînitorul“
care este Satana se bucura de toti pe care-i vede lucrînd PENTRU EL prin armele lui: armele minciunii, cruzimii, înselaciunii, rautatii, hotiei, trufiei, etc. Dar FII LUMINII care licaresc prin aceasta lume, nu POT folosi aceste urîciuni, nu au o astfel de ÎNTELEPCIUNE. MOR DE FOAME, DAR NU FURA, SI NU UITA ca au un TATA, caruia ÎI APARTIN (Chiar daca gresesc).

9.

Iar TATAL LOR ESTE STAPÎNUL LOR, Dumnezeul lor. Prin Isus El le spune ca daca au bogatii materiale, sa-si faca PRIETENI, cu care vor fi împreuna în VESNICIA DE LUMINA a FIILOR LUMINII. Prieteni buni în aceasta lume rea. Sa-i ajute, sa le dea, sa se veseleasca cu ei, caci tot TATAL DIN CERURI i-a facut bogati si în daruri materiale si în LUMINA si ADEVARATA ÎNTELEPCIUNE.

10. 11. 12.

Ei stiu ca aici, pe pamînt, au în ei Împaratia TATALUI si se poarta ca FII, nu ca ISPRAVNICUL FIU AL STAPÎNITORULUI VEACULUI ACESTUIA. Ei sunt cre-
dinciosi si în cele mai mici lucruri, pentru ca NU POT FI DECÎT CREDINCIOSI (MOR, dar nu POT fura). Daca ajung ISPRAVNICI, vor fi tot credinciosi, cinstiti, drepti, si-i vor administra bogatiile fara sa i le risipeasca, SLUJIND ÎN ACEASTA LUME LUI DUMNEZEU, EL VA FI AICI STAPÎNUL CARUIA ÎI VOR SLUJI, fiind cinstiti, credinciosi, drepti cu orice stapîn pamîntesc ar avea.
(NICIODATA MAMONA – SATANA, NU-I VA STAPÎNI.)

13. Nici un FIU AL TATALUI, în aceasta lume nu va putea fi stapînit de SATANA,
nu-i va sluji, facîndu-i poftele lui de (,,ucigas si tatal minciunii“, al rautatii si înselaciunii si batjocurii). Un FIU NU UITA CA ARE UN TATA VIU, CARE ESTE CU EL, ÎL ASTEAPTA, TATAL ESTE SINGURUL STAPÎN SI DUMNEZEUL LUI.

14.

Acesti FARISEI faceau ceea ce ISUS TOCMAI A SPUS ca NIMENI NU POATE SA FACA. Ei erau ÎNVATATORI AI LEGII LUI DUMNEZEU, carturarii care erau CINSTITI de toti oamenii pentru cunostinta lor despre Dumnezeu, si respectarea poruncilor (,,ti-am slujit ca un rob, si niciodata nu ti-am calcat PORUNCA“). DAR – ERAU IUBITORI de bani.
Iubitori de bani înseamna LIPITI de bani, nu ca erau bogati, caci Dumnezeu da si bogatiile, dar ne învata sa-L iubim numai pe El. Bogatiile sa le ,,folosim cu bucurie si bunatate“, NU sa le IUBIM. Ei voiau sa slujeasca la doi stapîni: LUI DUMNEZEU SI LUI MAMONA, si de fapt slujeau Satanei, strîmbînd mintile oamenilor si îndepartîndu-le INIMILE de Dumnezeu. (,,Au pus MÎNA PE CHEIA CUNOSTINTEI“). Ei îsi bateau joc de ÎNVATATURA FIULUI LUI DUMNEZEU. Îl socoteau neîntelept, naiv, idealist.

15.

Fariseii erau IUBITORI de bani. Asta era în INIMA LOR. Si Dumnezeu, LA INIMA se uita. (,,FIULE, DA-MI INIMA TA“), nu la formele exterioare, pe care ei le respectau ,,CU SFINTENIE“ (CA FIUL CEL MARE si ,,cuminte“). În INIMA aveau altceva decît SLAVEAU în fata celorlalti oameni. Si i-au învatat si pe cei pe
care-i ,,ÎNVATAU“, acest ,,fariseism“, fatarnicie, înselaciune. (,,Voi ati ÎNCHIS OAMENILOR ÎMPARATIA CERURILOR. VAI DE VOI. Carturari si farisei FATAR-
NICI“). DAR FIUL LUI DUMNEZEU SPALA MINTEA OAMENILOR, (care-L asculta PE EL, SINGURUL ÎNVATATOR, SINGURUL DUMNEZEU, NU OM), SI NE SPUNE: ,,Ce este ÎNALTAT între oameni, este o URÎCIUNE înaintea lui Dumnezeu“.

16.

Daca preotii, carturarii, batrînii întelepti, ar fi citit cu INIMA tot ce aveau SCRIS în vechiul Testament, de catre Moise, si prooroci, acesti oameni ai lui Dumnezeu, prin care El si-a calauzit poporul în care urma sa se ÎNTRUPEZE pentru întreaga LUME, atunci
n-ar fi ajuns din învatatori, cei mai mari VRAJMASI ai adevaratului Dumnezeu, venit la ei prin Isus Hristos, Fiul Sau. Isus a adus LUMII ,,EVANGHELIA“, prin care ÎNSUSI DUMNEZEU SE FACE CUNOSCUT fiecarui OM, pe care ,,samînta buna“ pusa de TATAL, îl atrage spre TATAL, înseteaza dupa El, Îl cauta, ,,da navala“, cu sete arzatoare, foame si dor sa-si gaseasca TATAL în CUVINTELE SALE, prin care îi VORBESTE. (Tot vechiul Testament ne uimeste de LUCRARILE, PUTEREA, FRUMUSETEA, RABDAREA, prin care Dumnezeu, fara sa poata VORBI – EL ESTE DUH – a gasit OAMENI cu care sa comunice prin DUHUL SAU SFÎNT, sa-si faca cunoscute gîndurile, sa-i calauzeasca si sa faca din ei un ,,POPOR ALES“, care SA-L CUNOASCA PE SINGURUL DUMNEZEU ADEVARAT, CREATORUL
CERURILOR, PAMÎNTULUI, AL TUTUROR OAMENILOR, si APOI, PRIN EI, SA SE NASCA ÎN TRUPUL UNEI FECIOARE A LUI ISRAEL, SI SA SE DEA LUMII).

17.

Fiul lui Dumnezeu NU POATE DESFIINTA nicio ,,FRÎNTURA DE SLOVA“ din LEGEA LUI DUMNEZEU (s-ar desfiinta pe SINE).
Prin Evanghelie, Dumnezeu arata CÎT DE GRESIT, DE STRÎMB, DE DEPARTE DE ADEVAR a ajuns sa fie CITIT si INTERPRETAT TOT VECHIUL TESTAMENT.

18.

Si PRIN EVANGHELIE, ACELASI DUMNEZEU CARE SI-A CRESCUT UN POPOR ÎN CARE SA SE ÎNTRUPEZE, VORBESTE EL ÎNSUSI, ,,PRIN CUVÎNTUL FACUT TRUP“ MULTE LUCRURI CARE N-AU FOST SPUSE pîna acum. Pîna la Ioan Botezatorul, DUMNEZEU A FORMAT UN POPOR. De la Ioan încoace, DUMNEZEU ÎSI FORMEAZA OAMENII ÎMPARATIEI SALE. Prin EVANGHELIE, oameni din TOATA LUMEA, care traiesc în VREMEA ASTEPTARII, oameni care au CUVÎNTUL, HARUL, DUHUL SFÎNT, învata sa traiasca, sa se SCHIMBE, SA DEVINA FII AI ÎMPARATIEI CERESTI, dupa LEGEA DUHULUI, LEGE pe care CUVÎNTUL, HARUL SI DUHUL ADEVARULUI O PUN ÎN INIMA LOR. Nici un formalism exterior, nici o regula dintre cele specifice pentru un moment al LUCRARII de FORMAREA poporului ISRAEL, nu mai trebuie sa se amestece în CE SPUNE FIUL LUI DUMNEZEU. ,,Vinul VECHI trebuie lasat în ,,burdufuri vechi“, iar VINUL NOU, pus în ,,burdufuri NOI“. Daca israelitii au avut voie sa-si lase nevestele, caci le-a îngagaduit Moise ,,din pricina ÎMPIETRIRII INIMII LOR“, COPIII LUI DUMNZEU SUNT O NOUA CREATIE, EI SUNT NASCUTI PRIN ISUS, PE CARE L-AU PRIMIT ÎN INIMA LOR. O ASTFEL DE INIMA NU POATE FI ÎMPIETRITA. Daca inima este împietrita, nu este copil de Dumnezeu. Un copil de Dumnezeu nu-si ia nevasta decît din IUBIRE SI (FARA SA-I porunceasca cineva). N-O VA PUTEA LASA. Este o LEGE NOUA, PENTRU OAMENII ÎMPARATIEI LUI DUMNEZEU. ESTE O LEGE A DUHULUI SFÎNT DIN INIMA, NU A PORUNCILOR, NORMELOR, REGULILOR, FORMELOR EXTERIOARE de care a fost nevoie pîna la MESIA – HRISTOS – ADEVARUL DEPLIN, fara formalitati goale de DUH, de ADEVAR, de continut. Orice NU VINE DIN INIMA, nu conteaza în ochii lui Dumnezeu. Si NUMAI DUMNEZEU CUNOASTE CE E ÎN INIMA FIECARUIA.
(,,Nimeni nu stie cine este FIUL, afara de TATAL“).
Isus, prin Evanghelie ne ÎNVATA: ,,Oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea în INIMA LUI“, chiar daca este cel mai ,,curat“ si respectabil om, în ochii lumii. Nu la asta se uita Dumnezeu, ci la ce are în GÎND SI ÎN INIMA.
Si Isus TESE ÎN CONTUNUARE ACESTEI NOI ÎNVATATURI, ALE ACELUIASI DUMNEZEU, în urmatoarea PILDA, ultima din cele trei, care sunt UNA (Întocmai ca Evangheliile, care se completeaza, se confirma, se adîncesc, se descopera una prin cealalta, si sunt UNA)
PILDA III.
(3) OAMENII CARE ÎL CUNOSC PE TATAL, TRAIESC ÎN BUCURIA LUI, FERICITI SA-I ÎMPLINEASCA VOIA. (DREPTI, NESTIUTI).
19.

Este ca un TEST asupra celor ÎNTELESE ÎN celelalte doua pilde dinainte; gîndim ca FARISEII, sau cum ne-a ÎNVATAT ISUS.
1. Acest om bogat era sau nu placut lui Dumnezeu? ERA PLACUT. Dumnezeu îi daduse bogatiile (nu scrie ca le-ar fi furat, ca Ispravnicul necinstit). Era rau ca îi placea frumusetea, rafinamentul, curatenia (ÎN subtire este vesmîntul sfinteniei), veselia stralucirea? NU – Dumnezeu asa dorea sa traiasca FIUL care a ramas acasa, cu TATAL: ,,Fiule, tot ce AM, ESTE AL TAU!“ (nu SCRIE ca se îmbuiba, se destrabala în murdarii si lucruri josnice).

20.

2. TESTUL continua: Lazar era placut sau NU LUI DUMNEZEU? NU!
Dumnezeu nu-l iubeste pentru ca este SARAC (dupa cum, pe cel la usa caruia zacea, nu-l URASTE pentru ca era BOGAT). De ce zacea el la usa bogatului? Nu era orb, paralizat, ciung, schiop. Era doar plin de BUBE. Nu se misca de la usa nici sa se spele. Era un morman de LENE, MURDARIE, BUBE. (CE ÎNSEMNEAZA PENTRU CEL BOGAT, care iubea stralucirea, veselia, frumusetea, aceasta priveliste? Si totusi, desi statea sub OCHII LUI, ZI SI NOAPTE, NU-L GONESTE CU SILA).

21.

ÎI ESTE MILA, ÎL HRANESTE ZILNIC, caci a prins radacini LA USA lui – (nu la POARTA, ci chiar la USA). Lui LAZAR ÎI PLACEAU MULT acele ,,frimituri“ de la masa bogatului. El SI-A ALES un loc BUN LA USA LUI. Nu trebuia sa stea în ULITA, la poarta cetatii, în praf, sa cerseasca la trecatori, care nu s-ar fi lasat impresionati de BUBELE lui. Nici sa pazeasca porcii nu trebuia sa se osteneasca, desi BUBELE nu l-ar fi împiedicat sa pasca porcii (cum a facut FIUL cel tînar al TATALUI, cînd n-a mai avut ce mînca). Lazar AVEA CE MÎNCA. LENEA SI BUBELE se simteau BINE. Fiul cel tînar ,,mult ar fi DORIT sa se sature cu roscovele – hrana porcilor, DAR, NU I LE DA NIMENI (si el nu putea LUA ce nu era al lui).
,,SARACUL LAZAR, ,,DOREA MULT“ sa se SATURE cu frimiturile care CADEAU de la masa bogatului“. Erau MAI BUNE CU MULT decît niste roscove de la porci, si ÎI ERAU ADUSE LA USA caci saracul Lazar nu statea sub masa, îi ,,CADEAU“ LA USA). Nu ca FIULUI cel tînar, caruia ,,NU I LE DA NIMENI“ (roscovele). Caci: NU SCRIE: ,,Dorea MULT sa se sature cu frimiturile, dar ,,NU I LE DA NIMENI“, DIMPOTRIVA, în loc de ,,NU I LE DA NIMENI“ scrie ,,pîna si CÎINII veneau si-i ligeau BUBELE“!!! DE CE? DE MILA LUI? CÎINII?? NU! Cîinii veneau si ei, se saturau si ei împreuna cu ,,saracul“ Lazar, si fiind doar ANIMALE fara minte, credeau ca, saracul Lazar îi hraneste, si dupa ce se saturau, ca orice cîine multumeau
,,stapînului“ lor, ,,saracul Lazar“, lingîndu-i BUBELE.

v. 22.

22. Acest verset confirma ce Isus ne-a INDUS ÎN GÎND: ca ,,saracul Lazar a ZACUT MULT (si BINE!) la usa ,,saracului bogat, care nu s-a scîrbit vazîndu-i mizeria, lenea, viclenia, n-a pus slujitorii sa-l izgoneasca, nu l-a TRIMIS ,,pe ogoarele lui sa-i pazeasca PORCII“, ci l-a hranit pe saracul LAZAR si pe haita de cîini, multe ZILE, pîna cînd ,,CU VREMEA“ a murit – L-A HRANIT TOATA VIATA LUI.
DAR tot în acest verset este MARELE TEST la care Domnul Isus ne supune temeinicia ÎNVATATURII primite de la Dumnezeu. NU SCRIE nicaieri în SCRIPTURA, nici în V.T., nici în N.T. ca mortii (saraci sau bogati) sunt dusi de îngeri în sînul lui Avraam. Avraam, ca toti oamenii de pe pamînt DOARME.
(În afara de Enoh, Ilie si Moise). Trupul material este MATERIE FARA VIATA supusa descompunerii, iar DUHUL care a locuit în acest TRUP A INTRAT ÎN STAREA DE SOMN, si nu se va trezi DECÎT la GLASUL DOMNULUI ISUS, cînd va REVENI sa-i ia la TATAL, pe CEI CARE PE PAMÎNT AU FOST COPII AI LUI DUMNEZEU, si sa-i judece pe cei care au facut RAUL. Ioan 5 v. 28. 29.
,,Sînul lui Avraam“ si saracul“ Lazar, rasplatit pentru VIATA lui pe pamînt, stînd fericit, cum statea la USA BOGATULUI, pe pamînt sunt o ,,URÎCIUNE“ de gînd STRÎMB, o nasocire a MINTII UNOR OAMENI CARE NU STIU CE A SPUS si A SCRIS DUMNEZEU despre moarte si ÎNVIERE.

23. 24.

TESTUL continua: CINE POATE CREDE ASA CEVA? ASA judeca Dumnezeu? Asa este DREPTATEA lui Dumnezeu? ESTE SCRIS ca Dumnezeu nu se uita la fata omului, (daca este bogat sau sarac, Împarat sau rob, frumos sau urît, evreu sau nu) ci LA INIMA.
Unde scrie ca TRUPURILE CELOR ÎNVIATI vor fi CARNE, vor bea si vor mînca ,,bucate grase“, ca pe pamînt? (Isus spune: ,,nici nu se vor marita, nici nu se vor însura, caci vor fi CA ÎNGERII. Si vor fi FIII lui Dumnezeu, fiind FII AI ÎNVIERII“.
Îngerii sunt fiinte spirituale dintr-o tainica ,,substanta cereasca“, invizibila pentru ochiul omenesc, de neînteles pentru mintea noastra. ESTE SCRIS ,,CA ÎNGERII“. DOAR
ATÎT, dar atît este destul ca sa nu credem povestea cu degetul muiat în apa si limba racorita, si conversatia dintre iad si rai. Nu bunul simt, ci ceea ce ESTE SCRIS, ne interzice sa credem aceasta ,,fabula“, spusa de ISUS, ca TEST doar, caci omul care a dorit sa cunoasca ce-l învata Dumnezeu, nu va putea crede aceste nascociri. (s-a descoperit o poveste din vechiul Israel despre acest Lazar, pe care Isus o preia ca sa DEMONSTREZE cum STRÎMBA oamenii învatatura lui Dumnezeu, pentru ca nu-L
CUNOSC PE DUMNEZEU). Dar Isus spulbera ABERATIILE CARE ÎNTUNECA ADEVARUL SI DREPTATEA TATALUI SAU.

25. 26.

Dumnezeul Cel desavîrsit l-a creat pe om LIBER. LIBER sa aleaga. SA ALEAGA LUCRURILE BUNE SAU LUCRURILE RELE. Cît timp omul traieste, se poate STRADUI sa aiba, cu ajutorul lui Dumnezeu, tot ce este mai BUN. Lazar SI-A LUAT cele RELE, bogatul SI-A LUAT lucrurile bune (,,Fiule, tot ce am Eu, este AL TAU“. Si Dum-
nezeu are numai lucruri BUNE).
Ce Dumnezeu ar fi acela care ar CHINUI oamenii pentru ca s-au bucurat de lucrurile BUNE si i-ar MÎNGÎIA pentru ca au ALES sa ZACA TOATA VIATA în LENE, MIZERIE, URÎCIUNI, PROFITÎND de MILA si BUNATATILE ALTUIA (care acum este CHINUIT, pentru ca l-a lasat sa zaca la usa lui, hranindu-l)? Daca ar FI VRUT sa treaca la o astfel de viata , Lazar ar fi putut sa FACA CEVA, sa aleaga sa VREA sa traiasca ALTFEL, sa se straduiasca, sa gîndeasca, sa ceara AJUTORUL LUI DUMNEZEU. În viata ACEASTA, pe pamînt, Dumnezeu n-a ASEZAT nici o prapastie, aici se POATE TRECE. Dupa ce ai MURIT, RAMÎI cu ce AI ALES cînd TRAIAI în viata aceasta. Dumnezeu nu te va MÎNGÎIA ca TI-AI LUAT“ pe cele RELE. Pe El nu-L înseli, cum ai facut cu oamenii si cu cîinii.

27. 28.

Bunul Isus, ne încurajeaza sa gîndim cum ne-a ÎNVATAT, sa nu ne temem, El singur este ÎNVATATORUL nostru, si este Dumnezeu. Si Dumnezeu SE UITA LA INIMA. Bogatul, (cel mult hulit de oameni, DOAR pentru ca era BOGAT, caci nu ni s-a aratat nici un RAU pe care sa-l fi facut) este iubit de Dumnezeu. De ce? Pentru ca, desi ,,MORT“, îsi iubeste fratii, este îngrijorat pentru ei, vrea sa-i ajute, sa-i fereasca de ,,chinuri“. (Desi în aceasta minunata PILDA, ,,chinurile“ sunt imaginatie de oameni orbiti de ÎNTUNERIC), IUBIREA de fratii lui, pe care o arata din ADÎNCUL INIMII, este placuta lui Dumnezeu. (Fratele cel mare din prima pilda, care sufera cînd fratele lui s-a întors la TATAL, îl uraste, îl condamna, îl judeca si ar dori sa-l alunge, sa-l vada suferind, acel frate rau, rece, nemilos, a ÎNDURERAT INIMA TATALUI).

29.

Isus confirma înca odata ca CINE ÎL CAUTA PE DUMNEZEU DIN TOATA INIMA ÎL GASESTE ÎN MOISE (primele 5 carti ale Bibliei) si PROOROCI.
Este UNICUL DUMNEZEU, TATAL NOSTRU, TATAL LUI ISUS HRISTOS.
Numele ,,SARACULUI LAZAR“ NE DUCE GÎNDUL LA LAZAR CEL ÎNVIAT DIN IOAN 11.

30. 31.

BOGATUL (cel PLACUT LUI DUMNEZEU) vrea cu orice pret sa-si mîntuiasca FRATII, si este convins ca EI AR CREDE DACA S-AR DUCE LA EI CINEVA DIN MORTI. Dar ISUS STIE si mai SUBLINIAZA ODATA PENTRU NOI: Cine n-a fost în stare sa-L CUNOASCA PE DUMNEZEU si SA-L IUBEASCA, si SA CREADA ÎN EL, din tot ce Dumnezeu le-a spus, PRIN MOISE si PROOROCI, (V.T.) nu vor CREDE NICI CA ISUS HRISTOS ESTE FIUL ACELUI DUMNEZEU. LAZAR – ACELASI NUME – LAZAR cel sarac si ALT LAZAR – cel ÎNVIAT – VA ÎNVIA DIN MORTI LA CHEMAREA GLASULUI FIULUI LUI DUMNEZEU. IOAN 11.
FIUL LUI DUMNEZEU, (care l-a ÎNVIAT PE LAZAR), VA ÎNVIA SI EL DIN MORTI.
SI EI TOT N-AU CREZUT. EX.: ,,PILDA LUI LAZAR CEL ÎNVIAT DIN MORTI ÎN IOAN. La Dumnezeu nu exista ,,COINCIDENTE“. TOTUL ESTE DUMNEZEIESC, si confirmat (prin numele ,,LAZAR“).
,,Oile Mele asculta glasul Meu, Ele îl cunosc, si ele vin dupa Mine“. ,,Voi de-aceea n-ascultati, pentru ca NU SUNTETI DINTRE OILE MELE“. Sunt si ,,OI“ care n-au nimic din Dumnezeu.
Ele sunt mult mai nimicitoare decît ,,lupii în blana de oaie“, aceste ,,oi“ se bucura de încredere si-i învata pe oameni despre Dumnezeu (asa cum citesc ei, care nu sunt din Dumnezeu. Ex.: PILDA ,,SARACULUI LAZAR“). Prin aceste ,,oi“ lucreaza SATANA la ÎNTUNECAREA MINTILOR.

CAPITOLUL 17

1. 2. 3.
1.PACATUL
În Ioan, Isus spune ,,Cînd va veni Mîngîietorul, va dovedi LUMEA vinovata în ce priveste PACATUL – pentru ca ei NU CRED ÎN MINE“, iar Pavel spune: ,,credinta vine în urma auzirii CUVÎNTULUI LUI HRISTOS“. Omul, fiind CREAT DE DUMNEZEU, nu poate CREDE decît cînd inima îi spune ca glasul, (cuvintele) sunt ale lui Dumnezeu. Cei care încearca sa-i cheme pe oameni la CREDINTA, fara sa CUNOASCA ei ÎNSISI învatatura lui Isus, sunt înselatori si prin ei vine prilejul de pacatuire. Fiecare trebuie sa VEGHEZE, SA CITEASCA, CUVÎNTUL EVANGHELIEI, si SA FACA ce-l ÎNVATA ISUS. În inima fiecaruia dintre COPIII LUI DUMNEZEU ESTE UN ,,copilas“ care este Isus. Noi însine sa-l pazim de RATACIRI. NU PACATUITI ÎMPOTRIVA VOASTRA ÎNSIVA, CUNOASTETI VOI ÎNSIVA EVANGHELIA.

3. 4.
IERTAREA
NU PACATUITI ÎMPOTRIVA VOASTRA ÎNSIVA, nici prin NEIERTARE. Iertarea e singura CALE de a-l pastra curat pe COPILASUL PRIMIT în INIMA TA. (,,Oricine primeste un copilas ca acesta, ÎN NUMELE MEU, pe Mine Ma primeste“ spune Domnul în Matei). Daca fratele tau pacatuieste împotriva ta si nu-l ierti, vei da o victorie CELUI RAU – inima ta o vei da lui, prin ura, rautate, dusmanie, razbunare, întuneric – ACESTA este împaratia Satanei. Dar prin IERTARE, contribui la LUCRAREA LUI ISUS DE A REDA TATALUI pe FIII Lui pierduti, ajuti la VINDECAREA LOR, LA ÎNVIEREA LOR (din moartea spirituala). ,,Si ne iarta noua greselile noastre, precum si noi IERTAM gresitilor nostri“. ,,Daca nu iertati, nici Tatal vostru Cel Ceresc, nu va va ierta voua pacatele voastre“. Nu poate, caci în noi este ÎNTUNERIC, ura, rautate, dusmanie, nu ne cunoaste, nu suntem ai LUI. NU AVEM MILA, suntem MÎNDRI.

5. 6.
CREDINTA
Domnul prin raspunsul dat cererii ucenicilor de a mari CREDINTA, ne SPUNE ca si un BOB de mustar ar muta muntii. CREDINTA este MARE pentru ca este o MINUNE care se naste în INIMA OMULUI. EA ESTE sau NU ESTE. Nu este MARE sau MICA – ESTE (sau NU). Iar cînd ESTE, atunci ESTE cel mai MARE LUCRU – ESTE TOTUL.
Caci EA, INIMA, L-A RECUNOSCUT PE DUMNEZEU. CREDE, caci STIE.

7.

Si Domnul EXPLICA, ceea ce doar EL, Care este Dumnezeu, poate explica. Si o face cum doar Dumnezeu poate sa o faca.
Noi suntem ca acei ROBI ai unui MARE ÎMPARAT. Putem paste oile sau ara cîmpul, si o facem cu bucurie, caci ne IUBIM STAPÎNUL. Cînd am terminat MUNCA pentru care eram ,,pregatiti“ venim la STAPÎNUL NOSTRU. OARE NE VA ASEZA cu EL LA MASA?

8.

Nu, nici un STAPÎN n-ar face asta. Dar ne da o treaba care ne uimeste si ne copleseste: sa-i pregatim HRANA LUI, SA-I SLUJIM LA MASA (ATÎT DE APROAPE DE EL, SLUJINDU-I LUI, PERSONAL. ESTE O CINSTE ÎNALTA, NEASTEPTATA, nu mai ai nevoie nici de mîncare, nici de bautura, ESTI FERICIT).

9.

Dupa ce am facut aceste lucruri, care ne-au bucurat DEPLIN, si suntem recunoscatori, STAPÎNUL NOSTRU, care ne-a ÎNGADUIT SA-I GATIM si SA-I SLUJIM LA MASA, NU RAMÎNE ÎNDATORAT: ,,El Însusi se va ÎNCINGE, îi va pune sa sada la masa si se va apropia sa le slujeascaxs“. Asa este Dumnezeul nostru, masura cu care masoara El, este ,,buna“, îndesata, clatinata si se varsa pe de-asupra“. Aproape ca nu poti SUPORTA
REVARSAREA LUI DE IUBIRE. Îti vine sa te lipesti cu fruntea de pamînt, sa plîngi de RECUNOSTINTA SI SA STRIGI:
(10). ,,Doamne, e prea mult! ,,Suntem niste ROBI NETREBNICI! Am facut ce eram DATORI sa facem“. ,,Si orice am face noi, TU esti DESAVÎRSIT, si nu putem face nimic VREDNIC ÎN FATA TA“.
TU ESTI DUMNEZEU, TU NE-AI CREAT, SUNTEM NIMIC, NICI SA FIM ROBII TAI NU MERITAM, TU ESTI CREATORUL UNIVERSULUI SI AL NOSTRU.
CREDINTA este o MINUNE. Am aflat ca se naste ca un DAR, în urma slujirii, apropierii si cunoasterii lui Dumnezeu. El revarsa atîtea BINECUVÎNTARI care ne coplesesc cu neasemuita IUBIRE, BINELE care izvoraste din EL face ca preaplinul INIMII noastre sa simta ca nu mai poate de fericire. Întrebarea daca ai o credinta mare sau mica devine inutila.
Ce este în tine da pe deasupra, e preaplin, E TOTUL.
IERUSALIMUL era tot mai aproape. Si CRUCEA. Domnul mai are sa ne clarifice LUCRURI ESENTIALE pentru a ÎNTELEGE, pe baza CUVINTELOR, ce se întîmpla în LUMEA care nu se VEDE pentru ochiul nostu. ÎN INIMA.

12. 13. 14

Erau zece leprosi. TOTI CEREAU VINDECARE. Si spre DEOSEBIRE DE ALTE CAZURI DE LEPRA, vindecate PE LOC, Isus le spune sa MEARGA SA SE ARATE PREOTILOR (Asta era REGULA în Legea lui Moise: cel ce fusese bolnav de lepra, trebuia vazut de preot, si preotul îi dadea VOIE sa mearga din nou printre oameni, daca îl gasea vindecat). Si Isus ÎI TRIMITE LA PREOTI, CA SI CUM AR FI FOST VINDECATI. DAR EI ERAU PLINI DE LEPRA. Nu aveau oricum alta SANSA. Si ÎL ASCULTA. (OARE DIN CREDINTA ÎN EL?). Îl asculta. Si Domnul ne învata sa ASCULTAM CE NE SPUNE, chiar daca ni se pare ciudat, dupa LOGIGA NOASTRA OMENEASCA. EL ARE LOGICA DE DUMNEZEU. TOTI AU PLECAT SPRE PREOTI. SI TOTI AU FOST CURATITI DE LEPRA. Cine ASCULTA, indiferent din ce motiv, nu are decît de CÎSTIGAT. DUMNEZEU VREA BINELE.
15. 16.
Unul singur, cel mai nenorocit, caci era si SAMARITEAN, nu doar lepros, cînd s-a VINDECAT, s-a întors la Isus (asta nu-i poruncise ISUS) si SLAVEA PE DUMNEZEU CU RECUNOSTINTA, cu fata la pamînt la picioarele LUI ISUS: RASPUNSUL INIMII LUI, PENTRU CURATIREA SI VINDECAREA LUI.

17. 18. 19.

Toti 10 au ASCULTAT, spre BINELE LOR, TOTI 10 au fost CURATITI, dar UNUL SINGUR A SIMTIT RECUNOSTINTA, A RECUNOSCUT, ÎN MINUNEA FACUTA PE DUMNEZEU, L-A SLAVIT, I S-A ÎNCHINAT, I-A MULTUMIT CU RECUNOSTINTA. ASTA ESTE CREDINTA.
De ce doar unul, pe lînga VINDECARE ,,CURATIRE”, a fost ,,MÎNTUIT“ (DE CREDINTA LUI“?) Din miliarde de oameni, curatiti de jertfa lui Isus cîti vor fi MÎNTUITI? Cîti vor CREDE, atîtia vor fi MÎNTUITI. CE A AVUT acel samaritean
,,altfel“, decît ceilalti noua curatiti? În INIMA LUI ESTE TAINA si doar Dumnezeu O STIE. Ce putem noi AFLA, ne-a spus Domnul: Toti au fost curatiti, însa DOAR unul a avut CREDINTA. Si ,,CREDINTA l-a MÎNTUIT“ s-a ÎNTORS la Domnul, caci L-A RECUNOSCUT ÎN EL PE DUMNEZEU, L-A SLAVIT, I S-A ÎNCHINAT, I-A MULTUMIT, PLIN DE RECUNOSTINTA, INIMA LUI S-A UMPLUT DE CONVINGEREA PREZENTEI LUI DUMNEZEU: A CREZUT.

20. 21.

De fapt tot despre CREDINTA este vorba. Ea, CREDINTA, care s-a NASCUT ÎN INIMA (si pîna aici, Isus a ARATAT aceasta NASTERE MISTERIOASA, TAINICA, în inima ROBILOR NETREBNICI SI A SAMARITEANULUI LEPROS), ea ADUCE ÎN INIMA ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU. CREZÎND ÎN EL, ARE ÎN INIMA PE ACELA ÎN CARE CREDE: PE DUMNEZEU. ÎMPARATUL SI ÎMPARATIA SUNT UNA. Ea ,,VINE ÎN INIMA“, SE NASTE, într-un mod TAINIC, doar de Dumnezeu STIUT si CUNOSCUT – EL SE UITA LA INIMA OMULUI SI VEDE ÎN EA.

22.23.

Prin EVANGHELII, ISUS NE VORBESTE ACUM, NOUA, asa cum ÎL AUZEAU UCENICII. Ne da SFATURI pentru zilele cînd El nu va mai fi VAZUT SI AUZIT, DECÎT prin CUVÎNTUL SAU SCRIS, pe care trebuie sa-l pastram ÎN INIMA, ca sa ne ne pierdem în zilele grele ce vor veni, si sa nu ne RATACIM DE LA ADEVARUL SI PUTEREA LUI, ascultînd tot felul de ,,voci“.

24.

Ne ARATA SEMNUL SIGUR, UNIC al REVENIRII SALE. LUMINA SA VIE, SFÎN-
TA, DE NEVAZUT PENTRU ochii nostri, VA FI VAZUTA, VA INUNDA PAMÎNTUL REVARSÎNDU-SE DIN CERURI, ca un FULGER ORBITOR, TOTAL, URIAS.

25.

ACEEA va fi ziua FIULUI OMULUI, ZIUA SA, A FIULUI LUI DUMNEZEU. Dar pîna în acea zi, toti cei care Îl asteapta, care îl CUNOSC, Îl IUBESC, traiesc cu EL, CRED ÎN EL, TOTI COPII LUI DUMNEZEU, FII AI OMULUI, NASCUTI DIN CREDINTA ÎN FIUL LUI DUMNEZEU – CUVÎNTUL ÎNTRUPAT, vor avea de SUFERIT multe din partea acestei LUMI ÎN CARE STAPÎNESTE RAUL – SATANA.

26. 27.

Aceste zile grele, în care copii lui Dumnezeu vor fi batjocoriti, izgoniti, ocarîti, urîti (dar ocrotiti, iubiti, întariti, luminati de Dumnezeu) sunt numite de ISUS ,,ZILELE FIULUI OMULUI“, (cînd El este în NOI, cu NOI, nevazut, dar STIUT DE INIMA NOASTRA) în care cei care sunt AI LUI, ASTEAPTA: ,,ZIUA SA“ ,,ZIUA FIULUI OMULUI“, ÎN CARE EL VA VENI SA-I ia pe ai Sai, din toate timpurile, în BUCURIA TATALUI, în LUMINA, SLAVA, SFINTENIA SA, ca sa fie vesnic CU EL, copii lui Dumnezeu, FII AI OMULUI, TREBUIE sa aiba TARIA si CREDINTA LUI NOE. Dumnezeu vestise POTOPUL, prin care va nimici RAUL care STAPÎNEA sî BATOJOCOREA CREATIUNEA LUI DUMNEZEU CEA DESAVÎRSITA. I-a poruncit lui NOE sa construiasca CORABIA în care sa se salveze, caci NOE si ai LUI erau singurii pe pamînt, în care nu fusese înabusita SAMÎNTA BUNA A LUI DUMNEZEU. Prin NOE va ÎNCEPE O NOUA CREATIUNE. ÎN MIJLOCUL BATJOCURII celor CARE-Si vedeau de viata lor FARA DUMNEZEU, timp de 120 de ani, Noe a lucrat corabia (vezi Genesa) si în ziua POTOPULUI, doar el si ai lui au scapat cu viata, TOTI cei fara Dumnezeu au PIERIT ÎNECATI. Asa vor pati toti în ,,ZIUA FIULUI OMULUI“, a revenirii lui Isus în Slava Sa, ,,ÎN ZIUA SA“. Dar cei care au CREZUT, AU REZISTAT, vor fi SALVATI.

28. 29. 30.

La fel au fost toti cei a caror RAUTATE si STRICACIUNE se suise pîna la cer, si doar Lot si familia lui au fost SALVATI.
La fel vor fi SALVATI în ,,ZIUA FIULUI OMULUI“ cei care în ZILELE FIULUI OMULUI L-au pastrat în INIMA LOR PE ISUS. AU IUBIT SI AU PRIMIT PUTERE prin ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU DINLAUNTRUL LOR, unde au IUBIT-O, au trait dupa legile Ei, si au crezut în DUMNEZEU CEL VIU care îi ocroteste si care este MAI MARE, MAI SFÎNT, DESAVÎRSIT si PUTERNIC decît toti batjocoritorii, raii, puternicii LUMII ACESTEIA TRECATOARE SI PIERITOARE. Vai de ,,binele“ celor care se simt ,,bine“ cu RAUL. Vor fi vesnic cu acest RAU si cu îngerii lui.

31. 32. 33. 34. 35. 36. 37.

Pentru nimicirea acestei lumi în care, ca în vremea lui Noe (si a lui Lot), RAUL a pus stapînire si s-a suit pîna la cer si TREBUIE NIMICIT, Dumnezeu va trebui sa declanseze CATACLISME ÎNFRICOSATOARE.
Isus ne SPUNE sa avem mare grija, sa nu ne pierdem pe noi însine de spaima, frica, groaza de moarte, caci ne pierdem LUMINA, CREDINTA, LEGATURA cu DUMNEZEU, pentru un lucru care ORICUM SE VA ÎNTÎMPA ÎNTR-UN fel sau altul, fiecare va muri intr-o zi. Cine va intra în panica, sa va zbate, va înebuni de groaza, se va ÎNTUNECA, în acea CLIPA A UITAT DE DUMNEZEU, de lumina, pacea, PUTEREA LUI, si de TOT ce ne-a învatat. Oricum va muri, dar departe de Dumnezeu. Si asta SE ÎNTÎMPLA TUTUROR care, în fata MORTII (INDIFERENT În ce ÎMPREJURARI are loc, si indiferent daca VA FI ACEL CATACLISM FINAL sau într-un cutremur, acident, ori în patul tau, de BATRÎNETE) se zbat ca si cum ar VREA SA FIE NEMURITORI, se agata de ACEST TRUP MATERIAL, care nu este decît o haina, cu care suntem îmbracati, în trecerea noastra oricum foarte SCURTA PE ACEST PAMÎNT. Si aceasta PANICA ÎI VA PIERDE. VOR MURI ÎNTUNECATI, în stadiu ANIMALIC, nicidecum nu se vor SCAPA DE MOARTE, si ÎSI VA PIERDE VIATA. Si în aceste zile ,,ALE FIULUI OMULUI“, si în ACEA ZI ,,A FIULUI OMULUI“, ,,ZIUA SA“, trupul fiecaruia va fi lasat VULTURILOR, iar DUHUL VA FI LUAT fie pentru VIATA VESNICA, fie pentru judecata.
Adam si Eva, aveau TRUPURI CA ALE NOASTRE, MATERIALE, NU PUTEAU FI NEMURITORI. Ei ar fi nascut copii, ar fi devenit tot mai SPIRITUALI si tot mai PLINI DE DUHUL LUI DUMNEZEU, si cînd erau pregatiti pentru ÎMPARATIE, TRECEAU ÎN EA, deveneau NEMURITORI, CA ÎNGERII, ieseau din MATERIE, ca fiinte superioare si URCAU ÎN LUMEA DE LUMINA NECREATA, ca FII AI LUI DUMNEZEU. În acea zi fericita, de ÎNALTARE si ÎNCUNUNARE, lasau trupul de materie aici, pe PAMÎNT. Îl lasau bucurosi si biruitori. De fapt noi spuneam ,,mureau“, dar pentru ei, care NU CUNOSTEU CE ESTE ,,RAUL“, moartea era de fapt momentul cel mai ASTEPTAT si FERICIT.

CAPITOLUL 18

(Calugarul care a ÎMPARTIT BIBLIA în capitole si versete, la cîteva secole dupa Isus,
n-a tinut de loc seama de legatura si continuitatea ADÎNCA SI SUBTILA a desfasurarii Evangheliei.
Acest ,,capitol“, si multe altele, ÎNTRERUP într-un punct culminant ÎNVATATURILE DATE de Domnul pentru ,,ZIUA ACEEA“, a sfîrsitului lumii acesteia si începutul Lumii noi, de LUMINA).

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8.

Asta doreste Domnul sa ne adînceasca în minte si inima: SA NU NE LASAM. VOR TRECE mii de ani, lumea va UITA de Dumnezeu, va deveni tot mai rea. NOI SA NE TINEM strîns de Domnul Isus, sa fim APROAPE de EL, prin EVANGHELIA SA si DUHUL SFÎNT ne va calauzi, ne va ocroti, ne va aduce aminte ca Isus ESTE VIU, si ne VORBESTE fiecaruia, ne SPUNE TOT CE A SPUS UCENICILOR. Ne lasa SCRIS, ca pe o DATORIE, SA PASTRAM VIE CREDINTA ÎN EL, s-o împartasim si altor oameni pentru ca atunci cînd va veni, sa fie pe pamînt nu doar un NOE sau un LOT.
SA-L STRIGAM PE DUMNEZEU, SA NE RUGAM, SA-I VORBIM, SI IAR SA-L STRIGAM. SA TINEM LEGATURA CU TATAL, CU CREATORUL, SA NU NE PIERDEM, SA NU UITA CINE SUNTEM, DIN CINE SUNTEM.

9. 10. 11. 1. 13. 14.

Un alt PERICOL este ca, ÎN TIMP, LEGATURA CU DUMNEZEU sa nu mai fie VIE, ADEVARATA, plina de dragoste si recunostinta, ci O LEGATURA FORMALA, care sa nu caute decît formele exterioare reci, CARE ne tin la fel de departe de Dumnezeul CEL ADEVARAT, ca si NECUNOASTEREA LUI. (Este o necunoastere!) De aceea VAMESUL care srtiga, tipa din adîncul INIMII, cerînd mila, ajutor, salvare, va fi AUZIT Si BINECUVÎNTAT. Caci doar ce este VIU, ADEVARAT, si tîsneste din adîncul INIMII, ne pune în LEGATURA REALA cu Dumnezeul Cel VIU.
Cei care se ÎNALTA, devin MÎNDRI, se simt stapîni si uita ca sunt ai lui Dumnezeu: cei PUTERNICI se descurca singuri, sunt ,,satui“, satisfacuti si n-au TATA, (ca ISPRAVNICUL).
Cei smeriti sunt într-o pozitie corecta, pentru ca stau în ADEVAR. Dumnezeu ne-a CREAT. El este sursa de VIATA, PUTERE si de MARI BOGATII SPIRITUALE, pentru care a fost creat OMUL ,,dupa CHIPUL si ASEMANAREA“ lui Dumnezeu.
Altfel, rupt si îndepartat de Dumnezeu, omul intra fara sa stie, pe mîna SATANEI, care-l va face mult mai crud, mai rau, mai ratacit decît poate sa fie un animal. Dumnezeu este ACELASI, AZI, CA ATUNCI CÎND statea cu UCENICII si le VORBEA.
Si este la fel de APROAPE de FIECARE OM, cum era ISUS de UCENICI. Nu Dumnezeu se îndeparteaza de oameni, ci oamenii UITA DE DUMNEZEU. De asta ISUS NE SPUNE: nu va lasati, stati lînga TATAL vostru ca niste copilasi iubitori si plini de ÎNCREDERE, caci TATAL VOSTRU este cel mai minunat, puternic, darnic, revarsa asupra voastra IUBIRE, FRUMUSETE, OCROTIRE, LUMINA, PACE, BINE.

15. 16. 17.

Tot starea de SMERENIE este subliniata. Copii lui Dumnezeu STIU cine este TATAL lor. Ei nu pot fi, (asa cum nu sunt copilasii aceia adusi la Isus) nici ambitiosi, nici trufasi, nici lacomi de avere, nici invidiosi, nici siguri pe ei. Ei nu se simt superiori altor copii, nu uneltesc raul împotriva altora, uita greselile si iarta usor, si mai ales stiu ca sunt COPII si ca sunt în GRIJA, OCROTIREA, în MÎNA TATALUI. Isus spune ca ACEI OAMENI, care aici, pe pamînt nu ajung sa aiba INIMA CURATA, LIMPEDE, USOARA, NEVINOVATA, PRIETENOASA, plina de ÎNCREDERE ÎN TATAL LOR CERESC, de bucurie, pace, lumina si dragoste, NU VOR PUTEA INTRA ÎN ÎMPARATIA TATALUI. Cine nu are în el ACUM, PE PAMÎNT, ÎMPARATIA NU VA INTRA ÎN ÎMPARATIE.

18.
Isus ADÎNCESTE ce tocmai a spus, prin pilda aceasta. (Nu doar ISPRAVNICUL HOT si fara Dumnezeu, era o URÎCIUNE înaintea lui Dumnezeu, ci si unii oameni corecti, muncitori, respectabili, care pazesc poruncile si sunt religiosi). Omul care vine la Isus era ,,fruntas“, nu fura, ci se straduia, plin de ambitie sa fie RESPECTAT DE OAMENI prin TOT CE FACEA. Stia ca REUSESTE TOT ce îsi propune, are vointa, putere, inteligenta, avere. Dar NU STIE CE TREBUIE SA FACA pentru VIATA VESNICA,
si-L întreaba pe ISUS, ca sa stie ce are de facut. (BUNULE învatator, invata-ma ce am de facut!)

19.

Isus ÎL ÎNVATA, în felul Lui dumnezeiesc. Mai întîi îi ÎNDREAPTA PRIVIREA SPRE DUMNEZEU. În fata LUI DUMNEZEU, nici Isus, care era întrupat ÎN OM, NU SE CONSIDERA BUN.
(Cum ar putea el, FRUNTASUL, sa creada în sinea lui ca ESTE BUN? El poate fi doar CORECT prin CE FACE, NU BUN).

20.

Domnul Îi vorbeste despre CORECTITUDINE (sa nu faca ce facea Ispravnicul necinstit, hot, murdar) FA CE DEPINDE DE TINE.

21.

Bucuros, fruntasul, Îi arata PERFORMANTELE LUI (REALE), de care este atît de bucuros.

22.

Isus îi CURATA în continuare OCHIUL, ca sa poata, acest fruntas, CAUTATOR de Dumnezeu, SA VADA LUMINA. (Isus lucreaza cu ORICE OM).
Domnul a CUNOSCUT ce îl împiedica pe acest om, sa VADA pe Dumnezeu: pentru fruntas DUMNEZEU NU ERA PE PRIMUL LOC ÎN INIMA si ÎN MINTEA LUI, desi toate poruncile si rînduielile LUI erau ,,pazite“ cu foarte mare grija, din convingere). Si ISUS îl face sa VADA CE ERA PE PRIMUL LOC în inima lui, ÎN LOCUL LUI DUMNEZEU: BOGATIA LUI, AVEREA, BANII, MOSIILE, CASELE, tot ce AVEA pe pamînt. Ca sa-l convinga de acest lucru (ca îsi iubeste mai mult ,,TOT CE ARE“ decît PE DUMNEZEU, Isus îi spune: URMEAZA-MA.

23.

Între a-L urma pe ISUS, si a-si vinde ,,tot ce are“, INIMA LUI ALEGE AVEREA. (Desi, propunerea Domnului a fost doar un TEST, CACI Domnul nu are nimic cu oamenii bogati: (Avraam, Moise, Daniel, David, Solomon, etc.), fruntasul a VAZUT EL ÎNSUSI DE CE ERA ,,LIPITA“ inima lui, ce era pe primul loc, pe cine iubea.

GENESA 22.

(Avraam si-a dus fiul la jertfa, pentru ca asa îi ceruse DOMNUL. A fost tot un TEST, caci Dumnezeu nu l-a lasat sa-l jertfeasca, dar Avraam a aratat ca în INIMA LUI, nimic si nimeni nu este mai presus de Dumnezeu, ca Îl iubeste pe Dumnezeu mai mult decît pe fiul lui.) Acum, acest FRUNTAS al POPORULUI LUI DUMNEZEU, al poporului ALES, stie ca NU Dumnezeu, ci AVEREA STAPÎNESTE INIMA LUI CU ADEVARAT, si ca IUBIREA de Dumnezeu era pe locul al doilea, formala, EXTERIOARA, NU DIN ,,TOATA INIMA“ (Porunca I-a).

24. 25.

Nu doar fruntasului si oamenilor din ,,POPORUL ALES“, ci fiecarui OM, ISUS DA UN SERIOS AVERTISMENT. Sa ne cercetam INIMA, sa nu fim amagiti fara sa stim.
SA-L CUNOASREM cu ADEVARAT PE TATAL, DIN EVANGHELIA FIULUI SAU. (Caci: ,,De la Ioan Botezatorul ÎNCOACE, EVANGHELIA ÎMPARATIEI LUI DUMNEZEU SE PROPOVADUIESTE, si FIECARE, ca sa intre în EA, DA NAVALA“) Dar Evanghelia ne ajuta SA-L CUNOASTEM CU ADEVARAT PE DUMNEZEU, sa ne LIPIM de EL, BOGATIILE SE POT REVARSA PESTE NOI, ne vom BUCURA de ele (ca BOGATUL care l-a hranit pe Lazar toata viata) dar NU VOM FI ,,LIPITI“ decît de Dumnezeu – DOAR ASA putem fi cu adevarat BOGATI, plini de COMOROLE neasemuite daruite de TATAL NOSTRU, si nu ne vor RAPI de lînga EL, bogatiile care ne ÎMPOVAREAZA, NE FURA, NE ÎMPIEDICA SA INTRAM ÎN IMPARATIA TATALUI. ,,Cautati mai întîi Împaratia lui Dumnezeu, si toate celelalte vi se vor DA PE DEASUPRA.“

26. 27.

Ucenicii au simtit ce primejdie sunt BUNURILE MATERIALE, caci OMUL ARE NEVOIE cu ADEVARAT, de ele, ca sa TRAIASCA. Si Domnul NE RASPUNDE, NE LUMINEAZA: ACEASTA LUCRARE ÎNLAUNTRUL INIMII NOASTRE, daca devenim constienti, ca, fara sa fi STIUT, am ajuns mai LIPITI de ce avem, decît de CEL CARE NE-A DAT VIATA SI TOT CE AVEM, SCHIMBAREA CEA BUNA, ÎNTOARCEREA SPRE DUMNEZEU, DOAR DUMNEZEU O POATE FACE. Noi trebuie sa devenim CONSTIENTI DE STAREA NOASTRA GRESITA, (cum cred ca a devenit si FRUNTASUL) si sa începem sa STRIGAM LA DUMNEZEU, sa-L rugam sa se uite la INIMA noastra, sa o CURETE de ce este rau în ea, sa ne ridice în LUMINA SI ADEVARUL LUI. Noi nu putem face aceasta SCHIMBARE ADÎNCA A INIMII, acolo numai Dumnezeu – (Cuvîntul, Duhul Sfînt si Puterea Lui) poate LUCRA. Si ,,la Dumnezeu TOATE LUCRURILE SUNT CU PUTIINTA“. Noi sa ne facem ,,partea“ care tine de noi: ,,PAZESTE PORUNCILE“, i-a spus Isus si TOT ce te-a învatat EL în EVANGHELIE, si NU IUTA ACEASTA NOUA ÎNVATATURA: sunt LUCRURI cu NEPUTINTA LA OAMENI, DAR NU LA DUMNEZEU.
..LA DUMNEZEU, TOATE LUCRURILE SUNT CU PUTINTA“.

28.
,,Iata ca noi am lasat TOTUL si TE-AM urmat“. (În Matei întreaba: ,,CE RASPLATA VOM AVEA?“) Am putea gîndi ca RASPLATA este chiar faptul ca STAU cu ISUS, ÎL AUD, ÎI VAD PUTEREA si-i RECUNOSC ADEVARUL, DREPTATEA, MILA, DRAGOSTEA PENTRU OAMENI, în TOT ce face si ce spune. Rasplata este ca SUNT CU DUMNEZEU. Asta face EL: schimba în INIMA si ÎN MINTEA OMULUI PRIORITATILE, ÎL ÎNTOARCE LA DUMNEZEU, si totul în viata acelui om se SCHIMBA MIRACULOS. (Altfel, omul poate sa vînda cu adevarat TOT CE ARE, sa dea la saraci si sa ramîna si cu INIMA LA FEL DE SARACA, FARA DUMNEZEU. Este foarte periculos sa ne oprim la primul NIVEL al CUVINTELOR EVANGHELIEI. Putem ajunge sa gîndim MAI GRESIT DECÎT ÎNAINTE. Sub cuvintele lui Isus sunt ascunse lucrari adînci, tainice, ale PUTERII si IUBIRII LUI DUMNEZEU. Întelegînd ce se întîmpla cu oamenii aceia, (ispravnicul, fii tatalui atît de rataciti, fruntasul zelos si plin de rîvna, etc.) noi ne schimbam GÎNDIREA, MINTEA, si ceea ce întelegem, LUCREAZA ÎN ACEST TIMP în INIMA NOASTRA SI SUB PUTEREA LUI DUMNEZEU, SE SCHIMBA DUPA VOIA LUI.

29.30.

Omul care CUNOASTE, ÎNTELEGE, SI-L ROAGA PE DUMNEZEU SA-L SCHIMBE DUPA VOIA LUI, omul care cu ADEVARAT,,LASA TOTUL“si cauta mai întîi ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU,va fi cel mai BOGAT.
Si casa si familia si toti prietenii, si tot ce are vor fi, DUPA DUMNEZEU, pe un loc mai pretios, mai curat, mai real si ,,sanatos“ decît înainte, cînd erau pe primul loc, fara Dumnezeu. Si VIATA în lumea aceasta va fi mult mai DE PRET, si VIATA VESNICA va fi continuarea în slava, lînga TATAL, a vietii de acum. Daca ceva va trebui sa se piarda, cu siguranta ca ESTE BINE CA S-A PIERDUT.

31. 32. 33.

În aceste trei versete, Isus SUGEREAZA, PICURA ÎN NOI, (care, cu Evanghelia în mîna, suntem ,,luati deoparte“, cu cei 12 ucenici).
Gîndul lui Dumnezeu picura prin CUVINTELE DIN EVANGHELIE ÎN NOI, si ne da VIATA, dupa cum ,,ploaia si ninsoarea se pogoara din cer“. PICATURI MARI DE SÎNGE AU CAZUT PE PAMÎNT din VIATA FIULUI LUI DUMNEZEU, PENTRU CA NOI SA DAM ROADA, SA ,,ÎNVIEM“.
PRIMUL STROP DE SÎNGE, (ÎN SÎNGE ESTE ,,VIATA“ si ,,VIATA“ LUI, frînta si ,,DATA“ LUMII, ESTE VIATA NOASTRA) prin care ne ATINGE CU TAINA LUCRARII LUI, CEA DE DINCOLO DE CUVÎNT. Le aduce aminte ucenicilor, (si noua) ca tot ce se va întîmpla curînd, la Ierusalim, TREBUIE sa se întîmple, este LUCRAREA, VESTITA prin prooroci, prin care fiecare OM, care va CREDE CA ISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU, ,,ESTE DUMNEZEU“ si VORBESTE CUVINTELE LUI DUMNEZEU“, are VIATA VESNICA. (Bietul, ,,fruntas“ care întreaba ,,CE TREBUIE SA FAC SA AM VIATA VESNICA?“). SA CREADA. (Si Domnul nostru ne-a ARATAT în CAP. 17, ce înseamneaza si cum SE NASTE EA, CREDINTA, ÎN ADÎNCUL VIU AL INIMII NOASTRE). Lucrurile dureroase, nedrepte, violente la care vor fi în curînd MARTORI ucenicii, au fost VESTITE în Vechiul Testament, (partea de început a lucrarii lui Dumnezeu, si acum, în Noul Testament, le VEDEM ÎMPLININDU-SE. În acelasi timp Domnul ne pune în inima si în minte convingerea ca ce vom vedea ca I SE VA FACE LUI, FIUL LUI DUMNEZEU SI FIUL OMULUI, SE VA FACE si fiecaruia dintre FII OMULUI ÎN CARE VA LOCUI EL, dupa moartea, înaltarea la cer de unde NE VA DA MÎNGÎIETORUL, DUH SFÎNT, DUHUL ADEVARULUI (,,Care ne va calauzi în TOT ADEVARUL, si ne va aduce AMINTE CUVINTELE LUI“). Pentru acum stie ,,CE RASPLATA DUMNEZEIASCA VA AVEA.

34.

Erau, ca toti oamenii, înca ,,îngreuiati de semn“, cu OCHIUL încetosat si gîndul neînaltat. VOR ,,ÎNVIA“, VOR VEDEA LUMINA LUI, dar ,,doar la Dumnezeu este cu PUTINTA“ sa savîrseasca O ASTFEL DE MINUNE, CU FIECARE OM ÎN PARTE. (Ne vine în mintea noastra ,,pamînteasca“ ÎNTREBAREA: ,,ÎNVATATORULE, ce TREBUIE SA FAC, PENTRU CA SA ,,VAD“, ,,SA PRICEP ACEASTA VORBARIE?“

35.

,,VOI VORBI ÎN PILDE, VOI SPUNE LUCRURI ASCUNSE DE LA FACEREA LUMII.“. (Matei 13.35.)
Domnul, Învatatorul nostru, ne stie gîndul si etapa cresterii noastre SPIRITUALE, si NE RASPUNDE CLAR, - PRINTR-O MINUNE – care este pentru noi PILDA. Fiecare MINUNE, VINDECARE REALA, SAVÎRSITA de Isus, ARE un ÎNTELES SPIRITUAL ÎNALT, nu doar al minunii în sine, ci al întregului CONTEXT al CUVINTELOR SPUSE DE ISUS, ÎNAINTE SI DUPA SAVÎRSIREA EI. Este stropul de APA VIE care PICURA ÎN INIMA NOASTRA SI O ÎNVIE. Ea face ca ,,ÎNTELESUL“ sa fie DEPLIN SI VIU. (VIU ÎN NOI).
Noi ca si ucenicii care au ascultat Cuvintele dinainte, nu pricepem deplin; înca ne este ,,ascunsa“ vorbirea aceasta si am DORI SA STIM cum ar fi cu putinta SA VEDEM CLAR. Suntem ca ORBUL care sade lînga drum si CERSESTE, (niciun om, care nu-L cunoaste pe Dumnezeu nu sta pe un teren sigur, nu stie CALEA, nu VEDE ROSTUL ÎN VIATA, n-are LUMINA) (,,soarele exista, straluceste, dar pentru ORB, LUMINA LUI NU EXISTA.)

36. 37. 38. 39.

Dar pentru fiecare ,,ORB“ vine o clipa cînd, prin nestiute cai ale Lucrarii lui Dumnezeu, Isus se APROPIE de el, orbul ,,aude“ ,,ceva“, si ,,ceva“ din el îl face sa înalte, din ADÎNCUL INIMII, un strigat catre Isus: ,,Ai mila“, nu ma lasa asa, ma scufund, ma pierd, ma usuc, ma întunec! Multi vor rîde, îl vor certa, îl vor descuraja. Dar orbul vrea sa VADA, nu mai poate suporta starea de ,,cersetor“, de zdreanta, de frunza uscata. Si TIPA si mai tare. Si Dumnezeu întodeauna aude si raspunde unei INIMI care-L striga si-I cere AJUTORUL. SUNTEM COPII LUI, DUREREA si MILA LUI PENTRU copii Sai, pe care-i vede orbi, cersind la marginea drumului, ,,ai nimanui“, L-au facut sa-si dea FIUL nascut DIN EL, pentru ,,ORBII“ LUI, cersetori ai nimanui.

40. 41.

Isus AUDE TIPATUL ORBULUI, ,,zice doar o VORBA“ si ORBUL este adus la EL, aproape de El, si-l întreaba ,,Ce vrei sa-ti fac?“ ,,SA-MI CAPAT VEDEREA“, (caci sunt APROAPE DE TINE, SI NU TE VAD). Dorinta disperata, adînca, VITALA de a VEDEA, strigatul, tipatul, prin care CEREA MILA LUI ISUS, ÎNCREDEREA CA FIUL LUI DAVID, MESIA CEL ASTEPTAT DE ISRAEL, ISUS HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, doar El îl poate face sa VADA, sunt PUTEREA CREDINTEI din INIMA lui. ISUS A ,,SIMTIT“cum CREDINTA ORBULUI ÎSI IA PUTERE DIN EL, si-i spune:
,,CAPATA-TI VEDEREA!“ IA-TI!

42.

Aceasta PUTERE A CREDINTEI ATINGE PUTEREA LUI ISUS SI INSTANTANEU OBTINE CE AVEA NEVOIE (ca si femeia cu scurgere de sînge, care s-a atins de haina lui si s-a VINDECAT ,,ÎNDATA“; iar Isus a SIMTIT CA ,,A IESIT DIN EL O PUTERE“, cînd ea i-a atins haina).
43.
Sa se produca ÎNTR-O CLIPA, ceva incredibil: ca un orb din nastere sa VADA LUMINA SOARELUI, CA UN CERSETOR DE LA MARGINEA DRUMULUI, SA-L ,,VADA“ PE FIUL LUI DUMNEZEU! Asta face DOAR acea MINUNE numita CREDINTA. ASA TREBUIE SA CAUTAM, SA ,,ÎNSETAM“, sa DORIM si sa CEREM necurmat: ,,Sa ni se deschida OCHII“, ca tot ce ne spune Isus sa nu fie pentru noi cuvinte neîntelese, ascunse, pe care NU LE PRICEPEM. Si ce s-a întîmplat, (concret si simbolic), cu ORBUL, se va întîmpla si cu ucenicii, apoi cu noi, apoi cu altii, si copii lui Dumnezeu vor deveni ceea ce SUNT ÎN ADEVAR: FII ÎMPARATULUI CERURILOR SI PAMÎNTULUI, care ÎSI CUNOSC, IUBESC, SLAVESC SI LAUDA TATAL SI LUCRARILE LUI PENTRU EI.

CAPITOLUL 19

Nu începe decît ,,formal“ un ,,nou“ capitol – este continuarea, montarea a ceea ce am Aflat pîna aici, ca nicio mica ,,strîmbatate“ de înteles, sa nu împiedice CALEA ADEVARULUI pe care ne-o face cunoscuta Domnul Isus.

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10.

Ca sa nu credem ca doar ,,SARACII“ (CA LAZAR CEL PLIN DE BUBE) pot intra în Împaratia lui Dumnezeu, sau cei care, daca sunt cumva bogati ,,VÎND TOTUL si DAU LA SARACI“, ca sa nu facem ,,LITERA DE LEGE“ si prilej de îndepartare a semenilor nostri, judecîndu-i dupa Legea gresita, nascuta doar în mintea noastra, prin NEÎNTELEGERE, Domnul Isus ne da o ÎNTELEGERE ADÎNCA si COMPLETA, a lucrarii lui Dumnezeu cu OMUL. EL SE UITA LA INIMA si DOAR EL CUNOASTE CE ESTE ÎN INIMA OMULUI. NOI NU CUNOASTEM NICI INIMA NOASTRA ATÎT DE DEPLIN, CUM O CUNOASTE EL.
Acest ,, micut“ si ,,caraghios“ Zacheu, avea o INIMA DE COPIL. Dincolo de TOT CE VEDEAU OAMENII: un sef al vamesilor, care erau urîti de poporul Israel, pentru ca strîngeau DARI pentru ROMANI, si furau pentru ei însisi, sporind aceste DARI, urît, dispretuit si necinstit, Isus VEDE acea INIMA, care nu mai tine cont de nimic, si din dorinta de A-L VEDEA PE ISUS, alearga si se suie, (uitînd de POZITIA LUI) într-un copac, ca un baietan, CA SA-L VADA. Inima lui îl împingea cu putere sa doreasca SA-L VADA cu orice pret.
Si LA INIMA SE UITA ISUS, care cunoaste tot. Coplesit de BUCURIE, în Zacheu inunda BINELE PREZENTEI LUI DUMNEZEU. Da CU BUCURIE jumatate din AVERE SARACILOR, ÎNDREAPTA NEDREPTATILE FACUTE OAMENILOR, SE SIMTE OM, se simte ,,ALTUL“, se simte MÎNTUIT. Pentru ORICE INIMA a venit FIUL OMULUI, nu doar pentru cei 12 ucenici, prin care va fi facut CUNOSCUT LUMII. Zacheu va ramîne VAMES, în casa lui, dar din INIMA LUI, în fiecare zi se vor revarsa STROPI de iubire si recunostinta, spre DUMNEZEU. ,,În locul maracinilor va creste MIRTUL“, (ISAIA 55 v. 10-13) si sigur nu va mai fura si nu va mai face RAUL.
Prin aceasta PILDA, ISUS ne învata ca Dumnezeu lucreaza si VEDE ALTFEL decît oamenii, si ne pazeste de exclusivism si exagerari.
Dumnezeu a venit pentru TOTI OAMENII, DOAR EL CAUTA SI MÎNTUIESTE dupa VIBRATII DOAR DE EL PRIMITE, DUPA ,,LEGI“ DOAR DE EL STIUTE, si CU PUTERE CARE DOAR DE LA EL VINE.

11.

Isus NE SPUNE LUCRURI TOT MAI TAINICE, MAI ADÎNCI, ALE LUCRARII LUI DUMNEZEU PENTRU OAMENII CARE VOR TRAI PE PAMÎNT, PÎNA LA REVENIREA LUI, SI SFÎRSITUL LUIMII ACESTEIA.
Mai ÎNTÎI TREBUIE SA STIM ca Împaratia lui Dumnezeu, cea de la sfîrsitul LUMII ACESTEIA, (Si odata cu acest sfîrsit se va sfîrsi TOT RAUL) va veni cînd ,,nimeni nu stie“ în afara de Dumnezeu. DAR pîna ÎN ZIUA ACEEA, Împaratia lui Dumnezeu VA FI PE PAMÎNT ÎNLAUNTRUL NOSTRU, AL INIMILOR FIILOR OMULUI NASCUTI DIN FIUL LUI DUMNEZEU.
12.
El, ISUS, este acel OM de ,,NEAM MARE“ (DUMNEZEU), care dupa moartea si ÎNVIEREA SA, se va ÎNALTA LA TATAL ,,sa-si pregateasca împaratia“ (,,Eu Ma DUC sa va PREGATESC un loc, si dupa ce Ma voi DUCE si va voi pregati un loc, Ma voi întoarce ca sa va iau cu MINE“) (IOAN 14 v. 1 - 3). El este CU TATAL, si în acelasi timp CU NOI, NEVAZUT DAR VIU.
13.
Fiecare dintre oamenii de pe pamînt care, prin LUCRARI TAINICE ALE CUVÎNTULUI, MÎNGÎIETORULUI, ÎNGERILOR LUI DUMNEZEU, Îl primesc în inima lor, (ca niste copilasi) PE FIUL OMULUI care a FOST DAT LUMII, primeste, ÎN GRIJA LUI, ACEST DAR: ,,POLUL“ (sau ,,TALANTUL“ în Matei).
14.
Multi oameni REFUZA DARUL (caci acest DAR obliga la SCHIMBAREA VIETII, a supunerii fata de VOIA TATALUI), LA TRAIREA dupa GÎNDURILE si REGULILE LUI DUMNEZEU, nu ale oamenilor. În mod NEVAZUT, ISUS ÎMPARTESTE PESTE OAMENII CARE AU DORIT ÎN INIMA LOR ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU. HARUL a fost DAT, DAR NU-L VOR TOTI.
15. 16. 17. 18. 19.
În ziua cînd TOTI VOM ÎNVIA, ziua revenirii LUI, dupa ce si-a LUAT, prin NOI, ÎMPARATIA (,,precum în CER, asa si pe PAMÎNT“), toti cei care au primit ,,TALANTUL“, ,,POLUL“ de la Dumnezeu ÎN INIMA LOR si a altor oameni, sporind BINELE, ADEVARUL, DREPTATEA, CUNOASTEREA, DRAGOSTEA, BUCURIA, PACEA, SLAVA, RECUNOSTINTA, vor fi RASPLATITI, ,,vor intra în BUCURIA TATALUI LOR“ (Matei). Si o inima de om nu-si poate închipui macar ce înseamna BUCURIA LUI.
În Matei Isus descopera si o alta fateta a DARULUI: fiecare primeste nu egal cu ceilalti, (ca aici, în Luca - fiecare un pol - ) ci în functie de ,,puterile“ lui – de fire, temperament, inteligenta, etc.
20. 21. 22. 23. 24. 25. 26.
În aceste versete, Isus ne descopera cum priveste Dumnezeu pe cei care se tem de EL si nu fac nimic de frica sa nu greseasca cu ceva, sa-L supere pe Dumnezeu, traiesc limitati, închisi, paralizati, inactivi, ,,CUMINTI“. Acestia au ales (ca saracul Lazar) sa zaca în lene, la mila altora. Ei dovedesc ca nu-L cunosc pe Dumnezeu care STIE INTENTIILE, IARTA GRESELILE, AJUTA, CALAUZESTE, ÎNALTA.
Ei sunt acei ,,tematori de Dumnezeu“, fara sa-L cunoasca cu ADEVARAT PE DUMNEZEU. Daca ar fi prea timizi, prea putin inteligenti, fara multe calitati si L-ar CUNOASTE, din IUBIRE PENTRU EL si HARUL DAT ÎN DAR, ar ajuta pe cei mai capabili, ar sprijini cu PUTINUL LOR prin ,,POLUL“ daruit, ca sa nu se iroseasca nimic din darurile lui Dumnezeu. Celui ce N-ARE IUBIRE, DORINTA DE A FOLOSI SI SPORI CE I-A FOST DAT, i se va lua si ce i s-a dat, iar ceilalti, plini de rîvna, vor primi PE DEASUPRA.
27.
Toti oamenii care L-AU RESPINS PE DUMNEZEU, care nu L-AU RECUNOSCUT DREPT DUMNEZEU ATOTPUTERNIC, CREATOR SI TATA, au SOCOTIT ca ei însisi sunt stapîni si dumnezei si au ALES sa traiasca fara Dumnezeu, facîndu-si VOIA LOR, sunt VRAJMASII LUI DUMNEZEU, sunt ai SATANEI, fie ca stiu sau nu, si vor fi cu cel pe care L-AU ALES SA-I slujeasca în ,,focul cel vesnic, pregatit satanei si îngerilor lui“.
28.
Începe partea FINALA A LUCRARII LUI DUMNEZEU PRIN FIUL SAU, PENTRU NOI.
29. 30. 31. 32. 33. 34. 35.
Domnul, în fiecare GEST si CUVÎNT AL SAU, întareste, acum, LA SFÎRSITUL LUCRARII SALE tot ce ne-a ÎNVATAT. Prin aducerea magarusului se împlinesc proorocirile din Vechiul Testament. Prin aceleasi PUTERI care au STIUT în vechime ce se va întîmpla, în cele mai mici detalii, peste mii si sute de ani, Isus LUCREAZA si ACUM: magarusul ERA ÎN LOCUL STIUT, CUVINTELE ERAU ,,STIUTE“ de stapînii magarusului, ,,TRIMISII“ (îngerii Marelui Nostru Dumnezeu) fac ca toate sa fie ÎNTOCMAI cum spune Isus (Iar NOI SA TINEM MINTE, citind, ca aceste PUTERI NEVAZUTE SUNT si AZI LA FEL DE PREZENTE si LUCRATOARE).
36 - 40.
La nasterea SA, o multime de ,,OASTE CEREASCA“ a SLAVIT PE DUMNEZEU pentru ÎNTRUPAREA ÎN ISUS. ACUM, aceeasi OASTE CEREASCA SE UNESTE CU MULTIMEA UCENICILOR în care A VENIT PE PAMÎNT ÎMPARATIA CEREASCA (VEZI CAP. 2 v. 12- 20). Ca si PASTORII DIN BETLEEM, aceasta multime a ucenicilor este PLINA DE BUCURIE pentru ,,TOATE LUCRURILE PE CARE LE-AU VAZUT SI AUZIT, si CARE SUNT ÎNTOCMAI CUM LE SPUSESE DOMNUL“. NOI, AZI, NE UNIM GLASUL INIMII CU EI, LAUDAM, SLAVIM, IUBIM, plini de RECUNOSTINTA PE DUMNEZEUL NOSTRU, CARE A VENIT ÎN LUME, CA SA NI SE FACA CUNOSCUT PRIN FIUL SAU, PRIN EVANGHELIE si LUCRARILE SALE ÎN INIMA NOASTRA.

41 -44.

Nimeni nu va avea dreptul sa urasca aceasta cetate si acest popor pentru care Fiul lui Dumnezeu a plîns. Prin acest popor, Dumnezeu Si-a împlinit lucrarea pentru mîntuirea ÎNTREGII LUMI. În acest popor a gasit (a format) oameni ca Maria, Iosif, Zaharia, Elisaveta, Simeon, Ana, pastorii, ucenicii. Prin acest popor S-a facut TRUP si S-A JERTFIT pentru toti oamenii. Dumnezeu ar fi dorit ca ei sa cunoasca ,,VREMEA cînd au fost cercetati“, cînd L-au AVUT ÎN MIJLOCUL LOR, dar EI NU L-AU CUNOSCUT. Peste putin timp (50 ani) Ierusalimul va fi distrus (cum a PROOROCIT ISUS, întocmai), si ca tot ce a VESTIT DUMNEZEU, dupa aceasta distrugere, se va împlini TOT CE A SPUS ISUS, si odata cu REVENIREA LUI, se va naste un CER NOU, UN PAMÎNT NOU - ,,IERUSALIMUL CERESC“, în care va locui DUMNEZEU CU OAMENII LUI DIN ORICE NEAM SI DIN ORICE TIMP

45. 46.

Înainte de plecarea LUI LA TATAL, ISUS CURATA TEMPLUL DIN IERUSALIM, (casa Tatalui pe pamînt) care în loc de CASA DE RUGACIUNE, ajunsese un loc de negustorie, o ,,PESTERA DE TÎLHARI“. ISUS ASEAZA DIN NOU TOATE LUCRURILE, DUPA ADEVARATA VOIE A TATALUI.

47. 48.

Ultimile PUTERNICE ÎNVATATURI DATE DE ISUS LUMII, DIN MIJLOCUL haitei de VRAJMASI care s-au apropiat, sunt lînga EL, sa-L SFÎSIE.

CAPITOLUL 20

1 - 8.

Isus propavaduia EVANGHELIA! ACEASTA, PE CARE O CITIM NOI, ACUM!
Alta Evanghelia nu exista decît aceasta. ,,Daca ar fi fost, ne-ar fi SPUS“. VRAJMASII EVANGHELIEI – preotii cei mai de seama, carturarii si batrînii norodului, cei care n-au vrut sa creada MARTURIA LUI IOAN despre ISUS care este MESIA, Cel vestit în Lege si Prooroci, pe care ei ar fi trebuit sa le CUNOASCA si sa-i ÎNVETE pe copii lui Israel, (dar nu voiau sa-si piarda propria LOR PUTERE asupra OAMENILOR). Ioan a spus ca ,,A vazut Duhul Sfînt pogorîndu-Se si apropiindu-Se peste Isus, la botez“. Si a marturisit ca: EL ESTE FIUL LUI DUMNEZEU“. Mai ,,marii“ poporului Israel au raspuns ,,NU STIM de unde era botezul lui Ioan“, desi stiau ca Ioan fusese vestit ca ,,Glasul care vesteste venirea lui Mesia“, pe care toti Îl asteptau, dar n-au VRUT SA CREADA, NU LE CONVENEA SA CREADA CA ISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU, pentru ca ar fi însemnat sa-L ASCULTE, iar ei voiau sa fie STAPÎNII POPORULUI LUI DUMNEZEU ÎN LOCUL LUI DUMNEZEU.
Stiti, dar nu vreti sa spuneti, de aceea nici Eu n-am sa va spun ceea ce stiti: FAC ACESTE LUCRURI CU PUTEREA LUI DUMNEZEU. EL MI-A DAT PUTEREA ACEASTA.

9 - 16.

Si tot ce a spus înainte, Isus ,,FACE“ VIU în fata noastra prin aceasta CLARA si dureroasa si adevarata pilda. Dumnezeu a creat TOT ce exista; pe noi toti, El ne-a conceput si ne-a dat VIATA. Fara Dumnezeu n-ar fi existat NIMIC. El ne-a dat TOTUL. Si asteapta ROADA de la noi: multumire, bucurie, slava, iubire, crestere spirituala, sfintire, recunostinta. Dar cei care ar fi trebuit, în Numele Lui, sa calauzeasca oamenii pe acest drum au ajuns sa se CREADA STAPÎNI pe TOT ce a facut Dumnezeu. Adevaratul creator si STAPÎN, le-a trimis PROOROCI sa-i lumineze, sa-i îndrepte, dar ei, trufasi si puternici, n-au ascultat i-au batjocorit si i-au ucis ca sa salveze ce se mai putea, a trimis pe FIUL SAU prea iubit. Vierii L-au RECUNOSCUT si L-AU UCIS ,,CA MOSTENIREA SA FIE A LOR“. Uzurpatori, hoti, tîlhari, ucigasi. Au vrut sa-L ,,ucida“ pe Dumnezeu, sa-I fure CREATIA care este ÎN ÎNTREGIME A SA. Sa-i tina COPII în ORBIRE, DEPARTE DE TATAL LOR.

16 – 19.

Isus le pune în fata ce-i ASTEAPTA: vor fi PIERDUTI, NIMICITI, iar ,,via“ va fi data COPIILOR LUI DUMNEZEU, Bisericii nevazute a CELOR CARE AU ÎNLAUNTRUL LOR ÎMPARATIA LUI DUMNEZEU, nascuta ÎN INIMA LOR de FIUL LUI DUMNEZEU, de FIUL OMULUI care ESTE ÎNLAUNTRUL FIECARIU COPIL AL LUI DUMNEZEU, pe care TATAL SINGUR ÎI STIE si-i RECUNOASTE. Este ca un diamant de la Dumnezeu CRESCUT ÎN TINE. Nimeni, fara aceasta PIATRA UNICA, SEMNUL FIULUI OMULUI ÎN FIII OAMENILOR, care sunt asemeni LUI, nu INTRA LA TATAL, nimeni nu poate TRISA, ÎNSELA, FURA, IMITA ACEST SEMN-PECETE.

20 – 26.

Preotii cei mai de seama si carturarii (VIERII), fara sa tina SEAMA de ce le-a spus Domnul, vor sa-L icida pe FIUL stapînul VIEI si sa puna mîna pe MOSTENIREA LUI. Nu le este teama ca vor fi ,,ZDROBITI“ sau ,,SPULBERATI“, atît de ORBI si ÎMPIETRITI au ajuns. Folosesc împotriva Fiului lui Dumnezeu tactici, viclenii, mizerii omenesti si vor sa-L ,,prinda cu vorba“ ca pe un om oarecare si sa-L dea pe mîna PUTERNICILOR ACESTEI LUMI. (Desi cu putin timp înainte le spusese cu ce PUTERE lucreaza EL si CINE i-a dat-o).
Dar minunatul nostru Dumnezeu, foloseste si aceasta ,,urîciune, aceasta ,,meschinarie“ ca sa ne TREZEASCA: nu ÎNCURCATI STAPÎNII, caci: ,,Nimeni nu poate SLUJI LA DOI STAPÎNI“. Dati banul cezarului, nu va LIPITI nici de CEZAR, NICI DE BANI, Si DATI
LUI DUMNEZEU ,,CE ESTE AL LUI DUMNEZEU“. TOTUL ESTE AL LUI. CHIPUL LUI ESTE ÎN VOI, (nu al Cezarului) LUI ÎI APARTINETI, SUNTETI COPII AI ÎMPARATULUI UNIVERSULUI, luminite, stropi de har, bucuriile Lui, binecuvîn-tatii, preaiubitii, ocrotitii Lui.
Dati-I Lui slava, dragoste, închinare, recunostinta. Doar EL va poate ÎNALTA ÎN LUMINA, PACE, FERICIRE Aici, pe PAMÎNT CA ÎN CERURI.

27. 28 – 33.

Dupa VICLENIE ATACA PRIN BATJOCURA (ca si cum Isus este un OM pe care-l poti nimici cu aceste ,,arme“ de oameni de NIMIC).
Dar prin pretextul unei legi date de Moise (ca în vremea aceea, cînd a fost data, sa nu scada numarul copiilor lui Israel, lege pe care Domnul Isus n-a sters-o DIRECT , DAR A ANULAT-O CLAR prin poruncile Lui: ,,Legea (lui Moise) si proorocii au TINUT PÎNA LA IOAN“ (Botezatorul). De atunci încoace, Evanghelia Împaratiei lui Dumnezeu se propavaduieste“: Nimeni n-are voie nici sa se desparta, nici sa se recasatoreasca: Ochii mari si INIMA CURATA), prin PRETEXTUL acestei legi vremelnice si depasite, saducheii pun în discutie credinta în ÎNVIERE. Si Domnul Isus ASTA LAMURESTE. Si ne face descoperiri foarte MARI SI NEBANUITE.

34. 35.

Doar pe acest pamînt oamenii se casatoresc. Si trebuie s-o faca DOAR DIN IUBIRE, caci ,,Cartea de despartire“, îngaduita de Moise, este oprita de Isus.
Iubirea pamînteasca este turnata în noi de le Creatiune. Dar în TRECEREA noastra prin viata, ÎN TRUP, pe PAMÎNT, noi NASTEM ÎN NOI, prin lucrarea lui Dumnezeu, O ALTFEL DE VIATA, O ALTFEL DE IUBIRE –CEA SPIRITUALA, DIN DUMNEZEU. ACEASTA NU VINE DE LA SINE, CA IUBIREA OAMENILOR, ci prin trezire spirituala, prin trecerea de la ,,moarte“ la VIATA, prin nastere din NOU, CA O ÎNVIERE în timpul acestei vieti.

36.

Cei care, prin Evanghelie, (CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU), prin Duhul Sfînt, (Duhul adevarului – MÎNGÎIETORUL), prin HARUL si PUTEREA LUI DUMNEZEU, ajung, în aceasta viata, fiinte NASCUTE DIN APA (Credinta) si DUH, înviate, din întunericul mortii spirituale, în LUMINA FIULUI LUI DUMNEZEU, aceia ,,vor avea parte de ÎNVIEREA dintre cei morti si VEACUL VIITOR, cu DUMNEZEU.
-,,CA ÎNGERII“ însemneaza fiinte SPIRITUALE (NU MATERIALE) si VESNICE. (Îngerii nu pot MURI – SUNT DUH).
- ,,VOR FI FIII LUI DUMNEZEU“, pentru ca sunt nascuti din FIUL SAU, prin acea lucrare TAINICA, DUMNEZEIASCA, de neînteles si de necuprins, prin care Isus ,,ramîne în noi, si noi ramînem în EL“. - IOAN 15 v.4 -
Si dupa cum FIUL LUI DUMNEZEU NU ESTE ÎNGER, caci EL este DIN TATAL, este FIUL LUI DUMNEZEU, mai presus de ÎNGERI, noi, cei ÎNVIATI din ÎNTUNERIC ÎN LUMINA, PRIN EL, fiind ÎN EL si EL ÎN NOI, VOM FI si NOI FII AI LUI DUMNEZEU. DAR doar Dumnezeu, ATUNCI, VA CUNOASTE si VA PRIMI LÎNGA EL PE AI LUI, pe FIII ÎNVIERII. Pentru aceasta a VENIT, A MURIT SI A ÎNVIAT ISUS. Din Marea iubirea TATALUI NOSTRU, sa putem RAMÎNE VESNIC VII, ÎN LUMINA VIE.

37 – 40.

,,Dumnezeul lui Avraam, Isac, Iacov“. Dumnezeul acestor oameni, prin care a fost format poporul Israel, (din cei 12 fii ai lui Iacov, nepotul lui Avraam – cel mai credincios om de pe pamînt, prietenul lui Dumnezeu) traieste ÎN VESNICIE. El a CREAT TIMPUL pentru OM, prin alternanta ZI – NOAPTE, omul ca fiinta materiala poate TRAI. Prin mersul astrelor, a împartit, pentru OM, TIMPUL în LUNI, ANI, ZILE, si a CREAT, (fara nicio legatura cu vreun ASTRU), SAPTAMÎNA din 7 ZILE (cifra perfectiunii) în AMINTIREA (pentru NOI, OAMENII) a CREATIUNII SALE PERFECTE, A CREATORULUI CARE NE-A CREAT, A ZILEI SABATULUI SFINTIT SI BINECUVÎNTAT, în care sa NE ÎNTÎNLIM CU TATAL, cît va fi TIMPUL.
Avraam, Isac si Iacov, au murit de mult, ca fiinte pamîntesti. Dar, în viata lor pe pamînt, ei au fost VII în sens spiritual, au TRAIT cu DUMNEZEU, L-AU AVUT, PRIN CREDINTA LOR, ÎN EI. Acum, acesti oameni ,,VII“, desi au murit de mult trupurile lor, EI DORM si vor ÎNVIA, ca toti mortii, în ZIUA REVENIRII DOMNULUI ISUS. Ca un copil care DOARME, pentru TATAL CERESC EI DORM, nu sunt morti, caci la Dumnezeu nu EXISTA TIMP. O mie de ani sunt ca o NOAPTE DE ,,SOMN“. ,,Cine traieste si CREDE ÎN MINE, NU VA MURI NICIODATA“(IOAN 11 v. 25, 26), ,,CHIAR DACA AR FI MURIT – VA TRAI“. ,,Pentru Dumnezeu TOTI SUNT VII“, înseamna ca TOTI CARE AU FOST VII SPIRITUAL cînd traiau în trup, sunt VII în ,,SOMN“, vor fi VII cînd se vor trezi din ,,SOMN“. Cei care au fost ,,MORTI-VII“, nu pot fi ai lui Dumnezeu, cum n-au fost niciodata. Dumnezeul VIETII nu are nimic în EL, ca sa poata ,,vedea“ pe cei morti, ca sa fie un mort al LUI, de aceea este un Dumnezeu doar al celor VII-VESNIC VII, care au fost VII, dorm VII si se vor trezi VII, la ÎNVIERE, ceilalti vor fi LEPADATI: ,,Departati-va de la MINE!“ (În clipa mortii erati ai întunericului, rautatii, mîniei, urii, orbirii, neascultarii, nu erati AI MEI ,,NICIODATA NU V-AM CUNOSCUT“, nici acum nu va pot RECUNOASTE, aveti ,,alt tata“).

41 – 44.

În Ieremia cap. 23 v. 5, Dumnezeu a VESTIT ca HRISTOSUL se va naste din NEAMUL ÎMPARATULUI DAVID, deci UN FIU din samînta lui David. Dar acest FIU VA FI HRISTOSUL (,,Unsul“ LUI DUMNEZEU). Si David în PS. 110 v. 1 spune, ca desi nascut din semintia lui, HRISTOSUL va fi pentru David DUMNEZEU, DOMNUL LUI, caci numai unui EGAL CU SINE ar fi putut sa-I spuna Dumnezeu ,,Sezi la dreapta MEA“ – niciun OM nu ar putea sta la Dreapta lui Dumnezeu, ci doar un FIU AL LUI. Cunoscatorii LEGII ar fi trebuit prin aceasta sa-L recunoasca, nu sa vada în Isus doar un OM din casa lui David.

45 – 47

Înca odata, Isus arata cît de departe erau carturarii de MISIUNEA LOR. Prin preocuparile lor ,,lumesti“, materiale, au ajuns sa nu cunoasca proorociile facute de Dumnezeu, sa lase poporul lui Israel în orbire, sa ajunga sa-L dea la moarte pe MESIA.

CAPITOLUL 21

(Din nou, aceasta ÎMPARATIE, cu totul ARBITRARA, în CAPITOLE, ,,taie“ curgerea VIE, ORGANICA a GÎNDULUI de sub CUVINTELE MÎNTUITORULUI)

1 – 4

Dincolo de aspectul prim, real al acestei întîmplari, continua ACUZATIA Domnului Isus la adresa celor care au pus mîna pe ,,CHEIA cunostintei“ si s-au pierdut si pe ei si pe cei pe care ar fi trebuit sa le deschida ,,usa Împaratiei lui Dumnezeu“. Acesti preoti, carturari, învatatori ai Legii, traiau în belsug, cautau la OSPETE locurile dintîi si la fel în CASA DOMNULUI. Din darile oamenilor carora le ,,mîncau casele“, ajungeau atît de ,,satui“ ca NU MAI AVEAU NEVOIE DE DUMNEZEU, si ,,faceau rugaciuni lungi de ochii lumii“. Aceste ,,rugaciuni“ erau din ,,prisosul“ îmbuibarii lor si în fata lui Dumnezeu erau o ,,urîciune“. Putinul adus în dar de vaduva saraca, pentru Dumnezeu era o comoara, era TOT ce ea avea ca sa traiasca, si a dat TOT DUMNEZEULUI EI, din IUBIREA INIMII EI PENTRU EL.

5. 6.

Acest TEMPLU, care ajunsese sa nu mai fie O ,,CASA DE RUGACIUNE“, o casa a lui Dumnezeu (de care se îndepartasera, si nu-L mai CUNOSTEAU CU ADEVARAT), ci devenise ,,O PESTERA DE TÎLHARI“, frumos împodobita, va trebui sa fie NIMICIT, asa cum LUMEA, CREATA DE DUMNEZEU SPRE SLAVA SA, ajunsa ,,o pestera de tîlhari“, va TREBUI NIMICITA.
7.
La aceasta întrebare a ucenicilor, Domnul da ULTIMILE ÎNVATATURI pe care OAMENII care-L IUBESC PE DUMNEZEU trebuie sa LE TINA MINTE, CA SA POATA ,,STA ÎN PICIOARE ÎNAINTEA FIULUI OMULUI LA REVENIREA SA“ (v. 36)
8.

SEMNUL a fost anuntat CLAR în cap. 17 v. 24: O LUMINA NEMAIVAZUTA, LUMINA SLAVEI va fi VAZUTA DE ÎNTREAGA LUME, ÎN ACEEASI CLIPA, CA UN FULGER de jur împrejurul pamîntului. LUMINA ESTE SEMNUL LUI. Oricine se va da drept HRISTOSUL nu poate fi crezut de cei ce STIU SEMNUL LUI.

9. 10. 11. 12. 13.

Razboaie, tulburari, cutremure, catastrofe, ciudatenii, meteoriti, prigoana împotriva celor care-L iubesc pe Dumnezeu, vor fi SEMNE PERMANENTE, din ceasul în care Isus vorbea si pîna la SFÎRSITUL LUMII. Satana si îngerii lui nu vor precupeti nimic. Cruzimea, ura, violenta, spaima vor creste tot timpul si se vor manifesta cu toata PUTEREA ÎNTUNERICULUI. Dar COPII LUI DUMNEZEU, CARE CUNOSC SENSUL ACESTUI ,,HAOS“ FINAL SI VIOLENT, vor fi lumini de sfintenie, bunatate, pace, iertare, iubire, MARTURIE A FAPTULUI CA ISUS E VIU si DUMNEZEU ESTE MAI PUTERNIC decît PUTERILE RAULUI.

14. 15. 16. 17. 18. 19.

Vor fi vremuri grele pentru iubitii copii ai lui Dumnezeu. TOT TIMPUL ACESTA AL ASTEPTARII, (poate de mii de ani), dar mai ales în APROPIEREA SFÎRSITULUI. CREDINTA, RABDAREA, CUVÎNTUL, HARUL, DUHUL SFÎNT, ÎNTELEPCIUNEA vor fi tot timpul ca un nor protector în jurul LOR.

20. 21. 22. 23. 24. 25. 26. 27.

În afara distrugerii din anul 70, Ierusalimul (cel de ACUM) va fi un SEMN al SFÎRSITULUI si APROPIERII IZBAVIRII CELOR CE VOR FI RAMAS DE-A LUNGUL miilor de ani DREPTI în fata manifestarilor celui RAU, si al celor ce vor fi VII în CEASUL DIN URMA. Caci CETATEA PACII (Ierusalimul) va fi din nou NIMICITA, în mijlocul nimicirii finale, cînd oamenii ÎSI VOR DA SUFLETUL DE GROAZA pe ÎNTREG PAMÎNTUL. VA FI SEMNUL DINAINTEA MARII LUMINI care NE VA ÎMBRATISA, VII, si va veni ,,CA UN FULGER“.

28. 29. 30. 31.

TOTI CARE VOR TRECE PRIN ACEST SFÎRSIT CUMPLIT si VOR FI AI LUI ISUS, SUNT ÎNCURAJATI (CA SI NOI TOTI, caci nu stim CLIPA ACEEA) cu atîta iubire sa aiba PUTERE si CREDINTA, sa se uite în SUS, la Dumnezeu, sa nu se piarda, sa-si stapîneasca, prin CREDINTA, PANICA OARBA. Semnele SFÎRSITULUI, SA NU ÎNSEMNE PENTRU EI MOARTE, CI VARA CALDA, ASTEPTATA.

32 – 38.

Pentru fiecare, în clipa MORTII si trecerii ÎN SOMN, CERUL si PAMÎNTUL NU MAI EXISTA. Dar cînd NE VOM TREZI, VOM FI ÎN FATA LUI, fara sa STIM CÎT ,,AM DORMIT“ (o noapte, un an, un mileniu, etc). De aceea noi trebuie sa ,,luam seama la noi însine“, caci omul poate muri în ORICE CLIPA, (desi nu crede) si starea lui, din acea CLIPA A MORTII, va fi STAREA LUI, LA ÎNVIERE.
La fel de ,,PIERZATOARE“ ca panica disperata si frica de moarte, este STAREA GREOAIE de îmbuibare, de împietrire, de inconstienta sau de îngrjorari exclusiv pentru problemele acestei vieti materiale (vom ajunge ca ISPRAVNICUL necinstit care UITASE ca are un TATA, pentru el, Dumnezeu NU EXISTA).
Ca sa avem PUTERE în marile încercari, si sa fim pregatiti în ORICE CLIPA de ÎNTÎNLIREA CU ISUS, trebuie sa traim în legatura cu EL si CUVÎNTUL LUI, ca sa putem ,,sta în picioare“ înaintea Lui cînd va reveni.

CAPITOLUL 22

1 – 6.
SFÎRSITUL LUCRARII LUI ISUS PE PAMÎNT SE APROPIE. (JERTFA MIELULUI PASCAL). VRAJMASII LUI ISUS sunt ajutati de Satana care-l gaseste pe Iuda, unul din cei 12, nu se multumeste cu orice vînzator, trebuia sa fie unul dintre cei mai apropiati ai Sai. Se învoiesc în ÎNTUNERIC si asteapta prilejul.

7. 8. 9. 10. 11. 12. 13.

Isus STIA TOTUL. A SOSIT CEASUL. Îi trimite pe cei mai apropiati ucenici sa pregateasca masa jertfei. Puterile cerului LUCREAZA. TOTUL SE PREGATESTE SUS, si ucenicii ,,GASESC ASA CUM LE SPUSESE EL“, în cele mai marunte DETALII.

14. 15. 16.

ULTIMA CINA CU AI LUI. EL TREBUIE SA MOARA. ÎNVATATURA LUI VA DEVENI VIE SI PUTERNICA PRIN MOARTEA LUI. O NOUA LUME SE VA NASTE, NEVAZUTA, DIN SÎNGELE, DUHUL SFÎNT, HARUL, CARE VOR DA PUTERE DE ÎNVIERE EVANGHELIEI. Prin acesta masa a JERTFEI, Isus face posibila întîlnirea Lui cu ai SAI în Împaratia Tatalui, unde vor trai împreuna bucuria ÎMPLINIRII TUTUROR JERTFELOR din V.T. (A semnificatiei IERTARII, CURATIRII, PLATII PENTRU PACAT.

17. 18.

Vinul din pahar simboliza VIATA LUI ISUS, (în SÎNGE ESTE VIATA) pe care o împarte, ca împreuna cu EL, care ESTE VIU, toti sa se bucure de RODUL VIETII. (,,Eu sunt VIATA, voi sunteti MLADITE“. (Ioan) ,,Seva“ VIETII TRECE ÎN MLADITE SI LE DA VIATA). Sîngele LUI, VIATA LUI, face POSIBILA VENIREA ÎMPARATIEI LUI DUMNEZEU.

19.

,,Eu sunt PÎINEA VIE CARE S-A POGORÎT DIN CER“, ,,CUVINTELE PE CARE VI LE-AM SPUS EU SUNT DUH SI VIATA, CARNEA NU FOLOSESTE LA NIMIC“. Aceste CUVINTE ALE LUI, SUNT PÎINEA VIETII SPIRITUALE, si aceasta PÎINE DIN CER O DA ucenicilor, ca ei s-o împarta lumii (ca pe cele cinci pîini de orz). Dar, ca sa ne poata SPUNE ACESTE CUVINTE ALE TATALUI, A TREBUIT SA SE FACA TRUP, SA NE POATA VORBI. ACUM TRUPUL SE FRÎNGE, iar CUVÎNTUL EVANGHELIEI SE ÎMPARTE, ca oamenii din lumea întreaga sa-si cunoasca TATAL.

20.

PRIN VIATA DIN SÎNGELE LUI, CUVÎNTUL VA FI VIU, VA AVEA PUTERE DIN DUHUL SFÎNT (,,Daca NU MA DUC EU, mîngîietorul NU VA VENI LA VOI, DAR DACA MA DUC, VI-L VOI TRIMITE“ (IOAN), din HARUL LUI DUMNEZEU, si MIJLOCIREA LUI ISUS CEL ÎNVIAT, LA TATAL). (,,Eu ma DUC sa va PREGATESC UN LOC“).
Acesta este LEGAMÎNTUL CEL NOU (,,Legea si proorocii au TINUT pîna la Ioan Botezatorul. DE ATUNCI ÎNCOACE, EVANGHELIA ÎMPARATIEI LUI DUMNE-
ZEU SE PROPAVADUIESTE.) (Nu este vorba de cele 10 porunci, scrise de Însusi Dumnezeu, si care sunt VESNICE, DUPA cum EVANGHELIA ESTE VESNICA.)

21. 22. 23.

Iuda era si el la aceasta masa. ISUS era RÎNDUIT, ÎN PLANUL DE MÎNTUIRE AL LUI DUMNEZEU, SA MOARA. Dar vai de IUDA, care a AUZIT CUVÎNTUL, a luat ÎN EL PÎINEA VIETII SI VIATA DIN SÎNGELE FIULUI LUI DUMNEZEU si SE DUCE SA LE VÎNDA. SE VINDE PE EL SATANEI, VÎNZÎNDU-L PE ISUS, pe Isus pe Care L-a luat în el Îl vinde.
24.
Pornirile omenesti, gîndurile omenesti pe care le au în acest moment ucenicii, sunt CORECTATE CU RABDARE NESFÎRSITA, în aceste ultime clipe ale lor împreuna.

25. 26. 27.

Valorile obisnuite sunt, ca întodeauna RASTURNATE si ÎNALTATE LA FELUL LUI DUMNEZEU DE A GÎNDI. Împaratia lui Dumnezeu are ALTE VALORI decît Împaratiile lumii acesteia, înalte (cît CERUL FATA DE PAMÎNT). Cel mai mic este cel mai lipsit de SINE ÎNSUSI în fata TATALUI CERESC, gata sa-L ASCULTE si sa faca DOAR VOIA LUI, lepadîndu-se total de sine. Iar cel care CÎRMUIESTE este CEL CARE SLUJESTE LUI DUMNEZEU, pentru Care LUCREAZA. Isus, CEL MAI MARE între ei, este cel mai DEZBRACAT DE SINE si face DOAR VOIA TATALUI, este MAI MIC decît toti ceilalticare aveau EUL lor, la care TINEAU. SI EL Care la masa ERA SLUJIT, era Cel Care VA SLUJI ÎNTREGII LUMI PRIN JERTFIREA SA PE CRUCE. ,,UN MIEL MUT“. (Isaia cap.53).

28. 29. 30.

Domnul NU RAMÎNE ,,ÎNDATORAT“ fata de cei care au ramas cu EL în încercari. El stie sa RASPLATEASCA peste ÎNCHIPUIREA NOASTRA LIMITATA.
LUCRAREA SA este mult peste ce putem noi ÎNTELEGE, este DIN ALTA LUME.
ÎMPARATIA, MASA, SCAUNELE DE DOMNIE, JUDECATA sunt de NEIMAGINAT pentru fiinte materiale, din aceasta LUME. (,,Împaratia Mea , nu este DIN LUMEA ACEASTA“ îi spune Domnul lui Pilat.) ,,Pentru aceasta m-am nascut si AM VENIT ÎN LUME: CA SA MARTURISESC DESPRE ADEVAR“. (Ioan)

31. 32. Isus îl ,,scutura“, încerca sa-ll trezeasca, îl avertiza INSISTENT, GRAV, pe dragul Lui Petru, de ce deslantuise de ,,lucraturi“ satanice, naucitoare, va avea parte.
Îl ÎNCURAJEAZA în acelasi timp, SA-SI ADUCA AMINTE cînd va fi zdribit, trîntit la pamînt de Satana, ca Domnul lui s-a rugat si se roaga sa nu-si PIARDA, ÎN ACESTE ,,lupte“ ale Satanei, CREDINTA, Sa-Si REVINA, SA-I POATA ÎNCURAJA pe ceilalti, caci TOTI VOM FI ,,CERNUTI“ de puterea întunericului. ISUS VA FI CU NOI.

33. 34.

Lui Petru nu-i vine sa creada ce AUDE. El este atît de ferm, de puternic, de credincios, ca nimic, nici moartea nu-l va desparti se ISUS. Uita ca Isus ,,ce spune, se împlineste“, El vorbeste ca un om, DAR ESTE DUMNEZEU. Si Petru se va convinge, cît de tare trebuie sa VEGHEZE si SA-SI ADUCA AMINTE TOT CE SPUNE DOMNUL chiar si cel mai PUTERNIC SI MAI CREDINCIOS OM.

35.

Domnul le ADUCE AMINTE de PUTEREA si OCROTIREA de care au avut parte atunci cînd au fost trimisi sa PROPAVADUIASCA si SA VINDECE, cu mîinile goale, fara NIMIC.

36. 37.

Fiul lui Dumnezeu VA TRAI ÎN copii lui Dumnezeu (Fiul omului ÎN oameni. Acesti FII vor trai în numarul CELOR FARADELEGE. Vor fi URÎTI, PRIGONITI, AMAGITI de puterile RAULUI, prin oamenii nelegiuiti. ,,Punga“ în care au COMORILE CERESTI (,,faceti-va ROST DE PUNGI CARE NU SE ÎNVECHESC – O COMOARA NESFÎRSITA în CERURI“), aceasta ,,punga“ sau ,,traista“ trebuie tinuta strîns, perma-
nent LA NOI, în ea este PUTERE SI CALAUZIRE. SABIA este taria de a ne împotrivi si BIRUI RAUL. Degeaba avem ,,haine“ (case, bani, etc), fara sa avem ,,PUNGA VESNICA, plina cu comorile Împaratiei (DATE PRIN CUVÎNTUL LUI), fara ,,SABIA“
DUHULUI SFÎNT care adauga PUTERILE CUVÎNTULUI, NU PUTEM BIRUI LUMEA.
38.

Dar UCENICII ÎNTELEG GREU (ca si noi), vorbirea FIGURATA A DOMNULUI.
Pentru ei înca ,,Sabia“ e sabie si ,,punga“, punga. Isus are RABDARE. VOR CRESTE.

39. 40.

Locul LINISTEI si RECULEGERII - ,,Gradina Getsimanii“, în aceasta NOAPTE ESTE ALTAR DE JERTFA. Ucenicii SIMT CA are DIMENSIUNI COSMICE, TOT CE SE ÎNTÎMPLA. SUNT TULBURATI, NELINISTITI, TRISTI. Domnul le da LOR (SI NOUA), SINGURA SOLUTIE: ,,RUGATI-VA“, nu va lasati, TIPATI, nu ADORMITI, ALTFEL VETI FI ,,MÎNCATI“. STATI cu TATAL. ,,Nimeni nu va poate SMULGE din MÎNA LUI“.

41. 42.

Domnul nostru, ca ÎNTODEAUNA, întareste învatatura SA printr-o PILDA.
De data aceasta, ULTIMA SI O TRAIESTE EL ÎNSUSI ÎN RUGACIUNE. CE ÎSI COMUNICA TATAL SI FIUL, noi nu putem ÎNTELEGE. Dar ATÎTEA CUVINTE CÎTE SUNT SCRISE, nu avem VOIE sa nu DORIM si SA NU CAUTAM sa întelegem (cautati si veti GASI“). Nu de bataie, batjocuri, dureri fizice se ÎNGROZEA ISUS (si niste TÎLHARI LE ,,suportau“, desi oamenii N-AU VOIE sa chinuiasca ALTI OAMENI).
Nici trecerea prin MOARTE (El ne-a ÎNVATAT sa nu ne pierdem în fata mortii). Nici TEAMA CA NU VA ÎNVIA: ,,Am putere sa-Mi dau VIATA, Si am PUTERE S-O IAU IARASI“. Ci MILA pentru COPII LUI DUMNEZEU, ÎN CARE VA RAMÎNE DUHUL SAU, atît de blînd, iubitor, plin de iubire, mila, gingasie, atît de îndurerat de orice rautate, nepasare, violenta, ironie, batjocura, rautate. El va SUFERI pîna la SFÎRSITUL LUMII ACESTEIA în COPII LUI DUMNEZEU. SFINTENIA SA, ÎN ACEASTA LUME, ÎN OAMENI. Isus ÎNVIAZA, SE ÎNALTA LA TATAL, EL STIE LUCRUL ACESTA, caci ESTE DUMNEZEU. (Isus a RAMAS TOT TIMPUL ÎN ,,SÎNUL“TATALUI), (TREIMEA ESTE ÎNTREAGA VESNIC). DAR, în curînd ÎSI VA DA DUHUL. (,,Pamîntul S-A CUTREMURAT, STÎNCILE S-AU DESPICAT, Si multe TRUPURI ale sfintilor care murisera, AU ÎNVIAT – Matei) DUHUL DAT LUMII, împartit printre cei FARADELEGE, (chiar ÎNARMAT cu ,,SABIE“ si ,,PUNGA“), Îi sfîsie INIMA pentru durerile ce-i asteapta. (DAR: ,,NU VOIA MEA“, ci a TA).

43.

Si îngerul Îl Întareste ca sa FACA VOIA TATALUI. VA TRECE PRIN MOARTE, VA ÎNVIA, VA FI VIU ÎN NOI, VOM TRAI ÎN EL si EL ÎN NOI, VESNIC.

44.

Pentru NOI SE ROAGA de data aceasta. Pentru noi picura VIATA LUI si UDA PAMÎNTUL, ca ,,ploaia si zapada, care se pogoara din CER si nu se mai întorc înapoi, ci uda pamîntul, si-l fac sa rodeasca“. ,,Tot asa, si CUVÎNTUL MEU, care iese din gura mea, nu se întoarce la Mine fara rod, ci va face VOIA MEA si VA ÎMPLINI PLANURILE MELE“. (În Ioan, Isus spune:,,Mîncarea Mea este sa FAC VOIA TATALUI MEU, si sa ÎMPLINESC LUCRARILE LUI“ – profetia din Isaia s-a ÎMPLINIT DEPLIN: ,,Sudoarea i se facuse CA NISTE PICATURI MARI DE SÎNGE, CARE CADEAU PE PAMÎNT. (,,În SÎNGE E VIATA LUI“).

45. 46.

Ucenicii vor fi primii care-L vor purta ÎN EI, (,,oricine primeste UN COPILAS CA ACESTA, ÎN NUMELE MEU, PE MINE MA PRIMESTE“). DE DRAGUL ACESTUI ,,COPILAS“ ISUS ÎI ROAGA: Nu dormiti, nu lasati RAUL sa-l CHINUIASCA, SA-L LASE ,,APROAPE MORT“ pe ACEST COPILAS. APARATI-L ÎN VOI!

47. 48.
Nici nu termina de rostit CUVINTELE si ÎNCEP SA SE ÎMPLINEASCA. RAUL SE REVARSA peste MIELUL LUI DUMNEZEU si ,,COPILASII LUI“. Ura, cruzimea, violenta, înselaciunile vin ca un VAL NEGRU. PÎNA si SARUTUL e folosit ca arma a SATANEI. NIMIC SFÎNT nu trebuie sa ramîna. TOTUL SA FIE UCIS, MURDARIT, NIMICIT, DESCURAJAT, ÎNTUNECAT, ,,FACUT UNA CU PAMÎNTUL“.

49. 50.

Ucenicii CAD ÎN PLASA: raspund cu RAU LA RAU – fac jocul Satanei: CRESTEREA RAULUI PE PAMÎNT. VIOLENTA pentru VIOLENTA, ORBIRE, CRUZIME (CE VICTORIE!).

51.

DAR ISUS ESTE DOMNUL PACII, în aceasta ,,furtuna“, care scufunda CORABIA. Si pentru o CLIPA ,,VÎNTURILE TURBATE“ ÎNCREMENESC: Isus îl vindeca, îl atinge, îl împaca, pe unul din gloata ucigasilor. O clipa de PACE. SI O DUMNEZEIASCA ÎNVATATURA DESPRE CUM PUTEM FI NOI, cu EL ÎN NOI, în cele mai mari si rele deslantuiri ale RAULUI DIN LUME. Sa nu lasam RAUL sa ne înraiasca.

52. 53.

Ce dureros, ca nu doar tîlhari, ci preoti, învatatori, înteleptii cei batrîni, formau ,,HAITA“ slujitorilor Satanei. Totusi Isus le vorbeste. CA SA STIE, SA AUDA!

54. 55.

Este prima ÎNCERCARE PENTRU PETRU. ISUS ÎL AVERTIZASE: Satana CERNE, încolteste. Petru e în mijlocul slugilor întunericului. DAR N-A ,,LUAT SEAMA“, A UITAT (,,Simone, Simone“).
56. 57.
O asemenea SLUJNICA îl tintuieste cu puterea privirii Satanei. Isus îi spusese ce VINE, dar Petru s-a crezut mai tare decît CUVINTELE LUI ISUS.
58. 59. 60.

Daca ar fi TINUT MINTE ce-i spusese ISUS, avea timp sa-si REVINA, sa ÎNTELEAGA cine este ,,puterea“ care-l încolteste, îl ,,TERMINA“ CA OM.

61. 62.

Privirea TINTA a lui ISUS îl patrunde cu PUTERE SI LUMINA. PETRU VA VEGHEA, dupa cuvintele avertismentului lui Isus. NIMENI NU-L VA MAI SURPRINDE.

63. 64. 65. 66. 67. 68.

Ce bucurie pe oamenii întunericului sa bata, sa chinuiasca, sa umileasca. Dupa ,,haita“ vin chinuitorii rafinati:Ei nu VOIAU SA CREADA. STIAU CA EL E ,,MOSTENITORUL“, Fiul lui Dumnezeu. Ioan a marturisit, dar ei AU ZIS:,,NU STIM“ de unde VINE.

69. 70.

Sunt oameni cu care nu trebuie sa VORBESTI. TACI SI STAI CU DUMNEZEU. Ei vor încerca sa te coboare la NIVELUL LOR. SUNT FII TATALUI MINCIUNII.
71.
Asta doreau, si orice ar fi spus Isus, la asta ajungeau. VOIAU SA-L OMOARE.

CAPITOLUL 23

1. 2.

Orice josnicie sunt în stare sa faca, pentru a ramîne STAPÎNI pe oamenii care pe care ar fi trebuit sa-i calauzeasca spre TATAL si STAPÎNUL LOR.

6 – 25.

Pilat, care nu cunostea deloc pe DUMNEZEU, si era un strain, reprezentantul puterii ROMANE, era uluit de atîta nedreptate, minciuna, ura, josnicie din partea preotilor si conducatorilor acestui ,,popor ales“. S-a luptat cu ei, ca sa-I dea drumul lui Isus, ,,Împaratul lor“. El, un strain, simtea ca VOR O CRIMA, dar l-au fortat sa consimta.
,,Cei ce Ma dau în mînile tale, AU UN MAI MARE PACAT“, spune DREPTUL ISUS (Ioan).

26.

Isus – OMUL – era epuizat de batai, pumni, nesomn, sfîsiere la vederea RAULUI ÎN OAMENI. Nu-si putea purta ,,fizic“ CRUCEA; DAR TOT LAUNTRUL LUI ESTE ,,LA DREAPTA PUTERII TATALUI“.

v. 27 – 34.

La Ghetsemani a ÎNCEPUT SA-SI DEA VIATA, si va face VOIA TATALUI. Din SAMÎNTA LUI ADAM, care prin NEASCULTARE, A INFESTAT pe toti urmasii lui, (mai mult sau mai putin), cu SAMÎNTA RAULUI, A MORTII, A NEASCULTARII. S-a nascut OMUL PACATOS, MURITOR. DIN SAMÎNTA LUI ISUS, DIN ASCULTAREA LUI PÎNA LA MOARTE DE VOIA TATALUI, DIN SAMÎNTA CUVÎNTULUI LUI, si PRIN LUCRAREA DUHULUI LUI, A PUTERII VIETII LUI, A DUHULUI SFÎNT, A HARULUI, A ÎNGERILOR NEVAZUTI, DIN ACEASTA SAMÎNTA, SE VA NASTE O NOUA ,,REALITATE“, un ,,popor“ de ,,oameni“ NE-
-MURITORI; (CA ÎNGERII) ,,Cine traieste si CREDE ÎN MINE, NU VA MURI NICIODATA“ (Ioan), dar mai presus de ÎNGERI (fiinte CREATE DE DUMNEZEU), caci ,,VOR FI FII LUI DUMNEZEU, fiind FII AI ÎNVIERII“, NASCUTI DIN TATAL PRIN UNICUL FIU AL SAU.

35 - 40

ISPITIREA ESTE AMETITOARE: ,,,MÎNTUIESTE-TE PE TINE ÎNSUTI!“ Satana striga DISPERAT prin ,,fruntasi“, ,,ostasi“, tîlharul rastignit: ,,MÎNTUIESTE-TE!“, poate de DURERE , poate ca sa nu-i dezamageasca pe CEI CE L-AU URMAT, poate ca sa-i ajute pe cei ce erau pe cruce, la toate sentimentele si gîndurile apeleaza satana (ca în PUSTIE), ca sa-L determine ,,SA SE MÎNTUIASCA“ singur, cu puterea TATALUI DIN EL. Dar, Puterea de Dumnezeu, trebuia supusa VOII LUI DUMNEZEU. Isus TREBUIA SA ARATE CA UN OM, cu puterea de OM, POATE SA ASCULTE DOAR DE DUMNEZEU, daca VREA SA ASCULTE, SA FACA VOIA TATALUI. Si din PUSTIE pîna LA CRUCE, ISUS A BIRUIT. A BIRUIT RAUL fara sa faca NICI UN RAU, prin MILA, IUBIRE, ÎNTELEPCIUNE, si felul de a GÎNDI pe care ni l-a lasat ,,SCRIS“ (A FACUT MINUNI DE DUMNEZEU doar ,,pentru NOI, ca sa CREDEM“). Din primejdii, L-a salvat Dumnezeu, nu El Însusi, si de pe CRUCE nu se va COBORÎ!

40.

Ca o aripa de ÎNGER, venit sa-I dea curaj si încredere, se aude GLASUL UNUI OM pierdut, care VEDE PURTAREA LUI ISUS si CREDE si E MÎNTUIT – primul Lui ,,ROD“, primul SUFLET izbavit din ghearele RAULUI si ÎNTUNERICULUI si MORTII (AZI vei ADORMI. TOT ,,ca si AZI“ te vei TREZI, si ATUNCI VEI FI CU MINE. Somnul va fi cît o CLIPA A MORTII).

44. 45.

Daca Dumnezeu A LASAT ÎNTUNERICUL, nu avem VOIE sa PATRUNDEM ÎN EL. Perdeaua care oprea OMUL sa nu INTRE în ,,SFÎNTA“, UNDE ERA DUMNEZEU, S-A RUPT.

46.

Isus ÎSI ÎNCREDINTEAZA DUHUL PE CARE ÎL DA, în mînile TATALUI. ,,S-A SFÎRSIT“.

47.

Un DUH NOU ESTE PESTE O NOUA LUME. Se FACE LUMINA. TOTUL SE SCHIMBA. Sutasul crud, dur, nemilos vorbeste ALTFEL, cum nu mai vorbise niciodata, cuvinte care parca n-ar fi ale lui. ESTE ALT OM.

48.

NORODUL care URLASE ,,RASTIGNESTE-L“, STAPÎNIT DE UN DUH ,,UCIGAS“, TACE, SE BATE ÎN PIEPT CU DURERE, SFÎSIERE, REMUSCARE, MILA, REGRET SI PLEACA ÎN LINISTE.
49.
APROPIATII LUI ISUS, PRIVESC MUTI DE ,,MINUNARE“ LUMINA RASARITA SI SCHIMBAREA LUMII SUB OCHII LOR.

50 – 53

ÎN ACEASTA LINISTE, APARE UN OM BUN SI EVLAVIOS (cum era cel ALES DE DUMNEZEU SA FIE TATAL FIULUI SAU, PE PAMÎNT: IOSIF).

54. 55. 56.

IOSIF IA cu DRAGOSTE TRUPUL DE PE CRUCE, ÎL ÎNFASOARA SI-L CULCA ÎN MORMÎNT. ÎN SABAT DOMNUL SE ODIHNESTE DE TOATA LUCRAREA LUI PE PAMÎNT (Ca Dumnezeu dupa Creatiune).

CAPITOLUL 24

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12.

În ZIUA ÎNTÎI A SAPTAMÎNII – CEA DE DUPA SABAT, femeile NU GASESC TRUPUL LUI ISUS. Doar fîsiile de pînza (îmbibate cu miresme în Ioan, Matei, Marcu) care erau întarite si pastrau forma trupului care s-a extras din înfasurarea lor, S-A ELIBERAT. În Ioan scrie: ,,Tatal ma iubeste, pentru ca Îmi dau viata ca iarasi S-O IAU, nu mi-o ia nimeni cu sila, ci o dau Eu, de la mine. Am putere S-O DAU Si am putere
S-O IAU IARASI. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal meu. Cei doi barbati, (poate Moise si Ilie) VESTESC LUMII, prin aceste femei, ca PLANUL LUI DUMNEZEU, NASCUT PE CÎND DUHUL SAU SE MISCA PE DEASUPRA MATERIEI MOARTE, S-A ÎMPLINIT O NOUA CREATIUNE! O NOUA FIINTA: ISUS ÎNVIAT!
Tot planul a fost facut cunoscut în V.T, dar noi n-am înteles. Asa cum nu întelegem ACUM PLANUL DESCOPERIT ÎN EVANGHELII, ca DIN ORICE OM, SA FIE CU PUTINTA SA SE NASCA, ,,DIN APA SI DUH, DIN CUVÎNT, O NOUA FIINTA, CA CEA A LUI ISUS ÎNVIAT.
În EL, DUHUL si MATERIA SUNT UNA, SPIRITUL SI TRUPUL SUNT UNA. ASIMILATE UNIFICATE.
Din Pruncul Isus, nascut din POGORÎREA LUI DUMNEZEU ÎN TRUP OMENESC, crescut în ÎNVATATURA DATA DE DUMNEZEU POPORULUI FORMAT PENTRU
ACEASTA ÎNTRUPARE, PRIN POGORÎREA DUHULUI SFÎNT ÎN EL, LA BOTEZ, prin LUCRAREA în cei trei ANI PE PAMÎNT, prin MOARTEA PE CRUCE A FIULUI LUI DUMNEZEU SI AL OMULUI, A APARUT, PRIN ÎNVIERE, O NOUA FIINTA, PRIMA DINTRE CELE CARE SE VOR NASTE SI VOR FI ASEMENI LUI, caci SE VOR NASTE DIN OAMENI CARE VOR PRIMI ÎN INIMA LOR PE ACEST ISUS ÎNVIAT, SI VOR FI CA EL: VOR FI ,,FII LUI DUMNEZEU, fiind FII AI ÎNVIERII“
(Cine ASCULTA CUVINTELE MELE, si CREDE în CEL CE M-A TRIMIS, are VIATA VESNICA. A TRECUT DIN MOARTE LA VIATA“). ACESTA A FOST DE LA ÎNCEPUT SCOPUL CREATIEI: NASTEREA DE FII AI LUI DUMNEZEU. În vechiul si noul TESTAMENT ne sunt DESCOPERITE aceste doua etape ale LUCRARII LUI DUMNEZEU, ca din fii ai oamenilor, sa NASCA FII AI LUI DUMNEZEU. A 3-a etapa va fi VESNICA, si VA ÎNCEPE LA REVENIREA DOMNULUI ISUS, sfîrsitul acestei lumi, si începutul unei NOI LUMI, în care DUMNEZEU ÎI VA AVEA CU EL PE CEI ,,GASITI VREDNICI SA AIBA PARTE DE VIATA VIITOARE SI DE ÎNVIEREA DINTRE CEI MORTI“.

13. – 29.

DRUMUL SPRE EMAUS, este drumul întelegerii acestei noi etape a LUCRARII lui Dumnezeu, care a ÎNCEPUT cu ÎNVIEREA LUI ISUS. ACEST ISUS ÎNVIAT, ESTE ALTFEL DECÎT ,,CEL CARE ERA ÎNCA CU UCENICII“, PE PAMÎNT, ÎNAINTE DE MOARTEA SI ÎNVIEREA SA. (,,PE CÎND ERAM ÎNCA CU VOI“ – spune EL, care este ACUM cu EI, DAR ALTFEL.)

30. 31. – 40.

PÎINEA FRÎNTA, ÎMPARTITA CELOR DOI UCENICI, ESTE ,,PÎINEA VIETII“ pentru ÎNTREAGA LUME.
DIN ,,CUVINTELE LUI, CARE SUNT DUH SI VIATA“ se vor naste FIII LUI DUMNEZEU. EI AU RAMAS CU PÎINEA ÎN MÎNA LOR – DOVADA A PREZENTEI LUI CU NOI, CHIAR DACA S-A FACUT NEVAZUT, ESTE PREZENT, CHIAR NEVAZUT. NU DOAR ATUNCI, CI SI ACUM, CU NOI.

41. 42. 43. 44. – 53.

EL ESTE DUMNEZEUL PACII, DRAGOSTEI, ADEVARULUI, VIETII VESNICE, FARA RAU, FARA MOARTE. PE ACEST ISUS - ,,PÎINEA VIETII“, - TOATE CUVINTELE LUI CARE SUNT ,,DUH SI VIATA“, TREBUIE SA LE LUAM ÎN NOI, SA NE HRANIM CU ELE, SA LE ASIMILAM, SA FIE ÎN NOI, SA TRAIM PRIN ELE, SA DEVENIM CA EL. ASA CUM FIINTA LUI NOUA, CARE SE VA ÎNALTA LA CER, A MÎNCAT, A ASIMILAT, A SCHIMBAT HRANA MATERIALA DATA DE UCENICI, ÎN ,,MATERIA“ NOU CREATA A FIINTEI LUI NOI, DE DUPA ÎNVIERE.
ISUS ESTE NU DOAR DUH CI O FIINTA NOUA, DINTR-O NOUA FORMA A MATERIEI, CREATA PRIN EL, PRIN MOARTE SI ÎNVIERE. ASA VOM FI SI NOI, ÎNVIATI. EL POATE FI VAZUT, PIPAIT, POATE FI AUZIT, POATE MÎNCA, DAR SE POATE FACE NEVAZUT, POATE AJUNGE ORIUNDE, POATE SA SE MANIFESTE ÎN ORICE CHIP DE OM. O FIINTA ,,MATERIALA“, AVÎND TOATE PUTERILE DUHULUI. (,,DUMNEZEU ESTE DUH, si CEL CE I SE ÎNCHINA, TREBUIE SA I SE ÎNCHINE ÎN DUH SI ADEVAR“.) Toate descoperirile din acest ultim capitol sunt extrem de NOI, si ne ajuta sa ÎNTREZARIM CE VOM FI, NE AJUTA SI SA DEVENIM CE VOM FI, prin asigurarea ca EL ESTE CU NOI, DESI ,,S-A FACUT NEVAZUT“.
ÎNTREAGA SCRIPTURA, CUVÎNTUL LUI DUMNEZEU, EVANGHELIA, PREZENTA MÎNGÎIETORULUI CARE ESTE DUHUL SFÎNT, DUHUL ADEVARULUI, ne CALAUZESC, NE SCHIMBA ÎN FII AI ÎNVIERII, ÎN FII AI LUMINII, CARE VAD, caci EL ,,NE-A DESCHIS MINTEA“, NE-A DESCHIS OCHII,
NE-A ÎNVIAT ÎN FIINTE SPIRITUALE CA PE UCENICI.
ISUS A SPUS: ,,DACA TRUPUL S-A PRODUS DIN CAUZA SPIRITULUI, ESTE O MINUNE; DAR DACA SPIRITUAL A APARUT DIN CAUZA TRUPULUI, ESTE O MINUNE DIN MINUNE. DAR EU MA MINUNEZ DIN ACEASTA: CUM OARE ATÎTA BOGATIE A ÎNCAPUT ÎN ATÎTA STRÎMTIME ! (TOMA 29)
PENTRU ACEASTA BOGATIE TRAIM PE PAMÎNT. TRECEM CA SA NE NASTEM.
SCOPUL LUI DUMNEZEU, DIN VESNICIE, A FOST ,,SA I SE UMPLE CASA“ cu FII. PRIMUL A FOST ISUS. PRIN EL SE VOR NASTE ALTII, ASEMENEA LUI.
FIECARE OM, ARE TOATE DATELE, SI I SE DA TOT CE ESTE NECESAR CA SA INTRE ÎN CASA TATALUI, PENTRU VESNICIE.
,,CERETI, CAUTATI, BATETI“, ,,VETI PRIMI, VETI GASI, VETI INTRA.
AMIN!

www.evanghelia.eu